Mașinile vechi sunt pentru mulți o adevărată pasiune. De fapt, cu cât sunt mai vechi și lipsite de tehnologiile moderne, cu atât mai bine. Indiferent de model, mașinile istorice stârnesc pasiuni puternice, chiar dacă, extrem de costisitoare. Povestea din spatele fiecărei mașinuțe este ceea ce-i atrage pe iubitori, dar și îndeplinirea unor visuri din copilărie. Mulți dintre acești pasionați sunt și în Sibiu și au format un club – Old Friends Club Sibiu – din nevoia de a se ajuta, de a schimba informații și de a-și împărtăși pasiunea.
Ligia și Toni sunt doi dintre pasionații de mașini istorice. Pe vremea când s-au cunoscut, la începutul lui 2009, locuiau în București. Toni avea un Chevrolet Impala din 1963, iar Ligia își dorea cu ardoare să cumpere o broscuță. La un Volkswagen 1200, Ligia visa de pe vremea când era copil și, ajunsă la maturitate, și-a dat seama că este singura mașină pe care ar vrea să o conducă.
„Eu căutam să-mi cumpăr o broscuță și era destul de greu pentru mine ca fată, pentru că nu mă pricepeam la mecanică. Am găsit una la Oradea, nu am putut să mă duc după ea și s-a vândut. Am plâns de numa-numa. De când eram mică, de prin 1985, era obiceiul asta, duminica, toți vecinii stăteau la mașini, le bibileau, le ștergeau, le curățau, le puneau prelate peste prelate. Toată lumea avea Dacia și, la mine la bloc, erau unii care aveau Skoda, o broscuță și, la un moment dat, apăruse unul cu un Citroen 2CV. Eram înnebunită. Erau așa, ca de jucărie, și mie de atunci îmi plac. Așa mi-a rămas în minte că este mașina care îmi place mie”, povestește Ligia.
Vâzând că Ligia vrea neapărat o broscuță, Toni s-a gândit să-i facă o surpriză. Găsise o astfel de mașină la un prieten care pleca în Olanda și a cumpărat-o fără să știe Ligia.
„Eram împreună de vreo două luni. S-a dus, a adus mașina și a pus-o în fața blocului. Când mi-a dat cheile în mână a fost prima dată în viața mea când am rămas fără cuvinte, lucru care nu mi se întâmplă niciodată”, își amintește Ligia.
Broscuța pe care a primit-o atunci o are și în prezent. Este un Volkswagen 1200 semi-decapotabilă din 1962.
„Primul drum pe care l-am făcut cu broscuța a fost la Budapesta, la o întâlnire de broscuțe. Am plecat din București până în Budapesta și am condus în continuu. A fost mega-tare”, spune Ligia, care povestește cu dragoste în glas cât de fericită era văzând că mașinuța ei frumoasă și veche merge cu o sută de kilometri la oră.
„Toți cei care au mașini vechi au tot felul de întâlniri. Este o pasiune pe care nu o întâlnești la orice om pe stradă .Se organizează întâlniri de broscuțe, de Dacia, Skoda. Ideea cu mașinile vechi este că nu doar îți place să o conduci, ci îți place și să repari la ea pentru că altfel nu ai cum să răzbești. Trebuie să te pricepi la un pic de mecanică, la aia, la aia, ca să poți să o întreții. Nu se găsesc mecanici care să te ajute pentru că reparația durează foarte mult și, cei care din asta trăiesc, nu le convine să stea trei luni să lucreze la mașina ta, de exemplu, un tinichigiu. În timpul ăla poate să facă 20 de BMW, cu aripa lovită în trafic. Este destul de complicat și, atunci, și din nevoia asta de ajutor s-au format comunitățile de pasionați. Se întâlnesc, discută, vând piese unii la alții, se ajută”, explică Ligia.
În 2010, Ligia și Toni s-au mutat la Cinsădioara, unde au o curte destul de generoasă. Asta le-a permis să-și dezvolte pasiunea și au continuat să cumpere mașini vechi și extrem de valoroase. Parcul lor auto cuprinde acum două BUS-uri Volkswagen T2, o rulotă Eriba veche, două Fiat-uri – unul platformă, unul basculă, un ARO Cabrio 241 din 1977, dar și motociclete vechi.
