Articol de Mircea Bunaciu
În data de 9 mai 1950 Robert Schuman, acum 75 ani, ministrul francez de externe și viitor președinte al Parlamentului European, propune organizare statelor Europei sub forma unei comunități supranaționale, bazată pe două principii de bază: pacea și solidaritatea.
Merită să cităm din Declarație și să reflectăm, chiar să evaluăm rezultatele după 75 ani:
„Înființarea acestei unităţi de producţie puternice, deschisă tuturor ţărilor care doresc să colaboreze, va pune bazele reale ale unificării economice, angajându-se să le furnizeze tuturor ţărilor membre elementele principale ale producţiei industriale, în condiţii egale.
Această producţie va fi oferită lumii întregi, fără diferenţieri sau excepţii, pentru a contribui la creşterea nivelului de trai şi pentru a promova realizările paşnice.”
Inițiativa a fost generată de interesul comun de înlăturare a consecinţelor dezastruoase ale celui de-al Doilea Război Mondial și viza o pace socială care să permită refacerea Europei prin muncă generând prosperitate economică.
Peste câteva luni, în aprilie 1951, avea să fie semnat Tratatul de la Paris (1951), adică Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), ratificat de Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.
Tratatul a intrat în vigoare pe 23 iulie 1952.
Primul președinte al predecesorului Parlamentului European
În timp ce obiectivul imediat al acestui prim tratat era de a stabili o piață comună pentru cărbune și oțel, el a urmărit să pună bazele unei comunități economice care să devină treptat o uniune politică.
Eforturile lui Robert Schuman de a crea o Europă unită nu s-au oprit la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. În 1958 a devenit primul președinte al predecesorului Parlamentului European. Când și-a încheiat mandatul, Parlamentul i-a acordat titlul de Părinte al Europei.
De ce ar trebui să ne bucure și ce ar trebui să aniversăm: 75 de ani de pace și solidaritate europeană, 40 ani de liberă circulație în Spațiul Schengen, cooperarea economică, culturală, educațională și socială.
