Paștile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine. Aceasta comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, în a treia zi după răstignirea Sa. Atât pentru catolici, cât și pentru ortodocși sărbătoarea Paştilor ocupă un rol important în viaţa spirituală şi socială a comunităţii. Încă se mai păstrează unele dintre obiceiurile și tradițiile vechi de Paști.
Ne-a vorbit despre semnificația acestei Sărbători și despre tradițiile de Paști, Prof. dr. Ilie Moise, cercetător specializat și în domeniul etnologiei și folclorului. ”Atunci când vorbim despre Paști/Paște avem întotdeauna de-a face cu un scenariu ritual, de înnoire anuală a lumii. Deschis de Duminica Floriilor, închis de Duminica Tomii și intersectat de noaptea Învierii lui Christos. Acest scenariu se încadrează în modelul preistoric de renaștere simbolică a timpului și spațiului, prin jertfa divinității adorate. În creștinism, jertfa zeului precreștin a fost înlocuită cu jertfa lui Iisus Christos, săvârșită o singură dată, pe muntele Golgota. Dar, în numele tuturor oamenilor, în numele omenirii, și actualizată anual, la aceeași dată.”
Obiceiurile și tradițiile de Paști nu se mai practică ca în trecut. ”Lumea rurală începe să se aplatizeze, să renunțe la credințe, obiceiuri. Trebuie să ajungi într-o zonă izolată, cu oameni în vârstă de cel puțin șaptezeci de ani, care să îți spună amintiri din vremea tinereții.”, ne spune Ilie Moise.
Vopsirea sau încondeierea ouălor este una dintre tradițiile de Paști cele mai cunoscute
Cunoscut la mai toate popoarele lumii, obiceiul vopsirii sau al încondeierii, închistririi (împistririi) ouălor cu variate semne şi simboluri are o vechime considerabilă. ”Dacă multe dintre ouăle încondeiate astăzi au doar roluri estetice, altădată, erau destinate exclusiv consumului. Se pare că iniţial erau mâncate cu tot cu coajă… Semnele scrise pe ouă ascund o lume învăluită în taină, cu un mod propriu de a gândi şi a simţi. O lume atât de tulburătoare pentru noi cei de astăzi”, spune Mirela Creţu, director managementul colecțiilor, la Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu.
În folclorul românesc există mai multe legende creștine care explică de ce se înroșesc ouăle de Sărbătorile Pascale. Potrivit etnologului bucovinean, Dumitru Rusan, în satele din Obcinile Bucovinei este cunoscută povestea că Maria Magdalena, având niște ouă de găină, mergea la târg în Ierusalim să le vândă. Pe drum l-a întâlnit pe Iisus ducându-și crucea. L-a însoțit, a privit la chinurile lui și a pus sub cruce ouăle, ca să poată să se roage. După ce l-au dus la groapă pe Iisus, Maria Magdalena a vrut să ia ouăle, însă ele erau roșii de la sângele lui Iisus.
O alta dintre tradițiile de Paști ce se păstrează și în zilele noastre este cel de a duce, în Sâmbăta Floriilor, mănunchiuri de sălcii la mormintele celor decedați. În Vinerea Mare, cea dinainte de Paști, oamenii se duc cu lumânări în cimitir. Lumânarea aprinsă și sfințită la biserică, în noaptea Învierii, se aduce și se păstrează în casă. Aceasta se mai aprinde când este vorba de trăznet, se ține pentru vreme rea, se aprinde în momente de nevoie. Există credința că dacă mori în Săptămâna Luminată, dintre Paști și Duminica Tomii, te duci direct în Rai.
Zona Transilvaniei are o parte dintre tradițiile de Paști legate de oierit
Zona noastră a fost marcată de pastorală, de tradițiile de Paști legate de oieri. Mărginimea Sibiului a excelat în oierit. Întotdeauna aceștia duc ”frupt”, produs de ei: caș, telemea, carne de oaie, friptură, pentru a fi stropite și sfințite în noaptea Învierii de către preot. Dacă în Maramureș sau în alte zone se duce pască, în zona Sibiului nu se face pască, duc produse tipic pastorale, specifice acestei zone.
În Transilvania, a doua zi de Paști, băieții merg la fete, să le ”ude”. ”Udatul fetelor” este un rest al obiceiului de la Sfântul Gheorghe, este un rit de fecunditate și de fertilitate. Acest obicei apare doar în Transilvania, îl găsim și la sași, îl găsim și la unguri. În zilele noastre a ajuns sub forma stropitului cu parfum.
