În 11 decembrie suntem chemați la urne să alegem membrii Parlementului pentru următorii patru ani. Peste zece formațiuni politice s-au înscris în cursa electorală și în județul Sibiu, iar noi putem decide cine sunt cei care vor reprezenta interesele noastre în forul legislativ al țării. La ce să ne așteptăm de la aceste alegeri, ce strategie au avut partidele in campania electorala și cât de important este votul nostru, ne explică într-un interviu acordat ziarului Sibiu 100%, lectorul dr. univ. Bogdan Gheorghiţă, profesor de Marketing Politic la Facultatea de Științe Socio-Umane din cadrul ULBS.
La ce consideraţi că ar trebui să ne aşteptăm de la aceste alegeri?
Am să încerc să răspund la această întrebare spunând, mai degrabă, la ce nu ar trebui să ne aşteptăm. În lipsa unei emoţii puternice, nu ne putem aştepta la o prezenţă prea mare la urne, mai ridicată ca în cazul altor scrutinuri de acest fel. Cel puţin la acest moment, actorii politici nu par să fi reuşit să creeze miza care să fie atât de importantă încât să cristalizeze la nivelul alegătorilor dorinţa unui activism politic ridicat. Temele de campanie sunt vechi, au mai fost abordate de actorii politici şi în alte contexte, iar în acest caz câştigă, de obicei, fie cei care vin cu o perspectivă nouă, fie cei care au capacitatea să-şi mobilizeze la vot propriul electorat. Cu alte cuvinte, nehotărâţii nu prea găsesc motive pentru participare.
Pe plan naţional, dar şi local, partidele au venit atât cu nume noi, cât şi cu politicieni cu state vechi. Credeţi că va prinde la public această strategie, mai ales în condiţiile în care numele noi/ tinerii sunt pe ultimele locuri pe aceste liste?
Partidele încearcă să-şi construiască strategii de toate felurile. Sensibile într-o anumită măsură la ceea ce doreşte cetăţeanul, ele încearcă să-şi maximizeze şansele şi propun tineri pe listă în măsura în care a existat o discuţie mai largă în spaţiul public cu privire la promovarea tinerilor în politică. Din păcate, pentru multe organizaţii, par a fi mai degrabă exerciţii de imagine. Va veni şi vremea când tinerii vor constitui o masă critică în reprezentarea politică din România. E de ajuns să ne uităm pe liste şi să observăm unde anume – în economia listei – sunt plasaţi tinerii. Dacă ei nu sunt pe poziţii eligibile, atunci respectiva organizaţie politică nu promovează cu adevărat tinerii în structurile reprezentative. Pe de altă parte, e adevărat că acest lucru poate să fie un prilej bun pentru tineri de a pătrunde în linia întâi şi de a se familiariza cu jocul politic, cu structura cursei electorale. Dar, ca să revenim la întrebare, trebuie spus că unele partide au tineri pe poziţii eligibile. Trebuie să înţelegem jocul politic şi în sensul economiei de piaţă, în înţelesul dat de marketingul politic: partidele sunt organizaţii care activează pe o piaţă concurenţială. Unele sunt mai bine pregătite în comparaţie cu altele. Pregătirea, resursele, capacitatea de a vedea şi înţelege schimbările sunt elementele care îi vor face pe unii câştigători iar pe alţii perdanţi. Acesta este răspunsul pe care îl încearcă acum partidele.
Mai vrea alegătorul român să voteze/ să vadă în politică aceeaşi oameni?
Din păcate, nu e vorba dacă mai vrea sau nu. Aceasta este oferta politică şi oamenii, în cel mai rău caz, nu merg la vot. Problema mai delicată este că partidele au pierdut cumva legătura cu alegătorul. Din această cauză s-au înmulţit atât de mult criticile cu privire la activitatea parlamentară şi de aceea asistăm la un declin al încrederii în instituţia reprezentativă. Să detaliem puţin. În afara campaniei electorale, partidele politice îl curtează foarte puţin pe alegător. Ar putea exista acţiuni de informare, activităţi în aer liber, participări la diferite cauze. Nu întâlnim prea des astfel de acţiuni. Mai mult, birourile parlamentarilor nu sunt prea vizibile în ceea ce priveşte legătura cu electoratul. Dar, în campania electorală, partidele sau candidaţii îşi redescoperă subit această vocaţie. Poate de aceea o parte însemnată a unor astfel de acţiuni desfăşurate în timpul campaniei electorale nu mai conving. Aici se cuvine să facem o precizare: letargia, nepăsarea sau lipsa de implicare a unei bune părţi a ectoratului duce la o calitate mai scăzută a calităţii vieţii politice. E un drum cu dublu sens aici: politicienii şi alegătorii. Şi, în egală măsură, poate fi şi un cerc vicios. Politicienii sunt mai puţin performanţi pentru că alegătorii sunt nepăsători cu privire la propriul viitor, alegătorii sunt mai puţin implicati datorită politicienilor care sunt mai puţin performanţi.
