În România, până acum nu a mai fost atinsă această performanță. Iar premiera e atât pentru boxul românesc feminin, cât și pentru cel elvețian. Gabriela Timar, după numele de scenă „Gabi Balboa”, a reușit în data de 26 decembrie 2025 să obțină titlul de campioană mondială la box.
De loc, Gabi este din Cisnădie, dar viața a purtat-o prin diverse zone ale lumii, până a ajuns în Elveția, unde s-a stabilit și s-a apucat de box, la 28 de ani, când majoritatea sportivilor de performanță se retrag. Și nu vrea să plece, deocamdată, din Țara Cantoanelor. Ca să aflăm mai multe despre campioana cu sânge transilvănean, i-am propus o discuție.
O familie cu sport în rutina zilnică
Până la 18 ani, Gabi a trăit în Cisnădie. S-a născut într-o familie normală, spune ea. Cu părinți care au lucrat, cum se obișnuia pe timpul lui Ceaușescu, în uzine, în fabrici. „Am avut statut normal”, mărturisește aceasta. A copilărit alături de încă doi frați, Anton (Toni) și Viorel (Vio) și o soră, Ana (Iuli). Deși toți au fost învățați să facă sport de mici, Gabi e singura care a ales să practice unul de performanță. „În România mai este doar mama, dar care e doar jumătate de timp aici, pentru că în cealaltă este la noi; călătorește între Elveția, Germania și Belgia. Când la unul, când la altul, să nu se supere nimeni”, îmi spune campioana.
Tatăl ei, Petrică Timar, alături de mama acesteia, Felicia, au cochetat cu bodybuildingul. Dar, spune Gabi, la începutul anilor 80 nu erau multe opțiuni. Tatăl se antrena într-o sală foarte rudimentară din Cisnădie. „Practic câteva fiare, în loc de greutăți, foarte oldschool. Alt sport, sau alte posibilități, mă gândesc, pe atunci nu existau, pe lângă lucru, familie și așa mai departe. Tata nu a făcut performanță, practica bodybuildingul doar pentru el, era pasionat, dar nu a mers în direcția competiției. Noi am crescut cu antrenamente aproape zilnice de când eram mici”, povestește campioana.
A dat Dreptul pentru „o dreaptă”
A călătorit foarte mult prin lume. La 18 ani s-a mutat din România în Spania, apoi a revenit pentru studii. A terminat Dreptul la Sibiu și a lucrat pe post de consultant juridic la o firmă internațională, cu sediul în Spania. În timpul în care studia, lucra în paralel, cel mai mult în Spania și China. Mulți ani sportul a fost pe locul doi, însă la sală mergea constant măcar de două trei ori pe săptămână. Până într-o zi…
Avea 28 de ani când a intrat timidă, împreună cu două prietene, într-o sală de box din Elveția, fiind fascinată dintotdeauna de acest sport și având un caracter care se preta acestuia. Cele două prietene s-au lăsat, însă ea a știut de când și-a pus mănușile de box că acest sport este pentru ea.
Se naște un nume
Titlul de „Gabi Balboa” l-a primit de la antrenorul ei, Angelo Gallina. I s-a potrivit ca o mănușă, prin prisma începutului ei spectaculos și al nasului. „Eram un no name, nu eram cunoscută, cu foarte puține șanse. Am avut primul meci la 30 de ani, când sportivii de performanță se lasă de acest sport. Eu am făcut totul invers. În Elveția boxul este un sport normal, eu sunt la club foarte mare, cu în jur de 400 de membri. Aici este foarte popular fitness boxul, care este fără lovituri la cap. Dar din 400 de persoane, doar 20 de persoane practică boxul clasic, dar la nivel de amatori. Toată lumea este foarte bine primită în zona de fitnessbox, dar cei care trec la nivelul următor sunt foarte puțini. Și eu am început cu fitnessboxul, iar apoi m-am invitat singură în echipa de competiție, ceea ce este atipic, pentru că nu ai voie, acest antrenament este închis, este numai pentru cei care luptă și poți să ajungi acolo doar prin invitațiile antrenorului. Pe mine nu m-a interesat acest aspect, m-am dus direct acolo. A râs antrenorul la început, fiind total începătoare, fără niciun fel de experiență. A fost un început foarte timid, dar pe parcurs s-a dovedit că a fost o alegere bună”.
O femeie în „luptă” cu bărbații
Este un sport dur, îmi mărturisește campioana. Ea nu are un antrenament special de femeie. Se antrenează numai cu bărbați și poate de patru ori mai mult ca aceștia. „Din păcate nu prea există femei care fac acest sport la nivelul profesionist. Deci nu am partenere pentru antrenament. Dar poate să fie și un atu, căci sunt obișnuită cu lovituri mai puternice. Așa că nu mă plâng. M-am identificat foarte bine cu antrenamentele acestea numai cu bărbați. În Japonia, Mexic, în America sunt foarte multe femei care practică acest sport. Din categoria mea, în top zece din lume, sunt opt japoneze, eu și o mexicană”.
Un demers internațional
Primul meci a fost unul decisiv în cariera ei, pentru că l-a pierdut. Majoritatea ar fi renunțat, dar Gabrielei i-a dat o ambiție și mai mare. „A fost tot timpul o competiție pentru mine de a crește de la meci la meci și o curiozitate până unde pot ajunge. Primul meci l-am pierdut la amatori, apoi a doua zi m-am întors în sală și am continuat antrenamentele. Era în octombrie 2016, cu o săptămână înainte să împlinesc eu 30 de ani, în Elveția”. Apoi și-a continuat cariera mai mult internațional, deoarece în Elveția nu existau oponente. A luptat peste tot în Europa: Anglia, Suedia, Irlanda, Suedia, Franța, dar ajuns și peste ocean, până în New York.