ARO este înscris în Clubul Retromobil România, club care atestă mașinile istorice.
„Cred că mai sunt în toată țara vreo cinci modelul ăsta și are vopseaua originală. Clubul atestă mașinile istorice din România. Sunt mai multe condiții: să arate bine, să își păstreze originalitatea și, cea mai importantă condiție, este să aibă vechime de minim 30 de ani. Până acum, condițiile erau să fie minim 30 de ani de când nu s-a mai fabricat modelul respectiv, dar s-au modificat”, mai spune Ligia.
Ligia și Toni au și mașini mai „noi”, dar și acelea au deja peste 20 de ani.
”Cea mai nouă mașină a noastră este din ’95, ceea ce este muuuult departe față de o mașină din 2010, de exemplu, cum își ia un om normal. Nu avem aer condiționat, nu avem chestii electrice pe ele, totul este old school”, spune Ligia.
Aproape toate mașinile sunt în stare de funcționare, cele mai vechi fiind deja complet restaurate sau în curs de restaurare. Ligia recunoaște că pasiunea pe care o au ea și soțul ei este costisitoare.
„În momentul în care te apuci de ceva de genul asta, foarte greu mai scapi. Toate hobby-urile sunt costisitoare. Este costisitor, dar noi le-am făcut toate în timp și nu simți la buzunar că dai toți banii odată. În afară nu găsești mașini proaste, să zici că își permiți să le iei cu 1.000 – 2.000 de euro și le faci în timp. Mașinile vechi se vând la sume…o broscuță restaurată începe de la 15.000 de euro. Pe mine nu m-a interesat cu cât aș putea să vând broscuța mea, de exemplu, pentru că nu o să o vând niciodată. Unu la mână, pentru că este prima mea mașină și în al doilea rând a fost cadou și cum să o vinzi ?! Valoarea ține și de model. Cu cât e mai veche, cu cât are geamurile și farurile mai mici, este mai valoroasă”, afirmă Ligia.
Cosmin spune că poveștile mașinilor și ideea de trăinicie, este ceea ce-l atrage
Și Cosmin, un alt membru al Old Friends Club Sibiu, recunoaște că pasiunea pe care o are este costisitoare, dar spune că trebuie să ști când să te oprești. „Este o pasiune scumpă. E un hobby scump, din păcate. Depinde cât de mult vrei să te întinzi. Toate mașinile sunt frumoase, dar trebuie să ne cunoaștem limitele. Trebuie să mai pui și frână la acest hobby”, susține Cosmin. La fel ca Ligia, Cosmin povestește că pasiunea pentru mașinile vechi o are din copilărie.
„Cred că pasiunile acestea sunt legate de zona în care locuim, zonă populată de sași înainte și ei, de obicei, aveau genul ăsta de mașini. De mic îți rămân anumite imagini și idei în minte și începi să le materializezi când crești și ai posibilitatea. Aveam vecini care aveau astfel de mașini”, spune Cosmin.
Parcul auto pe care-l deține Cosmin cuprinde nouă mașini. Două dintre ele sunt extrem de valoroase – un Volkswagen 1600 limuzină, din 1964 și o broscuță, din 1967.
„Broscuța e o mașină pe care mi-am dorit-o mult și fostul proprietar nu credea că o să o duc așa de departe. Din 2007 o am. Este mașina pe care o folosesc, nu în mod curent, dar merg cu ea. Sunt luni, în general de vară, când merg zi de zi cu ea. În viitor va necesita o restaurare. Eu am păstrat-o într-o condiție bună. Așa cum a cerut Hitler, această mașină este o mașină cu consum redus, care să poată merge cu 100 km la oră și să poată duce patru persoane”, spune Cosmin.
Povestea din spatele mașinilor este ceea ce-l atrage pe Cosmin.
