Legătura dintre regele Carol al II-lea şi Sibiul nu este una la fel de puternică precum cea existentă între judeţul Sibiu şi regii Ferdinand I Întregitorul şi Mihai I. Totuşi, există în istoria judeţului Sibiu câteva evenimente care au marcat momente importante din viaţa familiei regale, în speţă vizitele efectate de regele Carol al II-lea în Sibiu şi localităţile limitrofe. Sibiu 100% vă prezintă o retrospectivă a vizitelor făcute de Carol al II-lea pe tărâm sibian, începând din 1919 şi până în 1939.
Regele Carol al II-lea s-a născut la Sinaia, la 3 octombrie 1893, fiind primul copil al regelui Ferdinand I (1914-1927) şi al reginei Maria. În 1914, la moartea regelui Carol I (1866-1914) şi urcarea pe tronul României a tatălui său, Ferdinand I (1914-1927), Carol a fost declarat prinţ moştenitor. Apoi avea să devină rege al României.
Regele Carol al II-lea a părăsit România la 7 septembrie 1940 şi a locuit, pentru un timp, în Mexic şi Brazilia, pentru ca după 1947 să se stabilească în Portugalia. S-a căsătorit cu Elena Lupescu în anul 1947. A murit la 4 aprilie 1953, la Estoril, în Portugalia, în urma unui atac de cord, şi a fost înmormântat la Mănăstirea Bisericii ”Sao Vicente”, în necropola regilor Portugaliei.
La 13 februarie 2003 a avut loc repatrierea osemintelor regelui Carol al II-lea, care au fost aduse din Portugalia, în cadrul unei acţiuni organizate de Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Culturii şi Cultelor şi Ministerul Afacerilor Externe. Evenimentul a prilejuit ceremonii care s-au desfăşurat la Lisabona şi Bucureşti, în ziua de 13 februarie 2003, respectiv la Curtea de Argeş, a doua zi, pe 14 februarie, când sicriul a fost depus într-o capelă de lângă biserica Mănăstirea Curtea de Argeş. La 9 martie 2019 sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale regelui Carol al II-lea a fost înhumat, în cadrul unei ceremonii religioase şi militare, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală de la Curtea de Argeş.
Vizitele regale la Sibiu ale lui Carol al II-lea
8 aprilie 1919. Prințul moștenitor Carol vine pentru o scurtă vizită de trei zile în oraș pentru a inspecta regimentul de la Sibiu, fiind întâmpinat de membrii Consiliului Dirigen,t în frunte cu Iuliu Maniu, din partea armatei de generalii Moșoiu și Panaitescu, prefectul Nicolae Comșa, episcopul Teutsch ș. a. Prințul Carol vizitează bisericile tuturor cultelor, cimitirul Bisericii dintre Brazi, în care își dorm somnul de veci aleși bărbați ai neamului, Muzeul Asociațiunii ASTRA și Muzeul Brukenthal.
16 iulie 1921. Prințul moștenitor Carol vine în oraș pentru o scurtă vizită, iar în perioada 13-15 august, Prințul moștenitor revine pentru a inspecta tabăra cercetașilor din Dumbrava Sibiului.
21 iunie 1924. Regele George al Greciei și prințul moștenitor Carol vizitează orașul.
24-26 iulie 1932. În prezența Majestății Sale Regele Carol al II-lea și a Marelui Voievod Mihai are loc la Sibiu cel de-al 10-lea concurs hipic. Au luat parte, de asemenea, la Jamboree, amplă manifestare cercetășească, organizată în cohorte și tabere amplasate în Dumbrava Sibiului. La orele 3 după amiază, trenul regal a sosit la Sălişte. Cortegiul regal a participat la serbările de aici, iar Mitropolitul Nicolae Bălan, în fruntea unui sobor de preoţi, a oficiat slujba de sfinţire a „Casei de Ocrotire“, ce poartă numele Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea.