”Băgatul fetelor în grajd” – sau cum se recunoșteau legăturile create între fete și băieți
A doua zi de Paști era sărbătoare mare, se întâlneau fetele cu băieții, se dădeau în vileag legăturile din timpul postului. Jocurile, dansurile, se făceau de regulă într-o șură țărănească. Între șură și grajd există o ușă. După ce se termina primul, al doilea dans, băieții luau fetele de mână și le duceau în grajd. De fapt li se propunea să fie prieteni.
”Grajdul era eliberat de animale, era în același loc cu jocul duminical. Ca și la jocul de la ceata de feciori, o fată, dacă era curtată în timpul postului și nu era băgată în grajd, rupea legătura cu el. Însemna că îi era rușine să se arate luminii. Atunci se oficializau legăturile care erau în pregătirea unei căsătorii. Stăteau în grajd, rezemați de iesle, povesteau, era o recunoaștere. Cred că ultima dată când am văzut personal acest obicei a fost acum șaizeci de ani. Acum au mai rămas doar bătrânii satelor.” își aduce aminte profesorul Ilie Moise.
În ceea ce privește populația săsească din Transilvania, tradițiile de Paști sunt diferite de la o zonă la alta. Despre obiceiurile comunităţii săseşti ne-a vorbit doamna Camelia Ştefan, muzeograf al Muzeului de Etnografie Săsească „Emil Sigerus”, din cadrul CNM „ASTRA” Sibiu.
Tradițiile de Paști adunau laolaltă toată comunitatea săsească
În Duminica Paştilor, după participarea la slujba religioasă, fiecare petrecea în familie. „Ziua începea la ora 6:00 dimineaţa, când fanfara satului vestea Învierea Mântuitorului. Urma Liturghia de dimineaţă, ce se încheia cu ritualul de sfinţire a ouălor, a mâncării şi a vinului. Fiecare participant la slujbă îşi dăruia reciproc câte un ou, pe care îl ducea acasă. În unele sate se practica obiceiul ca preotul să fie condus la biserică de fanfara satului, iar după terminarea slujbei era dus pe umeri acasă de doi flăcăi, ca semn de mare cinste pe care întreaga comunitate i-o purta.
La ora 12:00 avea loc cea de-a doua slujbă, considerată a fi cea mai frumoasă şi frecventată din tot anul bisericesc. Mersul la biserică se făcea în alai, bărbaţii purtau cojoacele frumos brodate, iar femeile se îmbrăcau în portul fastuos de sărbătoare. După terminarea slujbei, se donau bani, lumânări şi diferite textile pentru împodobirea bisericii.
Copiii primeau, din partea «mamelor» de vecinătate câte un ou şi o turtă dulce în formă de iepuraş sau de inimioară. Momentul cel mai aşteptat pentru copii era acela de căutare în grădină a ouălor vopsite şi a dulciurilor ascunse în cine ştie ce colţişor. După-amiaza, tot satul se aduna în jurul bisericii, unde fanfara intona melodii îndrăgite. Aici, naşele dăruiau finilor ouă şi bani”, completează doamna Ştefan.
A doua zi de Paști se merge la stropit
Luni, în cea de-a doua zi de Paşti, una dintre tradițiile de Paști, ce se păstrează până în zilele noastre, este cea a stropitului, inițial cu apă, apoi cu parfum. Acesta reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii. La sat, băieţii mergeau în grup la stropit, în funcţie de vârstă. Fiecare grup era condus de doi băieţi, care duceau un coş frumos împodobit, în care strângeau ouăle primite.
Fiecare băiat stropea fata cu parfum, după care era răsplătit cu băutură, prăjituri şi câte un ou. Tot în această zi, tinerii confirmaţi erau primiţi în grupul feciorilor şi al fetelor confirmate. Pentru cei mici se desfăşurau o serie de jocuri, şi anume de rostogolire a ouălor (Eierlaufen). Acestea se rostogoleau de pe un deal, iar cel care reuşea să prindă mai multe ouă deodată era declarat învingător. Seara se încheia cu un bal, la care participa întreaga comunitate, petrecerea ţinând până dimineaţa.
Tradiţia schimba rolurile în cea de-a treia zi de Paşti, când băieţii erau stropiţi de fete. „Acestea se furişau în camerele unde dormeau băieţii şi îi udau din belşug. Sărbătoarea Paştilor se încheia cu un bal organizat de tineri în sala festivă a satului, iar petrecerea se încheia abia în zorii zilei următoare. Se avea grijă ca toate fetele să fie invitate la dans în funcţie de vârstă”, încheie doamna Camelia Ştefan.