Unii dintre politicienii sibieni, sunt la aceste alegeri pe listele altor partide decât cele care i-au consacrat, iar alţii au schimbat partidul de la alegerile locale până acum. Credeţi că alegătorii vor aprecia schimbarea sau, mai degrabă, vor sancţiona această atitudine?
Studiile arată că alegătorii români, în general, petrec puţin timp pentru a se informa. Spre exemplu, mulţi alegători nu-şi cunoşteau parlamentarii care se aflau în mandat, fie ei deputaţi, fie senatori. E posibil deci să le scape multor alegători acest tip de informaţie. Orice partid are un nucleu dur de votanţi. Aceştia votează cu partidul pe baza unei afinităţi doctrinare sau pe baza unei evaluări pozitive a liderului/liderilor respectivei formaţiuni politice, ori a organizaţiei în ansamblu. Nucleul acesta dur de electori va vota oricum cu partidul pe care îl susţine fără a-şi pune multe întrebări. Discuţia se poate purta mai degrabă în legătură cu nehotărâţii. Şi, în acest caz, decizia de vot depinde de felul în care comunică formaţiunea politică respectivă şi de felul în care se informează alegătorii. Pentru aceştia din urmă, unele lucruri contează mai mult decât altele. Cu alte cuvinte, există evaluări multiple. Pentru unii dintre alegători evaluarea conducerii centrale a partidului respectiv ori evaluarea organizaţională generală a formaţiunii politice are o pondere extrem de mare în construcţia deciziei de vot. Prin urmare, alegătorii vor aprecia sau nu astfel de schimbări după ce filtrează acest tip de informaţie prin prisma celorlalte evaluări. Deci sancţionarea sau aprecierea ţine, în mod indiscutabil, de evalurile mai generale pe care le face fiecare alegător cu privire la candidatul sau formaţiunea politică respectivă.
Avem, de asemenea, politicieni foarte cunoscuţi care au deţinut funcţii importante până acum, dar sunt la prima candidatura pentru Parlament – Virgil Popa (PNL), Ovidiu Sitterli (PSD) – în ce măsură credeţi că va cântări în ochii electoratului prezenţa acestor oameni pe liste?
Orice candidat care poate contribui, prin notorietatea sa, la creşterea gradului de vizibilitate pentru lista unui partid aduce un avantaj formaţiunii politice respective. Aceasta, mai ales că unii dintre politicieni au avut şi campanii de imagine cu mult înainte de alegerile din această lună. Din acest punct de vedere este evident că a avea pe listă politicieni mai cunoscuţi va cântări destul de mult în decizia de vot. Din acest motiv ar terbui să reevaluăm sistemul electoral şi să rămânem la votul uninominal. Dincolo de dezvantaje, acesta leagă mai bine politicienii de comunităţile de care ei aparţin. Pe de altă parte, face raţiunea de a exista a omului politic mai evidentă. Pierdut pe o listă, printre alţi colegi, înseamnă, în primul rând, că datorezi totul partidului şi deci conducerii de moment, de la nivel central. Să fii ales într-o circumscripţie, prin vot uninominal, înseamnă să fii obligat să cunoşti mult mai bine realităţile acelei circumscripţii. Desigur, există şi în acest caz vot politic, dar politicienii sunt mai interesaţi să propună soluţii concrete la diferite probleme pentru că, în acest fel, îşi măresc şansele de a fi aleşi. Din păcate, am schimbat votul uninominal prea repede, fără a aştepta să vedem efectele benefice ale acestuia.
Credeţi că aceste alegeri vor fi despre idei şi proiecte sau, mai degrabă, despre oamenii din spatele acestora?
