S-au împlinit 100 de ani de la sfințirea Troiței „Mihai Viteazul” din Șelimbăr. „În anul 1925, fruntașii patrioți transilvăneni din cadrul ASTRA iau inițiativă și instalează pe Movilă o troiță, în memoria celor ce și-au jertfit viața în bătălia de pe câmpul de luptă al primei și mult prea scurtei Uniri de la 1600”, spune colonelul în rezervă Marius Popența, președintele filialei județene „General Traian Moșoiu” din Sibiu a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, principala sursă a acestui articol.
Bătălia de la Șelimbăr
Anul trecut, 2024, s-au împlinit 425 de la celebra confruntare de la Șelimbăr. „Bătălia de la Șelimbăr din 28 octombrie 1599 (calendar gregorian/stil nou, utilizat în Ardeal încă din 1590), câștigată de Mihai Viteazul împotriva oștilor cardinalului Andrei Báthory, în acea lungă zi de luptă și sacrificii de sub zidurile Sibiului, i-a deschis Voievodului calea către Alba Iulia, unde a și intrat, triumfal, după doar trei zile, la 1 noiembrie 1599. La Sibiu, după ce armele și-au spus cuvântul, locuitorii cetății au strâns toți morții și i-au îngropat într-un loc care și în ziua de azi poartă, generic, numele de «Movila lui Mihai»”, spune Marius Popența.
Türkenhügel-Movila Turcilor
În plină epocă de prefaceri politice, economice și sociale, în anii premergători revoluției române de la 1848, afirmă colonelul în rezervă, patriotul, istoricul și scriitorul român Nicolae Bălcescu, alături de fruntașii pașoptiști, a scos din praful istoriei povestea Viteazului (Românii supt Mihai Voievod-Viteazul) și l-a impus ca erou național în abia răsărita conștiință de neam a românilor de pretutindeni, alături de alte simboluri fundamentale ale nației: drapelul tricolor și imnul „Deșteaptă-te Române!” Un document militar (o hartă) de secol XVIII, aparținând garnizoanei austriece din Sibiu, numește tumulul (îndeobște cunoscut drept Movila lui Mihai), ca Türkenhügel-Movila Turcilor.
Una din cele patru troițe
În perioada interbelică, în anul 1925, Asociațiunea Astra instalează pe Movilă o troiță, cum s-a spus la începutul articolului, în memoria celor ce și-au jertfit viața în bătălia de pe câmpul de luptă al primei și mult prea scurtei Uniri de la 1600. În cadrul Adunării Generale a Asociațiunii de la Zalău, din 11-14 septembrie 1926, în „Raportul general prezentat de comitetul central al Asociațiunii pentru literatura română şi cultura poporului român – ASTRA asupra lucrărilor sale și a situațiunii acestei instituțiuni în anul 1925” la „capitolul XIX. Troițe şi monumente artistice” se notifică Adunarea Generală că: „Societatea «Mormintele eroilor» ne-a pus la dispoziție 4 troițe.
Una din ele a fost inaugurată în cadrul unor frumoase serbări, în ziua de 15 Noemvrie, la Șelimbăr, pe movila unde sunt înmormântați eroii căzuți în lupta lui Mihai Viteazul cu Andrei Batory. Inaugurarea s’a făcut în cadrele unor frumoase serbări. Serviciul divin a fost oficiat de I. P. S. S a Mitropolitul Nicolae Bălan cu asistență numeroasă. Din partea guvernului au participat la inaugurare, dnii miniștri Al. Constantinescu, ministrul de agricultură şi dl Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor şi artelor.
Cu această ocazie dl ministru Al. Lapedatu a ținut o prea frumoasă conferență despre Mihai Viteazul, dăruind şi suma de 100,000 Lei pentru ridicarea de troițe în amintirea lui Mihai Viteazul: la Guruslău şi Mirislău. Restul de 3 troiţe a fost trimis despărţământului Cluj pentru Fântânele, despărțământului Abrud pentru Buceş şi despărţământului Blaj pentru Mihalț, urmând să fie inaugurate în anul viitor.
Înainte de a trece la alt capitol ținem să mulțumim şi la acest loc. Societății «Mormintele eroilor» pentru troiţe. Corpului VII de armată din Sibiiu pentru sprijinul acordat la nivelarea terenului, facerea șoselei, din șoseaua națională la troiță. Comunelor din plasa Sibiiului, fără deosebire de naționalitate, pentru cele 800 cară de petriş şi nisip la petruirea șoselei.”
