24 ianuarie a rămas în istorie drept ziua în care s-a înfăptuit Mica Unire sau Unirea Principatelor Române, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. A fost primul pas important în formarea teritoriului României de azi, următorul eveniment având loc la 1 decembrie 1918, când a fost înfăptuită Marea Unire.
Prof. Univ. Dr. Dumitru Acu este Președintele Asociațiunii ASTRA de peste 30 de ani. O asociație înființată în 1861, la Sibiu, cu scopul stimulării culturii și politicii românilor din Transilvania, precum și menținerea entității naționale.
Profesor în matematică, cu un strălucit doctorat ”datând” încă din 1980, cu studii de specializare în Franța (Paris și Lyon) și o carieră universitară ce se întinde pe parcursul câtorva decenii, Prof. Dr. Dumitru Acu este unul din românii cu care sibienii se mândresc și care poartă cu el în suflet ”doleanța” unirii în cuget și în simțiri a tuturor românilor.
De aceea l-am rugat să ne fie ”complice” la acest moment aniversar, la o discuție cu și despre România, la ziua Micii Uniri.
Vaca l-a adus la conducerea Asociațiunii ASTRA
Domnule profesor, lămuriți-mă, vă rog: de unde preocuparea unui matematician pentru zona aceasta de istorie, de identitate națională?
Cred că problema aceasta s-ar pune oricărui om de cultură. Sau oricărui om care a studiat măcar un liceu, a trecut, de fapt, printr-o formă de școală. Oricare dintre noi ar trebui să avem o deschidere și în afara domeniului nostru mărginit profesional. Cu atât mai mult cu cât matematica, în cazul meu, e un univers nemărginit, prin toate ramurile sale, că nici noi nu le mai știm câte și care sunt.
Fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaștem istoria țării. Pentru că nu avem cum să învățăm să ne comportăm azi și în viitor, dacă nu ne cunoaștem măcar puțin trecutul. Și avem extrem de mult de învățat de la marii bărbați ai neamului. Să dau doar un exemplu: Mihail Kogălniceanu asta a făcut. S-a apucat să studieze trecutul, să vadă și să învețe ce e de făcut pentru țara sa. De aceea, atunci când a mers la studii în Apus, a învățat că de acolo trebuie să luăm numai ce e bun și ce se potrivește poporului nostru. Adică să nu importăm tot gunoiul, cum s-ar zice. Pentru că orice țară are și părți negative, iar dacă noi nu alegem ce ne ajută să ne dezvoltăm, atunci nu facem decât să involuăm.
De ce Asociațiunea ASTRA?
Eu sunt născut la țară, în Bistrița-Năsăud, în Rebrișoara, comuna lui Iacob și Ioachim Mureșanu. Acolo am avut norocul ca, atunci când am fost copil, la școala elementară și la gimnaziu, să duc lapte la marele cărturar Emil Precup, unul din marii bărbați ai ASTREI, dar și ai culturii noastre. Ca orice familie care trebuie să trăiască din ce muncește, aveam și noi o vacă și astfel am ajuns să duc lapte și lui Emil Precup. El, văzându-mă un băiat dornic de a cunoaște – deși mai mult umblam cu vacile decât cu cititul, pentru că așa era viața la țară și nu aveai altcum să trăiești -, m-a întrebat la un moment dat: ”Tu știi ce e ASTRA?” Eu mă gândeam atunci la ASTRA că e o stea.
Și a început să îmi explice ce a făcut această ASTRA pentru poporul român, mi-a mai arătat și niște cărți și aceasta a fost cam ultima întâlnire de pe atunci cu ASTRA. Și mi-a mai spus atunci: ”Să știi că ASTRA o să își revină. Pentru că nu poate dura distrugerea culturii poporului român în așa hal. Și tu, pentru că cunoști ceea ce ți-am spus, când va fi perioada aceea, trebuie să încerci să te ocupi de ea”. Am citit, am văzut, iar în anul 1990, alți oameni de cultură și pasionați de istorie au pornit ideea de a reînființa Asociațiunea ASTRA. Am participat la toate ședințele de organizare, am cunoscut bine vechii membri ai ASTRA și așa am intrat în circuitul Asociațiunii.
Din câți ani sunteți președintele ASTRA?
Din 1992. În 1990 am fost vicepreședinte.
”Puțini știu că, în 1848, Alexandru Ioan Cuza a fost și la Blaj, și la Cernăuți”
Vorbeați de gunoiul care se atașează fiecărui neam. Ce le lipsește românilor? Unde identificați că mai avem încă de lucru?
Părerea mea e că românilor le lipsesc conducătorii. Nu am avut noroc, nici după 1990, de conducători care să își iubească țara. Aceasta e forte important! Să pună înaintea tuturor problemelor, țara. Noi nu mai avem nici petrol, nici îngrășăminte chimice, nu mai zic de altele, și acum trebuie să importăm toate. Avem nevoie de conducători cu ținută morală, care să fie respectați de popor și care să știe să se comporte și cu cei care, să zicem, nu sunt de aceeași linie politică. Când se pune problema țării, e cazul să lăsăm toate celelalte deoparte.
Aveți un conducător din istoria României la care vă raportați?