6 august 1934. Au avut loc la Sibiu mari serbări cu prilejul punerii pietrei de temelie a noii locații ce se va ridica pe seama Școlii Normale „Andrei Șaguna” (vechea Preparandie), în prezența Majestății Sale Regele Carol al II-lea.
10 octombrie 1937. Are loc proba de apărare anti-aeriană la Sibiu, urmată de o paradă militară la care participă și regele Carol al II-lea. Încep manevrele regale în regiunea Sibiului.
13 octombrie 1937. Electrificarea a 15 comune din județul Sibiu. Suveranul României participă la inaugurarea electrificării în comuna Săcel și Miercurea Sibiului.
Drumul Regelui inaugurat de Carol al II-lea. Astăzi este cunoscut drept Transalpina
Drumul Regelui a fost reconstruit de regele Carol al II-lea și a fost dat în folosință în anul 1939. Reconstrucția drumului a început în 1934. Carol al II-lea a parcurs traseul Sibiu- Novaci – Tg. Jiu în opt ore, la volanul unei mașini de teren, împreună cu suita sa și cu viitorul rege Mihai. Regele Carol dorea sa aibă un drum strategic care să facă legătura între Oltenia și Transilvania pentru artileria sa trasă de cai. La inaugurare a fost prezent şi primul-ministru Gheorghe Tatarescu si soția sa Arethia, pe lângă casa regală. După inaugurarea drumului a primit denumirea de “Drumul Regelui”, după ce înainte avusese denumirea populară de “Poteca Dracului”. Era o potecă folosită de păstorii din Mărginimea Sibiului care treceau cu turmele de oi în Țara Românească, fiind doar o cărăruie prăpăstioasă mai ales pentru cai, de unde și denumirea de ,,Poteca Dracului”. Potrivit legendei, aproximativ 200 de localnici din Jina (Sibiu), împreună cu preotul satului, au luat drumul bejaniei în trecut, atunci când le-a fost impusă religia catolică, traversând munții pe “Poteca Dracului” și stabilindu-se în localitățile de azi, Corbii de piatră, Novaci sau Vaideeni de dincolo de munți în județul Vâlcea.
Detaliile vizitelor de la Sibiu şi Sălişte din aprilie 1919
Una dintre vizitele memorabile ale lui Carol al II-lea în judeţul Sibiu datează din 11 aprilie 1919, când a ajuns în oraşul Sibiu şi localitatea Sălişte din postura de prinţ moştenitor. Mai mult, este perioada de după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Vizita în Sălişte este redată în cartea, recent apărută, „Familia regală, ambasadori, generali de armată, universitari, dascăli şi gazetari la Sălişte (1919-1920)”, scrisă de istoricul Marius Boromiz, directorul Liceului Ioan Lupaş din Sălişte.
Redăm mai jos capitolul dedicat vizitei princepelui Carol în Mărginimea Sibiului:
„Vizita Alteței Sale Regale,
Prințul Moștenitor Carol (11 aprilie 1919)
„Să trăiască dinastia
şi să înflorească în veci iubita noastră Patrie română
în deplinătatea şi întregimea ei firească!”
Dr. Ioan Lupaș
La începutul lunii aprilie 1919, la patru luni de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Familia Regală a României efectua prima vizită oficială în Transilvania, prin Moștenitorul tronului – Alteța Sa Regală Principele Carol.
A fost un moment deosebit de important pentru românii ardeleni care i-au organizat primiri triumfale în toate localitățile cuprinse pe agenda vizitei .
