Conf. univ. dr. Lucian Grozea, despre criza refugiaților: Îmi doresc să nu mai facem aceeași eroare istorică, care a dus la apariția Holocaustului

Valul de refugiați cu care se confruntă continentul nostru la ora actuală a pus pe jar guvernele statelor europene, nepregătite pentru o astfel de invazie a populației din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Cum se explică declanșarea acestei crize umanitare fără precedent în istoria recentă, în ce măsură s-ar putea schimba structura etnică și religioasă a Uniunii Europene și ce implicații ar putea avea asupra țării noastre integrarea anuală a mii de refugiați, ne explică conf. Univ. Dr. Lucian Grozea, Departamentul de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie, Facultatea de Științe Socio-Umane, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu.

Care este explicația acestui val de refugiați, care a luat cu asalt Europa în ultima perioadă?
Afluxul migrator despre care vorbim are variate cauze politice, economice și sociale. În nici un caz, nu se poate vorbi despre vreo similitudine dintre situația actuală și ceea ce cunoaștem noi ca migrație din istoria Evului Mediu. Europa de azi este privită ca un fel de „Țară a Făgăduinței“, în care ființa umană se poate realiza, datorită condițiilor socio-politice și economice. Democrația europeană este una stabilă, în care multiculturalitatea este protejată pe deplin, iar drepturile omului nu numai că sunt garantate, ci, mai mult, sunt sacrosancte. În fapt, enunțarea lor juridică și respectarea acestor drepturi stă la baza Uniunii Europene. De vreo cinci ani buni asistăm la acest fenomen migrator, acum cunoaștem un val mai mare, determinat de nesiguranța și insecuritatea zonelor din care provin acești oameni, bătrâni, adulți și copii. Cu alte cuvinte, spaima de chin și moarte, de nedreptăți și de inimaginabile abuzuri a devenit atât de mare, încât oamenii au luat, justificat, zic eu, calea pribegiei. Refugiații provin din toate clasele sociale, de la medici, profesori, ofițeri, ingineri, studenți până la oameni simpli. Însuși termenul de refugiat explică sensul și contextul. Ei devin expați nu din vina sau voința lor, ci din cauza evenimentelor nefavorabile și a regimurilor politice, care sunt fie autoritar-dictatoriale, fie aflate în conflict politico-religios. De asemenea, acești oameni au ales, cu bună știință, Europa unională, grație politicii „spațiului Shengen”, care asigură și favorizează libera trecere fără vreo opreliște la frontierele interstatale.
Factorul religios a jucat un rol important în destabilizarea statelor de unde provin acești refugiați, ținând cont de faptul că, în Siria, de pildă, a fost în ultimii ani o „prigoană” a populației creștine. Și totuși, nimeni nu a intervenit să îi apere. De ce asistăm doar acum la această așa-zisă criză umanitară?

