Criticul şi eseistul literar, Ion Dur, şi-a lansat luni, 12 mai, în prezenţa colegilor şi a studenţilor săi, cel de-al zecelea volum din cei 33 de ani de activitate, intitulat „Cel de-al treilea sens”. Cartea a văzut lumina tiparului anul acesta la Editura Institutul European, Iaşi şi se situează pe liziera dintre filosofie, literatură şi comunicare. Un spirit critic, după cum o caracterizează chiar autorul, spirit critic care lipseşte din ce în ce mai mult într-o societate bombardată de non-valori, de mediocritate.
„Eu cred că lipsa acestui spirit critic este ceea ce ne caracterizează, chiar dacă de dimineaţa până seara dezvoltăm episoade din nu marea, ci mica trăncăneală, taifasuri peste taifasuri… e o succesiune monologală şi care nu are nici în clin, nici în mânecă, cu ceea ce înseamnă spaţiul public, cu ceea ce înseamnă dialog, cu ceea ce înseamnă relaţia dintre eu şi tu, o relaţie dialogală. Ei bine, de la un capăt la altul, cartea aceasta este un exerciţiu critic şi intenţia mea este să atrag atenţia asupra unor valori şi asupra reevaluării unor valori, pe de o parte şi, pe de altă parte, să spun că acesta este modul de a face critică, pentru că românul, în ultima perioadă, s-a născut şi critic. Critic e o politropie a criticii purtată în spaţiul cultural românesc cu un entuziasm deşănţat” a spus Ion Dur la lansarea volumului Cel de-al treilea sens, un volum în care gaseşte răspunsul la întrebarea lui Lucian Boia- „De ce este România altfel” .
Cartea indică o mai adîncă înţelegere a proiectelor de metafizică ale lui Eminescu, a filosofiei lui Lucian Blaga, după cum provoacă reflecţia asupra relaţiei dintre generaţie şi spiritul timpului la M. Vulcănescu, ca şi despre cuvinte privilegiate şi comunicare la Noica, sau balansul făcut de Cioran între căderea în timp şi căderea în temporal. Şi, nu în ultimul rînd, explorează ipostaze ale mentalului nostru colectiv: sentimentul românesc al mediocrităţii, intelectualul şi puterea, acumularea primitivă de senzaţional în media din România.Sînt de faţă la judecata de gust autori precum Eminescu, Blaga, Noica, Mircea Vulcănescu, Cioran, Foucault, Edgar Morin.
„Sunt mai vechi obsesii, mai noi, iar acestea încep, fără îndoială, cu autorul care m-a obsedat cel mai mult, Mihai Eminescu, dar este un pretext de a trage un semnal de alarmă asupra felului în care noi ne raportăm la volorile clasice. Apoi alţi autori la care m-am oprit şi anume, Lucian Blaga, pe care nu mai trebuie să-l venerăm aşa cu titlul şi cu ULBS, ci pur şi simplu cercetându-i filozofia, care a pus mari probleme receptării ca atare. Şi de aceea mă refer în textul despre Blaga şi la nişte capcane pe care le-a pus însuşi Blaga exegezei sale. De asemenea, texte care se referă la Mircea Vulcănescu, din generaţia 30…sunt cumva un captiv al generaţiei 30 în multe dintre textele acestea- şi anume un text care pune în discuţie relaţia aceasta fundamentală pe care critica din ultima perioadă a cam întors-o pe toate părţile şi s-a cam încurcat cu ea şi anume, ce înseamnă o generaţie şi ce înseamnă generaţia văzută prin grila aceasta a conjuncţiei dintre ea şi spiritul critic. Pe de altă parte, e o meditaţie aici a mea (în carte n.r.) în legătură cu Constantin Noica – se numeşte ”Un filozof care a murit la timp”- şi nu e altceva decât finalul unei discuţii pe care am avut-o cu Antonie Plămădeală, poate cel mai instruit şi cel mai doct dintre mitropoliţii Ardealului, Constantin Noica râmânând fără îndoială, la atâţia ani de la moartea lui, peste un deceniu, alături de Blaga evident, singurul gânditor cu care ne legitimăm în Europa. El este ultimul care a părăsit lumea aceasta, iar de la el încoace n-a fost preluată ştafeta nici de Gabriel Liiceanu(…) primul probabil chemat ca să preia ştafeta din mâna lui Noica şi să realizeze o continuitate în spaţiul filozofic românesc. Am de asemenea, texte în carte, care vorbesc despre ceea ce ar însemna la Cioran căderea în timp şi căderea din timp”, a spus Ion Dur.