„De mai multe zile Principele Moștenitor A[lteța] S[a] R[egală] Prințul Moștenitor Carol se află în Ardeal, unde întâmpină o primire din cele mai călduroase și pline de entuziasm din partea fraților noștri. Prin această călătorie așa de mult dorită de ardeleni și care se poate numi triumfală. Prințul Carol a afirmat, după cum spunea N[icolae] Iorga că „acolo suntem și că acolo rămânem, chiar dacă numai singurele energii ale neamului românesc ar sta în sprijinul unui drept sfânt”
Cu puțin timp înainte, pe data de 21 martie 1919, a fost proclamată Republica Ungară a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa, constituit după Revoluția din Octombrie 1917 din Rusia. Liderul socialist Sándor Garbai deținea, în același timp, funcția de președinte și pe cea de prim-ministru. Orientarea externă a noului regim maghiar era clară, având în vedere că în funcția de comisar al afacerilor externe a fost numit Béla Kun. Deși a ocupat numai postul de comisar al afacerilor externe pe toată perioada existenței statului comunist maghiar (21 martie – 1 august 1919), Béla Kun a fost liderul de facto al regimului.
Am putut reconstitui atmosfera, traseul, primirile, cuvântările, anumite detalii și chiar amănunte ale vizitei în presa vremii, în publicații precum „Telegraful Român”, „Patria”, „Foaia Poporului”, Gazeta Poporului” și „Renașterea Română” din Sibiu, „Unirea Poporului” din Blaj, în Raportul general al oficiului protopopesc ortodox-român cătră Sinodul protopopesc ordinar convocat pe ziua de 30 august 1919 cât și în lucrarea lui Vasile Bianu, „Însemnări din Răsboiul României Mari. Tomul 2 – Dela Pacea din București, 24 April / 7 Maiu 1918, până la Încoronarea Regelui Tuturor Românilor din Alba Iulia, 15 Oct. 1922, apărută în 1926 la Cluj.
Pentru a putea reda entuziasmul cu care a fost primit Prințul Moștenitor în Ardeal, voi reda pasaje semnificative din presa vremii, regăsite în „Patria”, cu ocazia primirii din Sibiu.
„Bine-ai venit, Alteță!
Pe pământul Țării Tale ai pus piciorul, în mijlocul poporului Tău ai venit. E aceeași glie udată cu sângele și lacrimile neamului nostru ca și cea de dincolo de Carpați, e același popor pe care l-au cunoscut în copiii lui, în soldații lui, în cărturarii lui, în blânda și dreapta lui țărănime, pe care ai îndrăgit-o atât de mult, simțind înalta nobleță a sufletului său.
Cerul către care s-au ridicat rugăciunile și nădejdile noastre, și sub care treci acum, e acelaș cer către care Ți-ai înălțat luminile albastre de atâtea ori în lungul și gloriosul calvar al fraților de peste Carpați. Pentru aceea nu numai poporul îți spune Bine ai venit…
Noi, cu pământul și cu cerul nostru, Te-am așteptat de mult. De veacuri lungi așteptăm un fecior de Craiu, o odraslă de Domn român, să calce pe pământul nostru pentruca să-i putem închina inimile noastre, și întreaga noastră virtute, pentru a-l slugi și a-l apăra, pentru a nu lega destinul pentru totdeauna de El.
Soarta Ți-a hărăzit, Alteță Regală, să fi Tu acest Făt frumos al basmelor noastre, întâiul Moștenitor al României întregite între vechile-i hotare traco-romane.
În adâncă umilință mulțumim Proniei cerești, că ne-a învrednicit să ajungem acest ceas binecuvântat al Istoriei noastre, după atâtea veacuri grele de robie.
Cu nesfârșită și duioasă dragoste Îți spunem: Bine-ai venit! În venirea Ta la noi vedem atenția înaltă de care ne învrednicește M[ajestatea] S[a] Regele Ferdinand, gloriosul, bunul și dreptul Stăpân al Neamului românesc; vedem dovadă nouă de gingașa purtare de grije a măritei noastre Împărătese; vedem legătura dragostei ce Te-a făcut una cu poporul nostru.
Ai venit cu siguranța celui ce intră în mijlocul fraților săi. Și pentru nimic nu-Ți suntem mai mulțumitori decât pentru acest simțământ de siguranță.