„Tot farmecul la mașinile acestea este povestea din spatele lor. Eu cred că la orice obiect vechi, nu numai la mașini, povestea este importantă. Povestea broscuței mele am aflat-o cunoscându-l pe primul proprietar. Care a și folosit-o. E foarte frumos să cunoști istoria mașinii pe care o ai. Primul proprietar a fost, de fapt, o doamnă care nu a condus-o niciodată. A primit-o din Germania. Mașina a venit pe tren din Germania până la București. Doamna, neavând carnet, a vândut-o unui domn. Eu de la el știu povestea mașinii. Domnul a fost inspector școlar și a circulat prin mai multe țări din Europa, doar cu mașina aceasta. A fost o mașină umblată, pe care a vândut-o în ’92. Ne-am întâlnit și a văzut-o, nu i-a venit să creadă. O mașină de care te-ai servit o viață de ea, dacă vezi că are continuitate și cineva se îngrijește de ea îți dă o mare satisfacție și o împăcare”, povestește Cosmin.
Domnul Trandafir, omul care din pasiune pentru mașini, a învățat să le repare
„Domnul Trandafir”, așa cum îl cunoaște toată lumea, este un alt membru al clubului din Sibiu, mare pasionat de mașini. La 81 de ani, Domnul Trandafir este reperul multora dintre cei mai tineri atunci când vine vorba de repararea motoarelor Volkswagen pe care le au. Strungar de meserie, Domnul Trandafir a lucrat la IPAS pe vremea când era tânăr. În 1970, împreună cu alți colegi de muncă a fost trimis la specializare în Germania unde a stat nouă luni de zile.
„Pe măsură ce trecea timpul și trebuia să plecăm acasă, ne gândeam fiecare cam ce am putea să cumpărăm de acolo să aducem acasă. Majoritatea – am fost 18 – ne-am orientat spre broscuțe. Erau mai ușor de cumpărat ca preț și mi-a plăcut ca formă. În 1970 erau mai multe tipuri de mașini, dar astea erau de actualitate. Ne-am decis să ne luăm fiecare câte o broscuță, doar doi colegi au ales alte mărci. Unii și-au cumpărat și câte două mașini”, povestește Domnul Trandafir.
Mașina pe care a ales-o dânsul aparținea unui marocan care lucra în aceeași fabrică cu el. Marocanul avea mașina de șase ani.
„ O exploatase el și prin Maroc și peste tot, dar arăta mașina foarte bine. Am luat-o la un preț convenabil și am rămas cu ea. Este funcțională, merg cu ea. În 2010 i-am făcut o reparație capitală. Non-stop am umblat cu ea”, explică Domnul Trandafir care are aceeași mașină de 46 de ani.
După ce a adus mașina din Germania, ca orice șofer, Domnul Trandafir s-a confruntat și cu probleme. Pe vremea aceea exista în Sibiu un atelier care repara mașini Volkswagen, dar s-a înschis în 1985. Până atunci însă, Domnul Trandafir devenise expert în motoare Volkswagen.
„Mecanică am învațăt numai pe mașina mea. Am pățit multe cu ea și, la început a fost mai greu, dar am învățat. La început nu prea știam pe unde să pun mâna, dar, pe măsură ce a trecut timpul, am învățat să acumulăm din experiența reparației. Pe măsură ce am început să acumulez cunoștințe de reparator auto am început să mă perfecționez. Am început să repar singur motoare. Acum nu prea mai pot, că nu prea mai am forța necesară pentru așa ceva”, povestește Domnul Trandafir.
Broscuța lui are acum peste 500.000 de kilometri la bord. După ce a fost plimbată prin Maroc de fostul proprietar, domnul Trandafir a făcut cu ea multe drumuri până la mare și două drumuri în Germania, până în nord, la Marea Baltică.
Chiar dacă nu mai poate singur să repare motoarele tinerilor, domnul Trandafir îi ajută cu sfaturi și cu reparații, atunci când este ajutat de proprietar. Când au o problemă delicată la motoarele Volkswagen, pasionații de mașini istorice din Sibiu îl contactează pe Domnul Trandafir. Membrii Old Friends Club Sibiu se reunesc anual în ultimul week-end din luna iulie. La întâlnire participă zeci de mașini din Sibiu, dar și din țară și străinătate.