„Ritualuri” de campioană mondială
În 2023 a cucerit titlul european. Apoi au mai urmat alte două titluri foarte importante: titlul intercontinental (între două continente, Europa și Asia) și titlul internațional, pe care l-a câștigat în 2024, decembrie. Iar anul trecut a obținut cel mai mare titlu pe care putea să-l obțină: campioană mondială! În 26 decembrie.
O întreb pe Gabi dacă are vreun ritual înainte de meciuri. „Pot spune că am ritual înainte de fiecare meci, dar nu conștient, sunt anumite lucruri care se repetă de fiecare dată înainte să intru în ring. Începem cu cântarul, acesta se face cu o seară înainte. Ca să te pregătești pentru etapa de cântar trebuie să faci puțină dietă, ca să dai jos un kg sau două, în alte cazuri și mai mult. Eu am încercat întotdeauna să rămân într-un barem sănătos, să nu trebuiască să dau jos mai mult de două kilograme. După cântar mă duc împreună cu echipa mea la masă, apoi a doua zi dimineață am programare la coafor să îmi fac părul, apoi iau prânzul cu antrenorul meu, înainte de meci. Să nu mai zic că în săptămâna meciului nu văd pe nimeni, sunt foarte solitară, mă concentrez doar pe meci, nu permit ca nimic să îmi distragă atenția.
În ziua meciului la fel, la mine în vestiar sau în locul unde sunt înainte de meci, este liniște, nimeni nu are voie să vorbească, nu există muzică, am nevoie de concentrare 100%. Cred că este un lucru pe care echipa mea îl știe și îl practică fără să le mai spun. Am o echipă extraordinară care îmi cunoaște felul cum lucrez. Mă gândesc doar la meci, la strategia pe care am abordat-o, vizualizez meciul dinainte să se fi întâmplat, mă pregătesc să fiu pregătită pentru orice se poate întâmpla în ring. Eu nici nu știu cu cine lupt, atât de mult mă interesează. Sunt alții care studiază, eu nu vreau să știu, nu mă interesează decât ceea ce îmi spune antrenorul că trebuie să fac. Este jobul lui să studieze oponentul în detaliu”.
Un nas ca al lui Rocky
Despre momentele meciului, Gabi îmi povestește alert: „Eu în zece ani de zile am avut o singură dată nasul spart, și mi-a curs o singură dată sânge la un antrenament. Am un nas foarte tare, foarte bun pentru acest sport, un avantaj, zic eu, iar în momentul în care am simțit că îmi curge sânge din nas, mi-am zis clar, e rupt, altfel nu ar sângera. Am primit prima lovitură cu capul (care este un fault) în runda a doua, atunci am simțit că sângerează. În runda a cincea au survenit alte lovituri, și cu pumnii și cu capul, iar sângele nu se mai oprea.
În runda a șasea mi-a fost frică să nu oprească arbitrul meciul. Am încercat să-mi păstrez calmul și să nu mă influențeze foarte mult, dar mă deranja, nu mai puteam să respir pe nas absolut deloc, respiram pe gură, tot sângele din nas mi se ducea în gură, nu mai puteam să respir nici pe gură (râde). Acestea sunt situații pe care nu le poți antrena înainte, trebuie cumva să găsești o cale de a rezolva pe moment. Nasul de la lovitură s-a fracturat și s-a strâmbat, iar în minutul de pauză, între runde, antrenorul mi l-a îndreptat cu mâna.
Este un sport dur, dar știu la ce riscuri mă supun. Iar când arbitrul mi-a ridicat mâna a fost o ușurare. Când realizezi că ai muncit zece ani de zile, e apogeul carierei tale, ți se ridică o piatră de pe inimă. Atunci a fost prima dată când am respirat normal. Apoi au survenit celelalte sentimente, de la extaz la lacrimi de bucurie. E un cocktail de emoții”.
„După ce trece adrenalina celor zece runde vin și toate durerile”
După meci Gabi merge și mănâncă un burger. Nu mai găsește niciun local deschis la ora 2 noaptea, când se termină de obicei toate activitățile. „Noaptea de meci nu o poți dormi deloc, creierul e foarte activ, apoi spre dimineață, după ce trece adrenalina celor zece runde, vin și toate durerile. Eu am resimțit nasul rupt și celelalte lovituri pe care le-am primit. Și urmează două săptămâni de pauză”, mărturisește Gabi.
„Sibiul e acasă pentru mine, chiar dacă nu mai locuiesc de 20 de ani în el”
Cât despre legătura sportivei cu Sibiul, aceasta, deși îi calcă pragul rar, simte acest loc ca „acasă”. Ultima oară a fost în 2024, în septembrie, unde a avut o colaborare cu ACS Pugilistic Sibian. „Am fost invitați la un turneu internațional și eu fiind și antrenor, am adus trei sportivi care au fost la competiție. A fost un eveniment extraordinar de frumos și special pentru mine să ajung înapoi la rădăcinile mele și să văd copiii mei din Elveția cum luptă în Sibiu. Nu știu când voi mai veni, dar Sibiul e acasă pentru mine, chiar dacă nu mai locuiesc de 20 de ani în el”.
„Orice sport de performanță este greu, dar în box primești și pumni la cap”
Deși a ajuns la apogeul carierei, Gabi nu vrea să se oprească aici. Va continua să lupte pentru a-și păstra centura de campioană mondială. „Prima condiție este cât de mult îți permite corpul să faci acest sport, extrem de extenuant. Îți forjezi la maxim corpul, încheieturile, oasele, mușchii, nu mai vorbim de pumni, de tot ce primești. Orice sport de performanță este greu, dar în box primești și pumni la cap”, concluzionează campioana.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