Credem să fim vrednici de el. Ardealul e o cetate de stânci, iar sufletul ardelenesc va fi totdeauna o cetate a Dinastiei, care a stat în fruntea luptelor pentru desrobirea noastră, iubindu-ne înainte de a ne cunoaște, jertfind totul pentru mântuirea noastră.
Ai presimțit adânca venerație de care e înconjurată la noi Dinastia română, și dorința arzătoare de-a ne putea apropia de Ea.
Și, când M[ajestatea] Sa Regele veghează neadurmit la așezarea definitivă a valurilor războiului ce nu s-au potolit încă deplin; când M[ajestatea] Sa Regina cu mâna fină oprește din balansare cumpăna prezentului, Tu care reprezinți viitorul, ai venit între aceia cari, liberi prin hotărârea lor și prin glorioasa armată română, se străduesc să pună bază organizării din care va porni viitorul nostru.
Ai venit să-Ți vezi oștile cele vii, strașnica armată română, care stă mereu de veghe și gata la poruncă, și armata cea nouă ardelenească, mândră, fericită că-Ți va putea da onorurile militare.
Dar, de bună seamă Te-au chemat și oștile Țării românești îngropate în pământul nostru.
Moștenitorul României știe bine, că cei cari i-au deschis mai întâi drumul Lui de azi, sunt eroii căzuți în luptele pentru desrobire. Ei știau, că nu așteaptă în zadar în mormintele lor.
Și, alăturea de ei, vor simți și frații noștri încă subjugați, că România e aproape, și că desrobirea lor nu va mai putea întârzia.
Azi un singur glas răsună dincolo de Carpați.
Trăiască M[ajestatea] Sa Regele nostru Ferdinand !
Trăiască M[ajestatea] Sa Regina Maria !
Trăiască A[teța] Sa Regală Principele Carol, moștenitorul tronului.”
„Ca un Făt frumos din poveste, prinţul Carol al României a trecut Carpaţii şi a sosit pe pământul Ardealului dezrobit. Vine de la răsărit de soare, în haina de fală a eroilor de la Mărăşti şi Mărăşeşti, ca să ne vadă şi să ne îmbrăţişeze la pieptul său clocotitor de celea mai aprinse simţeminte româneşti. Feciorul de crai al inimilornoastre, Alteţa Sa regală a ţinut să se avânte cel dintâi peste culmile plecate ale munţilor de veche graniţă, ca din bogăţia sufletului său mare să reverse strălucire peste plaiurile scăpate din jugul de asuprire ungurească. E Făt frumosul neamului nostru, icoana care ne umple de cea mai caldă şi mai fericitoare mândrie naţională. E fiul brav al Regelui românesc; chip visat cu atâta duioşie de moşii şi părinţii noştri, cari au murit obidiţi de dorul după asemenea chip de stăpânire românească.
Bine-ai venit mărit Fecior de Crai, Ura!
Trăiască Alteţa Sa Prinţul iubit al naţiei Noastre!
Trăiască România Mare! ”
Vizita oficială a Prințului Moștenitor Carol a cuprins sau traversat, oficial, următoarele localități: Brașov (7 aprilie), Făgaraș (8 aprilie), Sibiu (8 și 9 aprile 1919), Orlat, Miercurea Sibiului, Rahău, Sebeș, Lancrăm, Oarda, Podul Mureșului, Alba Iulia, Sântimbru, Mihalț, Cristei, Crăciunel (10 aprilie), Blaj (10 și 11 aprilie), Vințu de Jos, Orăștie, Săliște, Orlat, Sibiu (11 aprilie), apoi plecarea din Sibiu prin Brașov spre București (12 aprilie).
În data de 11 aprilie, pe agenda oficială a vizitei era cuprinsă, după Săliște, localitatea Rășinari, la mormântului Mitropolitului Andrei Șaguna, însă datorită unei defecțiuni de automobil, vizitarea localității nu s-a mai putut realiza.