În primul rând, ar fi chiar Alexandru Ioan Cuza. Știu că unii îl blamează, pentru că a avut acea iubire cu Elena Rosetti, dar știm și faptul că doamna Rosetti nu putea avea copii. Și de aceea ea a și acceptat acest concubinaj. Pentru că a plecat și în Germania, să își crească cei doi copii. Aceasta e o altă discuție. Dar să ne gândim că Alexandru Ioan Cuza a trecut peste toate problemele care erau și a format România.
Sigur, se știa că se dorește Unirea, încă din 1848. Puțini știu că el, în 1848, a participat la toate întâlnirile din zonele în care s-au făcut petiții. A fost și la Blaj, și la Cernăuți. Pentru că a făcut studiile în Franța, a venit cu o deschidere foarte largă. Sigur că a găsit un aliat de nădejde și un sfetnic deosebit în prietenul său, Mihail Kogălniceanu (și el cu studii la Paris și cu aceeași deschidere) și astfel s-a făurit Mica Unire. Plus că amândoi erau oameni de cultură, bine organizați, oameni care știau că atunci când iau o anumită măsură, o și respectă. Și de aceea spun că Alexandru Ioan Cuza a avut un rol important în formarea României de azi.
Sigur că ar fi și ceilalți. Aș spune că și Carol I, care chiar dacă a fost de origine nemțească, a avut consecvență și continuitate.
”Am o încredere mare în tineri. Trebuie doar să știi să te porți cu ei”
Aveți o relație fructuoasă cu românii din Republica Moldova. În contextul acesta, al Unirii, în ce direcție credeți că ar trebui să meargă statul român sau ce se poate face pentru o apropiere ceva mai salutară între românii de aici și cei de dincolo de Prut?
Cred că cel mai important la acest moment este să se rezolve unirea culturală și unirea credinței. Ucrainenii au renunțat la vechiul calendar și la jurisdicția Moscovei. Aceasta ar trebui să încerce și românii din Basarabia. În Basarabia avem două biserici: cea a Moldovei și cea care ține de Patriarhia Română. Cealaltă unire, administrativă și politică, e mai grea. Dacă se va realiza intrarea Moldovei în Uniunea Europeană, aproape că e făcută unirea. Însă dacă va exista unirea credinței și cea culturală, în care oamenii vor învăța că avem valori comune, atunci se pot realiza și celelalte.
Ca ”matematician în istorie”, ce șanse acordați Românei de a rămâne un stat unit, european, dar în același timp cu o identitate și loc speciale în această mare comunitate europeană?
E o întrebare foarte grea. Eu aș merge pe 50-50 %. E greu să spun că mergem într-un procentaj ridicat în direcția corectă. Dacă vom avea noroc de niște oameni care să înțeleagă ei înșiși procesul acestei uniri, pe care trebuie să îi facem în pașii credinței, culturii și apoi a tuturor celorlalte, atunci vom ajunge acolo unde ne dorim cu toții. Doar că noi mereu ne întâlnim cu aceeași situație, cum e cea a opoziției Austriei din această vreme, de exemplu. O țară mică, ce ne-a pus și pe vremuri piedici. În 1859 Imperiul Otoman și Austria s-au opus Unirii. Noroc că Cuza a fost un diplomat foarte mare. Dar și demn. Te duci la Istanbul, la sultan, și să nu te închini, cerând acordul să formezi România, este un act de curaj și demnitate! Cred că aceasta l-a și impresionat pe sultan, până la urmă.
Trebuie să știi să fii și diplomat, să știi cum să te porți, dar nici să nu pui capul pe podea (pentru că aceasta era procedura, protocolul). Or, Cuza nu a făcut acest lucru! Dacă vom avea astfel de conducători, avem și șansa de salvare a acestui neam.
Sunteți cea mai mare a timpului între studenți. Le predați de o viață, formați neobosit generații pentru viitor. Ce speranțe putem avea de la cei ce vin odată cu noi și după noi? Mă refer la acest spirit sănătos național (și nu naționalist), la păstrarea valorilor care ne definesc.
Eu am o încredere mare în tineri. Trebuie doar să știi să te porți cu ei. Și să îi respecți. Necazul mare e că în acest moment cei care au responsabilitatea viitorului acestor tineri nu le acordă și respectul cuvenit. De fapt, nu sunt respectați nici ceilalți. Atâta vreme cât tu, ca stat, nu respecți cadrele didactice, nu respecți medicii, atunci se întâmplă anomaliile pe care le constatăm.
Mulți se întreabă de ce pleacă atât de mulți tineri peste hotare. Păi și pe vremuri au plecat. Și aceasta se întâmplă încă de pe vremea romanilor. Pe toți i-a influențat civilizația, cultura Imperiului Roman, deci inclusiv pe daci. Dacii știau limba latină dinainte de a fi cuceriți. Pentru că mulți au vizitat Roma. Tinerii de ce pleacă? Pentru că găsesc în altă parte toate condițiile de care au nevoie. Și, mai ales, au parte de cinstea cuvenită lor. Unii e foarte bine că se duc. Doar că tu, ca stat, trebuie să găsești soluții să îi atragi înapoi. Aceasta ne lipsește nouă și e foarte important. Dacă ai un medic ce a terminat aici facultatea, dar s-a dus și lucrează în afară, în condiții și cu aparatură modernă, atrage-l înapoi! Tinerii de aceea pleacă. Pentru că nu au încredere în ceea ce se întâmplă în jurul lor pentru viitor.
