În satul Rășinari, tradițiile și obiceiurile strămoșești prind viață în casa-muzeu a lui Pavel Diaconu, cunoscut ca Moș Pavel.
La vârsta de 78 de ani, rășinăreanul îndrăgostit de portul tradițional și obiceiurile locale deschide ușile casei sale pentru turiști, oferindu-le o incursiune fascinantă în istoria satului și a regiunii. Potrivit CJS Sibiu, Moș Pavel are obiceiul de a le „ține calea” turiștilor care coboară din Munții Cindrel, pe care-i invită în casa bătrânească din Rășinari, în care a expus cele mai frumoase straie și unelte strămoșești colecționate în ultimii 30 de ani.

Pavel Diaconu, fost electrician și pasionat colecționar, a adunat în casa-muzeu obiecte care păstrează vie memoria unei epoci trecute. Straiele frumos cusute, uneltele agricole, cărțile vechi și alte comori colectate timp de 30 de ani reflectă tradițiile și modul de viață al comunității din Rășinari.
Pe lângă bogăția colecției sale, Moș Pavel împărtășește și povești captivante despre viața sa și despre evenimentele care au marcat copilăria sa. Un simbol este tricolorul primit de la un general de armată.

„În 1970 m-am căsătorit și așa am ajuns la Sibiu. Practic, m-am măritat întrucât m-am mutat la nevastă. Tata a fost poștaș și, pe când aveam vreo 10 ani, m-a trimis să duc un colet unui general aflat în pensie. Pe drum m-am întâlnit cu cinci copii din sat, prieteni cu mine, care mergeau să se scalde în Râul Moldova. M-au chemat cu ei, dar parcă ceva îmi spunea să fac ceea ce m-a pus tatăl meu. Am dus coletul generalului și, în ziua aceea, toți cei cinci prieteni au murit din cauza unei grenade pe care au găsit-o într-o grădină de la marginea satului. Generalul mi-a dat acest drapel, să-mi amintească de ziua în care am luat o decizie bună. A fost un gând trimis de Dumnezeu, sunt sigur”, povestește Pavel Diaconu.

Moș Pavel este o adevărată comoară a comunității, aducându-și contribuția la păstrarea și promovarea moștenirii culturale a locului. În curtea casei cu numărul 1180 de pe strada Râul Caselor din Rășinari, Pavel Diaconu se simte în largul său: fiecare om care-i trece pragul devine părtaș la o călătorie în timp, pe vremea în care nimeni nu mergea la biserică, la joc sau la nuntă fără pălărie neagră, cămeșă, șerpar și pieptar, toate atent și meșteșugit cusute, sau pe când pământul era muncit cu plugul cu roți din lemn. ”Chiar acum am primit un plug vechi de vreo 100 de ani, din Sebeșul de Jos. Când se încălzește, mă apuc de el, să-l aranjez. Păcat că nu am și un cal, să-l testez”, spune Pavel Diaconu.