Ca și detalii tehnice s-a călătorit cu trenul pe ruta București – Brașov – Făgăraș – Sibiu, cu automobilul pe Traseul Sibiu – Orlat – Miercurea Sibiului – Răhău – Sebeș – Lancrăm – Oarda – Podul Mureșului – Alba Iulia – Sântimbru – Mihalț – Cristei – Crăciunel – Blaj – Vințu de Jos – Orăștie – Săliște – Sibiu și din nou cu trenul, pe ruta Sibiu – Brașov – București.
În ziua de 11 aprilie, la ora 2 ⅟2, Alteța Sa Regală Principele Carol a părăsit Orăștia.
Drumul de la Orăștie până la Săliște și de aci până la Sibiu a fost ca peste tot locul un drum printre români insuflețiți și dornici de a vedea pe Prințul Carol.
Din cauza unei defecțiuni la automobil, sosirea la Săliște s-a putut face numai la ora 6.
Din cauza unei întârzieri, Moștenitorul nu a putut rămânea mult în Săliște, deși cum a spus, îi pare foarte rău, că nu poate rămânea mai mult în cel mai neaoș sat românesc.
Primirea săliștenilor a fost una din cele mai călduroase.
„S[e]ara la ora 6 a sosit la Săliște, unde primirea a fost tot așa de entuziastă și înălțătoare. A vorbit primarul, apoi protopopul Dr. Lupaș, care a arătat importanța culturală a acestei comune curat românești. Prințul a mulțumit emoționat și după aceea a vizitat biserica și școala, fiind întâmpinat pretutindeni cu ovațiuni entuziaste.”
Detalii din vizitei Alteței Sale Regale Principele Moștenitor Carol la Săliște sunt redate în ediția din 19 aprilie 1919 a ziarului „Telegraful Român”, astfel:
„Poate niciodată nu ni s-a dat nouă, săliştenilor şi mărginenilor, o mai înaltă cinste şi atenţie ca acum cu venirea A[lteței] S[ale] Regele a Principelui Carolîn mijlocul nostru.
Deşi încunoştinţaţi numai în presară târzie, s-a făcut totul ca primirea să fie cu adevărat princială.
Străzile, casele, porţile triumfale erau numai verdeaţă şi flori, steaguri, covoare şi ţesături, bătute în pitoreşti motive româneşti.
Popor din întreg jurul. Emoţiunea şi însufleţirea de neatins. La intrare în piaţă, făcându-se drum prin mijlocul unui cordon format din tineretul şcolar, a fost acoperit de o ploaie de bucheţele, ce se desprindeau, pe lângă strigăte de „Ura” şi „Să trăiască”, din mânuţele nevinovate ale copilaşilor.
Automobilul mergea pe flori. Această ploaie de flori se înteţeşte, când urcă tribuna triumfală.
Primarul Săliştei, Nicolae Jurca, ţăran curajos şi luminat, îl bineventează în cuvinte scurte şi pline de flacăra iubirii curate şi-a credinţei adevărate. Mulţumeşte în numele poporului din adâncul sufletului, pentru cinstea înaltă de care s-a împărtăşit acest ţinut şi care îi zice din toata inima: Bine ai venit!
A[lteța] S[a] R[egală] dând mână vorbitorului mulțumește pentru ovațiile călduroase de care se vede împărtășit. Adaogă, că nu putea să treacă pe lângă această comună curat românească, despre care i s-a spus atâtea lucruri frumoase, ca să nu o vadă.
Corul cântă: „Imnul” și „Eroi au fost, eroi”.
