1 Decembrie 1918! O zi care a marcat pentru totdeauna istoria României. Toate inimile românilor din acea perioadă băteau mai frenetic, toate mințile încercau să facă față tumultului de informații oferit de evenimentele din acea zi, iar toate sufletele tresăltau de bucurie. Românii își doreau un singur lucru: Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu țara mamă. La Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918, românilor li se împlinea acest vis. Sibiul a avut un rol esențial în înfăptuirea Marii Uniri, iar sibienii prezenți la eveniment au povestit nepoților cum au mers pe jos, o zi și o noapte, pentru a ajunge la Alba Iulia în dimineața Unirii.
Într-un context istoric tulbure, dar care oferea posibilitatea popoarelor aflate sub stăpâniri străine de a obține recunoașterea dreptului la autodeterminare, 100.000 de oameni din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș se îndreptau către Alba Iulia, pentru a asista la desăvârșirea celui mai important act din istoria țării noastre. Sibiul, capitala culturală a românilor ardeleni, s-a aflat în mijlocul evenimentelor. Orașul nostru a fost luat în calcul, alături de Blaj, ca loc de desfășurare a Marii Adunări de la 1 Decembrie. În final, însă, s-a decis pentru Alba Iulia, locul în care Mihai Viteazul reuşea, în 1600, să unească pentru prima dată în istorie cele trei ţări române, Ţara Românească, Transilvania şi Moldova. În Studiul „Sibiu – capitală regională”, coordonat de conf. univ. dr. Sorin Ilieşiu și prof. univ. dr. Ioan Bondrea – rector, Universitatea „Lucian Blaga” se vorbește despre acea perioadă.
„În Sibiu şi-a avut sediul Comitetul Naţional Român instituit de Adunarea românească de la Blaj din 3-15 mai 1848. În timpul regimului austro-ungar (1867-1918), Sibiul a devenit centrul vieţii naţional-politice a românilor transilvăneni; aici a funcţionat conducerea Partidului Naţional Român şi aici a fost redactat în 1892 cunoscutul Memorandum al românilor transilvăneni adresat împăratului Franz Joseph I. Cei mai mulţi patrioţi care au militat pentru unire proveneau din mediile sibiene”.
Același studiu arată că, „Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a decis unirea Transilvaniei cu România şi a stabilit la Sibiu atât sediul noului parlament transilvan (Marele Sfat Naţional) cât şi cel al noului guvern al Transilvaniei (Consiliul Dirigent). Astfel, Sibiul a devenit capitala Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului. Guvernul de la Sibiu a fost condus de Iuliu Maniu, având miniştri precum Alexandru Vaida-Voievod, Vasile Goldiş, Octavian Goga şi Vasile Lucaciu. Guvernul transilvan a funcţionat până în 1920 când unirea Transilvaniei cu România a fost recunoscută de Conferinţa de pace de la Paris.
Parlamentul de la Sibiu a fost prezidat de Gheorghe Pop de Băseşti şi a avut 250 de membri printre care, alături de miniştrii menţionaţi mai sus, s-au aflat personalităţi precum Ioan Agârbiceanu, Onisifor Ghibu, Miron Cristea (care va deveni primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române) şi Iuliu Hossu (care va deveni cardinalul bisericii greco-catolice din România)”.
Sibienii au mers o zi și o noapte, pe jos, ca să ajungă la Alba Iulia
Județul Sibiu a trimis 30 de delegați cu drept de vot deliberativ și 38, cu drept de vot consultativ, pentru a ne reprezenta la Adunarea Națională de la Alba Iulia, după cum scrie într-o carte dedicată prezenței Sibiului la Marea Unire, publicată de Silviu Borș, actualul director al Bibliotecii Astra și Alexiu Tatu, directorul Serviciului Judeţean Sibiu al Arhivelor Naţionale, avându-l drept coordonator pe Bogdan Andriescu. 8.000 de oameni din județul Sibiu au luat parte în acea zi, la evenimentele de la Alba Iulia și zeci de mii au semnat pentru înfăptuirea Marii Uniri.
Ivan Samoilă și Adam Ioan sunt doi sibieni care au participat la evenimentele de la Alba Iulia.
Nepoata lor, Ana, povestește: „Bunicii mei erau mari patrioți și așa erau toți românii pe vremea aceea. Au trecut prin ambele Războaie Mondiale. În preajma Unirii au aflat de undeva, nu mai stiu de unde, că va avea loc la 1 decembrie, la Alba Iulia. Nu au stat pe gânduri, nu au mâncat prea mult, s-au îmbrăcat în straie populare, și-au luat traista și ciomagul în mână și au plecat pe jos la Alba Iulia, alături de ei fiind mulți alți sibieni. O zi și o noapte au mers, pentru ca, în dimineața Marii Uniri să fie acolo”.
Dr. Vasile Ciobanu, cercetător științific I și autorul mai multor cărți și lucrări științifice despre istoria României vorbește, pentru cititorii Sibiu 100%, despre Sibiul din acea perioadă.
„La Sibiu, bucuria Unirii a fost dublată de faptul că Adunarea de la Alba Iulia, care a votat Unirea, a ales Marele Sfat Național Român și Consiliul Dirigent, ambele urmând să-și desfășoare activitatea în orașul nostru. Din 9 decembrie 1918, Consiliul Dirigent s-a instalat la Sibiu și a vegheat la buna desfășurare a treburilor publice din Transilvania, la recunoașterea internațională a Unirii de către Conferința de Pace de la Paris. Sibiul a cunoscut o perioadă de însuflețire. Locuitorii orașului, oaspeții veniți din toate părțile țării, militarii, cu toții trăiau momente de înălțare sufletească pe care nu aveau să le uite niciodată și pe care urmau să le povestească fiilor, nepoților și strănepoților”.
1 Decembrie este declarată, din august 1990, Ziua Națională a României, ziua în care patriotismul românilor crește, steagul nostru flutură peste tot, iar în acest an, urmași ai Regalității românilor din acea perioadă, vor veni la Sibiu, cu Trenul Regal.
Casetă
„Scriem aceste șire în zile de bucurie, în zile de înălțare a sufletelor. Prin hotărârea epocală, adusă în 1 l.c. la Alba Iulia de a ne împreuna pentru toate timpurile cu frații noștri de peste Munți, s-a înfăptuit visul de veaccuri al Neamului nostru, s-a dat cea mai firească soluție nizuințelor noastre politice. […] Da, asociațiunea noastră privește cu toată încrederea în viitor! Liberă de zăgazurile ce-i stau în cale, liberă de rezervele de tot felul ce trebuia să-și impună spre a nu-și periclita existența, de aici înainte ea își va putea împlini cu mult mai bine menirea sa de luminătoare păturilor largi ale poporului, de cultivătoare a năravurilot bune, de susținătoare și propagatoare a sentimentului național. Alăturea de celelalte surori ale ei, ea va contribui de aici înainte, în măsură cu mult mai mare ca până acum, la ridicarea materială, morală și intelectuală a neamului nostru, și, mai presus de toate, la înfrățirea sufletelor, care va forma pentru vecie, pe lângă unitatea politică , legătura cea mai puternică a tuturor celor de o limbă și un sânge”, scria revista Transilvania chiar la 1 decembrie 1918, pe prima pagină, un editorial semnat: redacția.