Troița, mai impunătoare, mai vizibilă
Ulterior, în anul 1988, după deteriorarea vizibilă a lemnului monumentului inițial, troița din lemn a fost refăcută de Ioan Cozma, mai impunătoare, fiind astfel vizibilă de la mare distanță. În anul 1998, un grup de inițiativă format din intelectuali sibieni coordonați de regretatul profesor Cornel Lungu, înființează Fundația Culturală „Șelimbăr 400” cu scopul declarat de protejare a sitului troiței precum şi a memoriei eroilor neamului îngropați sub glie între Valea Săpunului și cea a Sevișului.
În anul 1999, la 400 de ani de la bătălia de la Șelimbăr s-au desfășurat la Șelimbăr, la Sibiu, la Alba Iulia și în multe alte localități din țară, evenimente comemorative și aniversare dedicate personalității lui Mihai Viteazul și primei uniri a teritoriilor populate de români sub un domn român. Anii 1999 – 2004 au fost, de departe, cea mai fastă perioadă pentru Monumentul dedicat memoriei bătăliei care a consfințit întâia Unire.
„Monetăria Statului a emis serii limitate de monede aniversare, din aur și argint”
Monetăria Statului (tot în 1999), povestește Marius Popența, a emis serii limitate de monede aniversare, din aur și argint, s-au organizat nenumărate evenimente culturale și științifice și s-a lansat ideea amenajării unui complex arhitectural dedicat Voievodului și Bătăliei.
În perioada aceea am fost martorul și unul dintre protagoniștii primului eveniment de tip reenactment organizat în proximitatea Movilei, punând în scenă, pentru un public numeros, o reeditare cu trupe, redusă la scară, a celebrei bătălii. Personalul Biroului de Cultură și Tradiții Militare al Academiei (din care făceam parte la vremea aceea) a fost implicat într-un amplu studiu al tuturor resurselor informaționale legate de Bătălie.
Două batalioane de studenți militari din Academia Forțelor Terestre au marcat trupele adverse ale lui Mihai și ale lui Báthory, locul lor de dispunere fiind așezat realist, dar decalat, deoarece acțiunile militare propriu-zise s-au desfășurat, în 1599, de pe Seviș și până sub zidurile Sibiului, pe locul de dispunere al cartierelor dintre străzile Ștefan cel Mare, Bd. Vasile Milea și Bd. Mihai Viteazul. Nu întâmplător străzile din cartierele Hipodrom se numesc și în ziua de azi, evocator, Mihai Viteazul, Doamna Stanca, Biruinței, Luptei, Călugăreni, Frații Buzești, Haiducului, Călăreților, Guruslău, Mirăslău etc.
Noi am organizat reconstituirea între văile Săpunului și Sevișului, marcând aliniamentele celor două armate, focul de artilerie, precum și manevrele, finalizate cu atacul impetuos al cavaleriei, condus nemijlocit de Domnitor (al cărui rol l-am jucat personal) însoțit de un număr destul de mare de călăreți veniți de la baza hipică din Sibiu și din toate satele aparținătoare comunei Șelimbăr. Și acum îmi mai aduc aminte reacția profesorului Cornel Lungu, istoric meticulos, care striga după mine să țin sabia în mâna stângă, că Mihai ar fi fost stângaci. În sprijin ne-au venit și inimoși voluntari de la Teatrul „Radu Stanca”, cu echipament, ținute, arme și armuri, precum și make-up profesionist.
La 100 de ani după sfințire
În data de 28 noiembrie, a acestui an, s-a susținut, la Troița „Mihai Viteazul” din Șelimbăr, o ceremonie dedicată Zilei Naționale a României și împlinirii a 100 de ani de la sfințirea acestui monument simbol. La eveniment au participat reprezentanți ai Prefecturii Sibiului, ai Consiliului Județean, ai Asociației Veteranilor de Război, ai Asociației Naționale „Cultul Eroilor – Regina Maria” precum și ai garnizoanei Sibiu. Au fost depuse coroane de flori, iar elevii Cercului Cultul Eroilor din Școala Gimnaziala „Regina Maria” Sibiu au susținut un moment artistic.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