Frumos, ca totdeauna, vorbește părintele protopop Dr. I[oan] Lupaș. Reîmprospătează sărbătorile comemorative de la Putna, ale anului 1904 aranjate în memoria binecuvântată a marelui Voevod Ştefan cel Mare. Cum atunci, la mormântul Lui, s-a aprins ca de-atâtea ori candela credinţei şi a nădejdii, a unui mare izbăvitor, ce mai curând sau mai târziu va trebui să vină, să ne desrobească şi să ne mântuiască de jugul străin. În legătură aminteşte versurile din minunata poezie de O[ctavian] Goga, întitulată „De la noi”, care ca o rugăciune se îndreaptă cătră „arhanghelul bătrân”, ce-şi doarme somnul în „marmora rece” a mormântului dela Putna:
„Acolo dormi şi tu, Arhanghel bătrân,
Tu Ştefane, sfânt Voevoade,
Ce-ai scris strălucirea norodului tău
Cu sânge duşman de noroade…
Potopul să treacă şi plaiuri şi munte
Să spele oţelele tale
Atunci, când în soare din nou străluci-vor
De sus din a ta՚mpărăţie:
Crai tânăr, crai mândru, crai nou să le՚ncingă,
Trimite, rugămu-ne ţie!”
Continuă spunând, că nădejdile de veacuri, ruga poetului s-a împlinit. În persoana Alteţei Tale, s-a trimis neamului românesc Crai tânăr, crai mândru, crai nou, care încingând sabia în decursul răsboiului european, deşi raportul Ţării româneşti faţă de duşmanii săi, a fost al lui David faţă de Goliat, te-ai arătat vrednic urmaş al lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul.
Stăruie apoi asupra importanţei culturale şi industriale, cu care au contribuit locuitorii Săliştei şi ai satelor mărginaşe în dezvoltarea şi propăşirea culturală-comercială şi industrială a României. Că nu e oraş în care să nu fie aşezate mai multe familii din această margine. Promite, că dacă ardelenii, au stăruit în trecut, cu atât mai mult se vor năzui astăzi să aşeze desvoltarea şi propăşirea României-Mari pe temeliile cele mai puternice, cari nu vor putea fi altele, decât: Religia şi Patria, Altarul şi Tronul. Cuvintele, de „Să trăiască”, sânt întărite de mii de glasuri, la adresa Regelui şi Reginei, a Prinţului Carol şi a României Mari.
Strângând mâinile părintelui Lupaş, prinţul îi mulţumeşte cu căldură.
Principele a răspuns mișcat, că nu putea să treacă peste vestita comună, fără s-o vadă ca pe una unde se păstrează cu sfințenie obiceiurile din vechime.
În acoardele puternice ale cântării „Trompetele răsună”, vizitează biserica şi şcoala.
Elevii clasei a V şi-a VI, cântă şi „recitează câteva poezii potrivite.
A[lteța] S[a] R[egală] a fost însoţit de preşedintele Consiliului Dirigent, d[omnu] [Iuliu] Maniu, de miniştrii [Aurel] Vlad şi [Victor] Bontescu, de generalul [Ioan] Boeriu şi de alte înalte persoane, militare şi civile.
Bătrânii cu lacrămi în ochi mulţămeau lui Dumnezeu, că au ajuns să vadă ceeace nu le mai venea a crede, o singură ţară românească mare, pe principele şi viitorul rege de mâne …”
Consider că este oportun să redau, integral, cuvântul de întâmpinare a Prințului Moștenitor Carol, rostit la Săliște de Părintele Protopop Dr. Ioan Lupaș.
„Crai tânăr, Crai mândru, Crai nou
Cuvânt rostit în Sălişte, la 11 Aprilie 1919
Alteţa Voastră Regală !
La 1904, când în sufletul tuturor românilor s-a aprins candela glorioaselor amintiri din timpul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, rugăciunea Ardealului nostru s-a îndreptat spre mormântul şi altarul mănăstirii Putna. Această rugăciune a fost tălmăcită prin cuvintele lui Octavian Goga „cântăreţul pătimirii”, care scria atunci în poezia „De la noi”:
„Acolo dormi şi tu, arhanghel bătrân,
Tu Ştefan, Sfânt Voevoade
Ce-ai scris strălucirea norodului tău,
Cu sânge duşman de noroade,
De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă
Spun toate poveştile slovei,
Să nu se ՚nfioare de numele tău
Nu-i frunză în codrii Moldovei …
…………………………………………………………..
