Poienița, un sat cu doar 14 locuitori, are toate șansele să devină unul dintre cele mai depopulate din județul Sibiu. Așezat pe malul drept al Oltului, la câțiva kilometri de Cârța, satul a fost înființat de crescătorii de găini care hrăneau călugării de la Abația Cisterciană din Cârța, având inițial numele de Găinari.
Potrivit Consiliului Județean Sibiu, satul dispune de două biserici, dar doar una este frecventată de credincioși. Biserica „Sfântul Nicolae” a fost construită în 1884 și are un iconostas pictat de frații Grecu, meșteșugari renumiți ai sfârșitului de secol XIX. Părintele Vasile Davidoiu, care slujește în sat din 1995, a contribuit semnificativ la reabilitarea acestei biserici.
Pe lângă reparațiile realizate cu ajutorul comunității, preotul a sculptat multe obiecte bisericești, inclusiv cele 80 de cruci, fiecare reprezentând un model diferit din cele 400 existente pe glob.
„Crucea m-a fascinat dintotdeauna, ea reprezentând suferința, moartea și viața. Există 400 de modele de cruci, începând de la crucea indiană Tau, cu origini în orientul păgân, continuând cu crucea latină, cu brațe inegale, și cea greacă, cu patru brațe egale”.
Deși satul este mic, părintele este considerat de mulți drept cel care a păstrat comunitatea în viață.
Părintele Davidoiu a avut o viață plină de încercări. A slujit în diverse colțuri ale țării, inclusiv în sudul țării, într-un sat izolat de la Dunăre, unde a trăit în condiții grele. A început să învețe tainele lemnului de la un fost pușcăriaș, iar mai târziu a continuat această meserie, transformând lemnul de cireș în lucruri deosebite, ca simboluri ale credinței.
În vara acestui an, cele 80 de cruci au fost prezentate în expoziția „Crux Christiana” găzduită de Mitropolia Ardealului, prilej cu care IPS Laurențiu a descris publicului însemnătatea crucii: „Sub ocrotirea Sfintei Cruci suntem luați de când ne naștem, prin Taina Sfântului Botez, și până trecem la Domnul, cu mâinile pe piept în chipul crucii, fiind străjuiți la capul mormântului de același semn al biruinței și al nădejdii de mântuire. ”