Să ne lămurim. Migranții provin nu doar din Siria, ci și din Irak, Afganistan, Pakistan, Africa Subsahariană, Albania sau Kosovo. Referitor la Siria, aici avem două fenomene politice, regimul criminal Bashar al-Assad și mișcarea insurgentă, teroristă și paramilitară ISIS, adică nerecunoscutul Stat Islamic din Irak și Siria. Regimul dictatorial prezidențial și guvernamental, în genere, de sorginte alawită, o formă de șiism, a reacționat violent împotriva tuturor opozanților, fie ei creștini, sunniți sau kurzi. Acei oameni au protestat nu din considerente religioase, ci împotriva dictaturii, unipartidismului, corupției, șomajului, încălcării drepturilor omului, mai apoi, împotriva așa-zisei secte alawite, ceea ce a dus la un sângeros război civil soldat cu sute de mii de morți. Criza umanitară din Siria exista de ceva timp, din 2011, iar acum, situația a atins gradul maxim de insuportabilitate, așa încât explozia s-a produs cu efectele pe care le vedem. S-a ajuns aici din lipsa de implicare și, poate, din varii interese, mai mult sau mai puțin importante, ale factorilor politici decidenți la nivel internațional.
În spațiul public sunt avansate diverse ipoteze cu privire la afluxul migranților, una intens vehiculată fiind aceea că asistăm la o invazie musulmană asupra continentului european, orchestrată de SUA, pentru slăbirea unității UE. Este plauzibilă?
Sunt exprimate tot soiul de teorii conspiraționiste și fanteziste. Nu cred că se poate vorbi despre vreo „ciocnire a civilizațiilor”, ca să folosim sintagma lui Samuel Huntington, ci mai degrabă, despre disperarea acelor oameni. Că printre ei se pot infiltra și unii cu tendințe și obiective teroriste, să zicem de factură jihadistă, este o realitate de neneglijat.
SUA n-ar avea și n-ar promova astfel de interese din mai multe considerente: ar fi un regim politic iresponsabil, ceea ce este exclus, este principalul constitutiv politico-militar al NATO, n-are nevoie de instabilitate în Europa, când o are în Ucraina și în Orientul Mijlociu. Am putea bănui Rusia, cu o formă de război asimetric, drept răspuns față de sancțiunile la care a fost supusă după evenimentul Crimeea și instabilitatea teritorială din estul Ucrainei.
Considerați că există o implicare a ISIS în aceste evenimente? Ce urmăresc adepții statului islamic și ce acțiuni ar putea avea în vedere pe viitor?
Direct nu, pentru că nu are capacitatea financiară și logistică ca să susțină un astfel de val migrator. În schimb, adepții se folosesc de orice oportunitate pentru a se alipi, infiltra sau asuma astfel de evenimente. Cu siguranță, fac pact cu diferite grupuri infracționale, diverse rețele mafiote sau celule teroriste aflate pe teritoriul european. Mai mult, își vor fi infiltrat deja insurgenți în masa mare de refugiați, iar la un moment dat vom asista iarăși neputincioși la tragice și sângeroase atentate specifice terorismului contemporan.
Cum apreciați că se va schimba structura etnică și religioasă a Uniunii Europene în urma acordării masive de azil politic pentru sutele de mii de refugiați?
La această întrebare cel mai bine v-ar răspunde un sociolog, însă post-factum. Nu cred că vom asista la o schimbare profundă în ceea ce privește structurile etnico-religioase ale populațiilor din Uniunea Europeană, întrucât ele sunt deja conturate, iar Europa se află în plin proces de globalizare. Problema este următoarea, câți dintre refugiați sunt azilanți politici, pentru că cei din Albania și Kosovo nu pot fi socotiți, potrivit dreptului internațional european, ca atare? Apoi, vor fi arondați acești oameni comunităților lor existente deja în spațiul european? Cum se va produce această diseminare, care ar putea fi socotită, poate, ca un soi de colonizare? Și, nu în ultimul, rând, multiculturalismul european poate promova interculturalismul și interacționismul social, așa încât să nu avem un proces de ghetoizare și enclavizare străbătut de fiorul autismului psiho-social?
Ce înseamnă pentru noi să preluăm și să integrăm anual mii de refugiați din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, după cum ne-am angajat față de Uniunea Europeană?
Înseamnă să ne implicăm în rezolvarea acestei crize și să dovedim maturitate și responsabilitate geopolitică. Orice acțiune sau eveniment negativ care va afecta Europa, implicit, ne va tulbura și pe noi. Dar, acest dar este foarte important, Uniunea Europeană ca organizație politică, are obligația de a susține prin toate mijloacele țările implicate în acest proces neprevăzut de integrare socială, politică, culturală, religioasă și, mai ales, democratică. Gândiți-vă că acești oameni vin cu obiceiuri, atitudini, frustrări, percepții și comportamente specifice zonei originare, întâlnesc alți oameni și altă lume, iar adaptarea va fi anevoioasă. E ca și cum ai lua un copil maltratat dintr-o familie instabilă emoțional și iresponsabilă parental, plimbat prin diverse centre de plasament, apoi încredințat unei familii străine. De câtă dragoste si răbdare trebuie să dai dovadă pentru a reintegra acel copil într-un cadru familial normal. Dar speranță este. Să ne gândim doar la cazul Freddy Mercury, liderul prestigioasei formații Queen, care inițial se numea Farrokh Bulsabar, și care, în urma Revoluției din Zanzibar din 1964, a fost forțat de evenimente să se refugieze alături de familie în Feltham, o suburbie a Londrei, iar celebritatea sa pozitivă este cunoscută și recunoscută pe plan mondial, de la mic la mare.
Totodată, cred că decidenții politici ai ONU, nu doar cei ai UE sau NATO, trebuie să intervină pentru a stinge focarele existente în Siria, Irak sau din alte părți, pentru a stopa acest fenomen, care ar putea duce la tensiuni interne în cadrul UE. Cu alte cuvinte, schimbarea regimurilor politice iresponsabile. Nu poți lăsa un iresponsabil să conducă o căruță, dar să conducă o țară. Astfel, se poate opri acest aflux de oameni disperați și înspăimântați, iar oamenii ar putea trăi liniștiți în țările lor de origine, pentru că nimeni nu-și părăsește casa de prea mult bine, decât din motive imperceptibile la scală globală.
Cum credeți că va fi afectată România de aceste schimbări demografice care se produc în prezent?
Încă nu știm ce număr de refugiați vom primi. S-a enunțat o cifră, în jur de 1800 de oameni. Din perspectiva mentalității comportamentale, de regulă, românii sunt altruiști și ospitalieri.. Instituțional și logistic să sperăm că România este pregătită pentru o astfel de acțiune. Demografic, într-o primă instanță nu întrevăd, pe moment, mari probleme. Avem destui sași, evrei sau români care au plecat definitiv din România, iar, acum, nu se poate discuta de populații migratoare. Eu îmi doresc să nu mai facem aceeași eroare istorică, care a dus la apariția Holocaustului, când populația refugiată evreiască din diferite zone ale Europei, din cauza nebuniei naziste, n-a fost susținută nici moral, nici politic sau în procesul de imigrație de către cei îndrituiți s-o facă. În 1947 era deja prea târziu, răul fusese făcut.
Așadar, să ajutăm pe semenul nostru și să ne gândim că am fi putut fi noi în locul lui.