Am vrea să purcedem cu jertfele laudei
Dar n՚avem nimic la casă
Măria Ta ! – Toate străinii le duc
Şi numai cu lacrimi ne lasă.
Dar spunem cu toţii nevestelor noastre
Să plângă cu lacrimi de jale
Potopul să treacă şi plaiuri şi munte
Să spele oţelele tale.
Atunci, când în soare din nou străluci-vor,
De sus din a ta ՚mpărăţie:
Crai tânăr, crai mândru, crai nou să le ՚ncingă,
Trimite, rugămu-ne ţie!”
Rugăciunea aceasta rostită în numele şi din inima tuturor Românilor, chinuiţi în jugul robiei de veacuri, a fost ascultată şi împlinită de milostivul Dumnezeu în zilele noastre. Viforul răsboiului, potopul de sânge şi de lacrimi, a trecut în adevăr şi plaiuri şi munte, făcând să strălucească din nou slăvitele oţele încinse de tânărul, mândrul şi noul Crai, care păşi ca un desrobitor în fruntea glorioasei armate române într՚o luptă asemănătoare cu cea purtată de David împotriva lui Goliat.
Înainte cu câţiva ani a pătruns până la noi vestea, că Alteţa Ta ai îngenuncheat şi Te-ai rugat cucernic înaintea mormântului de la Putna. De sigur rugăciunea Alteţei Tale a exprimat ca şi cea cuprinsă în versurile de la 1904, oftarea milioanelor de Români, cari aşteptau de veacuri ziua dreptăţii, ziua desrobirei şi a libertăţii naţionale.
Atotputernicul Dumnezeu a împlinit rugăciunea Alteţei Tale şi rugăciunea noastră a tuturor. Dovadă că ea isvorîse din inimi curate şi smerite, din credinţă dreaptă, neşovăitoare.
Mulţămita noastră pentru această bunătate şi milostivire a Tatălui Ceresc este nespus de mare în ziua aceasta, când poporul nostru dreptcredincios vede în persoana Alteţei Tale Regale pe craiul cel tânăr, atât de mult dorit în taina gândurilor şi aspiraţiunilor sale sfinte.
Cu acest prilej îngăduiţi Alteţă, să vă împărtăşească prin rostul meu, că în trecutul de urgie s-a silit să-şi apere cu neclintită statornicie comorile vieţii sufleteşti: credinţa, limba, cultura şi datinele.
Lupta aceasta de apărare i-a cerut adeseori grele jertfe muceniceşti. Le-a dat în credinţa şi nădejdea neclintită, care nu se sperie de nici un sacrificiu, fiindcă ştia că dreptatea, oricât de mult ar întârzia uneori, este totuşi sigură, precum sigură este existenţa lui Dumnezeu cel veşnic. Dar a ştiut în trecut poporul acesta să-şi îndeplinească şi o datorie naţională faţă de fraţii din Vechiul Regat şi chiar faţă de cei din Basarabia.
Pentru episcopia Buzăului a dat poporul nostru din această comună, în persoana lui Dionisie Romano, pe unul dintre cei mai harnici şi mai luminaţi ierarhi ai bisericii române de dincolo de munţi. Iar în cuprinsul Vechiului Regat vor fi puţine târguri şi oraşe, în cari să nu se fi aşezat numeroşi credincioşi de ai noştri din satul acesta şi din satele învecinate, contribuind pretutindeni la naţionalizarea industriei şi comerţului, ducând cu ei şi răspândind în cercuri largi spiritual de tradiţională bunăcuviinţă, de ordine şi chiverniseală înţeleaptă întru toate.