Orice alegere este, într-o anumită măsură, despre amândouă. Ideile şi proiectele sunt puse în aplicare de către oameni, iar unii, datorită imaginii şi expertizei pe care o au, sunt mai convingători decât alţii. Marketingul politic chiar cu asta se ocupă: cu promovarea ideilor şi oamenilor. Întotdeauna împreună, foarte rar separat. Cel puţin la nivel discursiv, în acest moment, nu sunt diferenţe notabile între proiectele promovate de diferiţii actori politici. Sunt mai degrabă diferenţieri de nuanţe. Asta aduce în discuţie faptul că este foarte greu să fie individualizată, în construcţia deciziei de vot, în mintea alegătorului, diferenţa dintre actori. Vorbim de alegătorii nehotărâţi aici. Cu alte cuvinte ar fi mai uşor pentru alegător să ia decizia dacă partidele ar miza pe avantajele diferenţiale unele faţă de celalalte.
Avem la Sibiu şi un candidat indepenent pentru Senat. Sunt sibienii dispuşi să-şi dea votul unui necunoscut?
În sistemul electoral din România este mai greu să candidezi că independent. Am putea spune chiar că e un sistem care nu încurajează candidaturile independente. În astfel de condiţii, mulţi alegători se vor inteba dacă e util să-şi dirijeze votul către un candidat independent. Dacă respectivul candidat reuşeşte să convingă alegătorii că este cumva diferit faţă de ceilalţi competitori, atunci alegătorii vor fi dispuşi să îşi investească în acest fel votul, pentru că alegătorii caută diferenţierea. Este ceea ce s-a întâmplat la alegerile locale din acest an: au apărut creşteri semnificative în preferinţele electorale tocmai pentru competitorii care au îndrăznit să fie diferiţi. Dacă însă candidaţii independenţi nu se diferenţiază cumva faţă de competitorii vechi, atunci va fi mult mai greu să convingă alegătorii.
Statisticile arată că alegerile parlamentare suscită cel mai puţin interesul sibienilor. De ce consideraţi că există acest comportament al alegătorilor şi este el îndreptăţit?
Peste tot în lume există mize şi tipuri de alegeri. În democraţie, cu cât alegătorul are impresia că e mai apropiat de nivelul de decizie, cu atât are tendinţa de a participa mai mult. Alegătorii sunt mai interesaţi de alegerile ce par a avea o miza importantă (prezidenţiale) sau cele care par a avea o influenţă puternică în viaţă de zi cu zi (primar, alegeri locale). Toate astea, coroborate şi cu nivelul scăzut de încredere în instituţia reprezentativă, fac că prezenţa la urne să nu fie ridicată în lipsa unei mobilizări de tip emoţional. Dacă candidaţii vor reuşi să descopere şi să transmită o miză către finalul acestei campanii, atunci vor veni mai mulţi alegători la urne. Desigur, acest comportament nu este de dorit (şi nici îndreptăţit) pentru că legile votate de cei care ne reprezintă ne vor afecta în modul cel mai direct cu putinţă. Uneori suntem doar reactivi şi uităm importantă proactivității. Cu alte cuvinte, ne-am obişnuit mai degrabă să reacţionăm şi punem mai puţin accent pe anticipare, pe proactivitate. Dar aceste lucruri se vor schimba pe măsură ce experimentăm mecanismele democratice.
De ce consideraţi că este important ca sibienii să voteze la alegerile parlamentare?
Votul este o datorie civică. În decembrie 1989, mulţi tineri şi-au sacrificat viaţa şi pentru acest deziderat. Să putem alege liberi! Când spunem că nu ne interesează politica – deşi trebuie să fim conştienţi că deciziile politice ne afectează în mod direct – de fiecare dată ar trebui să ne gândim la emoţia acelor zile, de decembrie 1989. Pe de altă parte, dacă vrem să schimbăm ceva în modul de a face politică, atunci trebuie să ne exercităm acest drept. Altminteri, alţii aleg pentru noi. Şi ne auto-excludem în acest fel de la treburile cetăţii. În Grecia, în Antichitate, toţi oamenii liberi trebuiau să participe la exercitarea diferitelor atribuţii publice. Mai mult, pentru vechii greci „a axista” cu adevărat nu putea avea sens decât alături de ceilalţi, alături de comunitate. E important să votăm pentru că fiecare vot contribuie la direcţia în care ne vom îndrepta cu toţii după alegeri. Dacă nu facem noi propriile alegeri, le vor face alţii pentru noi.
Diana Stancovici