Iar ciobanii din „Marginea” aceasta, trecând cu turmele lor în Basarabia, duceau cu ei dăsagi plini de calendare şi cărţi de rugăciuni. Am simţit adâncă mângăiere aflând că un deputat basarabean din “Sfatul Ţării” a scris cu recunoştinţă despre meritul ciobanilor ardeleni de-a fi răspândit în Basarabia cărţi româneşti, şi în timpurile cele mai grele. Spre această lucrare de progres cultural i-a îndemnat biserica noastră şi fiica ei, şcoala care funcţionează aici în Sălişte de la anul 1616 sub aripile ocrotitoare ale sfintei noastre biserici ortodoxe române.
Pe ceice ne-a învrednicit milostivul Dumnezeu a sta acum în serviciul bisericei şi şcoalei noastre de aici, având o însemnată parte de răspundere pentru conducerea acestui popor curat orthodox, ne calcă datoria nu numai să urmăm bunele tradiţii de cultură ale ortodoxiei şi naţionalităţii noastre, dar să şi căutăm mijloacele potrivite cu cerinţele vremii şi cu necesităţile naţionale ale Patriei române întregite, spre a spori potenţa culturală a acestor instituţii sfinte, ca ele să poată trezi la viaţă nouă şi glorioasă toate comorile sufleteşti ale neamului nostru.
Vă rog, Alteţă Regală, să binevoiţi a împărtăşi M[ajestății] Sale, Preaînălţatului nostru Rege Ferdinand şi M[ajestății] Sale Regina Maria, că din toate puterile sufletului nostru vom năzui, în orice împrejurări, ca Biserica şi Patria, Altarul şi Tronul să fie temeliile sfinte pentru educaţia naţională a poporului nostru dreptcredincios. Şi să le spuneţi, că poporul acesta doreşte să-şi poată desfăta cât mai curând privirea de prealuminatele feţe ale MM. Lor, după cum îşi desfătează astăzi sufletul de înalta prezenţă a Alteţii Tale Regale, întâmpinându-Te cu stâlpările înverzite ale acestei minunate primăveri, pe cari Te rugăm să le consideri ca pe nişte adevărate stâlpări ale credinţii, ale iubirii şi ale devotamentului nostru neţărmurit atât faţă de Alteţa Ta Regală, cât şi faţă de întreagă dinastia română.
Să trăiască M[ajestatea] Sa Regele Ferdinand!
Să trăiască M[ajestatea] Sa Regina Maria!
Să trăiască tânărul şi mândrul nostru Crai, A[lteța] Sa Principele Carol!
Să trăiască dinastia şi să înflorească în veci iubita noastră Patrie română în deplinătatea şi întregimea ei firească!”
La scurt timp după încheierea vizitei Prințului Moștenitor Carol în Transilvania, Regele Ferdinand îî scria, cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale, lui Iuliu Maniu, Președintele Consiliului Dirigent, următoarea telegramă, ca răspuns la felicitările adresate Majestății Sale Regelui și Familiei Regale:
„Din adâncul sufletului vă zic Adevărat a Înviat! mulțumindu-vă pentru urările de Sfintele Sărbători, ce-mi aduceți cu atâta căldură.
Sunt fericit că trupele mele au putut aduce prin înaintarea lor cel mai frumos dar de Paști: liniște și ordine în multe sate, atât de greu încercate.
Fiul meu s-a întors din Ardeal cu amintiri neuitate.
Din partea Mea mulțumesc din inimă tuturor pentru frumoasa și călduroasa primire ce I s-a făcut. A fost foarte mulțumit de frumoasa ținută a regimentelor noi formate, care prin conlucrarea cu vechile regimente din Regat vor făuri un inel din oțel în lanțul Unirei.
Vă urez la toți Sărbători fericite! Ferdinand”.
Poate te interesează și: Regele Mihai şi-a început cariera militară la Sibiu
