Ruxandra Gîdei este creatoarea de conținut care, sub numele „4 fără 15”, a reușit să strângă peste 42.000 de abonați pe canalul ei de Youtube și peste 63.000 de urmăritori pe Instagram. Conținutul acesteia este puțin diferit față de cel al altor influenceri de vârsta ei. Ea citește, citește și dă mai departe impresiile și emoțiile sale stârnite de cartea sau cărțile descoperite.
Deoarece a venit toamna și timpul de afară îndeamnă oamenii la stat în case și tihnă, am invitat-o la o discuție despre cărțile care i-au marcat vara, despre cărțile pe care le recomandă pentru trecerea cu bine peste o toamnă mohorâtă și despre ,,tineri și citit”.
Cărți de vară și de toamnă
Care crezi că sunt cele mai potrivite cărți de lecturat vara? Dar toamna?
Orice îți place! Dar poate cele mai scurte vara, ușor de dus în orice bagaj. Deși urmăresc un grup de fete pe Instagram și TikTok care toată vara au citit și discutat despre Ulise, mamutul lui Joyce, îndemnate de provocarea Ramonei Boldizsar (vezi: https://www.instagram.com/boldizsarramona?igsh=M3RoenByeHFtNWIy)
Și de fapt, dacă mă gândesc, și pe mine tot vara m-a prins citindu-l…(https://youtu.be/COgwKIOozNY)
Vin cu câteva idei din ce am citit eu vara care a trecut: „Autobiografia roșului”, de Anne Carson – pentru că e scurtă, criptică, dar foarte jucăușă; „Cântec lin”, de Leïla Slimani – pentru că e o lectură captivantă, un soi de thriller, în timp ce atacă totuși teme sociale importante; „Spioană în casa dragostei”, de Anaïs Nin – în aparență frivolă, genul de carte pe care s-o iei la plajă, dar explorează în profunzime viața interioară a protagonistei măcinate de vină.
Cu ce să trecem peste toamnă
Cu ce să trecem peste toamnă? Eu m-aș uita mai ales către cele mai interesante apariții noi/recente:
- Din poezia românească:
- „Noi ce suntem?”, de Izabel Marin, autoare romă;
- Colecția pocket de la Editura Art („Pământul Plath” al Ancăi Zaharia și „Até” – noul volum al Olgăi Ștefan – sunt două dintre ele);
- Debuturi apărute recent la editura OMG, ca „Nu toată lumea moare din dragoste” de Laur-Mihai Amanolesei;
- De la Casa de Editură Max Blecher: „Ludmila răstoarnă munții”, de Lena Chilari; „Singuri sub râsetele familiilor perfecte”, de Simona Sigartău; „Moartea mea din flori”, de Cristian Popescu, cu o selecție de poeme a unuia dintre cei mai interesanți poeți ai generației ’90;
- Revenirea Cristinei Drăghici după 5 ani, „Un râs ca un zgomot de sticle sparte”;
- Dacă mă întorc spre proză, autohtonă și tradusă deopotrivă:
- „Detaliu minor”, de Adania Shibli, proaspăt tradus, un roman care explorează experiența trăirii în violență și teroare din perspectivă palestiniană. Se împarte în două planuri narative – unul istoric și altul ancorat în trecutul recent – cu detalii obsedante și o atmosferă care te bântuie mult timp după lectură. Aș vrea să recomand orice de Percival Everett, fiindcă e un autor atât de erudit & amuzant & abil tehnic, iar „James” e un roman tradus relativ recent în română, o nouă interpretare a „Aventurilor lui Huckleberry Finn” din perspectiva lui Jim; „Camping” – noul roman al Laviniei Braniște și cu siguranță unul dintre cele mai reușite – în care urmărim gândurile unei românce plecată în diaspora pentru munci deloc ușoare, în ultimele luni de dinaintea pensionării și revenirii în țară;„Aicea-i și raiul, și iadul. Republica Moldova: un veac de istorie trăită”, prin care Paula Erizanu ne îndeamnă să ascultăm cu mai mare atenție poveștile celor din jurul nostru, în special ale celor trimiși sistemic spre marginile societății de-a lungul istoriei; „Primăvara la Bug”, de Mircea Tănase, un roman dureros despre deportarea romilor în Transnistria, fiindcă vedem zilnic că ne cunoaștem încă mult prea puțin istoria.
,,Tinerii citesc atunci când au acces la cărți care vorbesc despre problemele lor”
Tinerii mai citesc în ziua de azi? Dacă da, ce cărți preferă? (știu, sună clișeic 😊)
Ar fi minunat dacă am avea mai multe studii pe marginea preferințelor de lectură ale tinerilor (și nu numai) – e, de fapt, destul de problematic că singurele date centralizate pe care le avem în sensul ăsta vin direct de la edituri (câteodată și din partea unor librării online), de regulă în preajma târgurilor de carte, oricum imposibil de defalcat pe categorii de vârstă. Din păcate, piața de carte românească rămâne destul de opacă.
Ce pot spune sigur e că tinerii citesc atunci când au acces la cărți care vorbesc despre problemele lor; atunci când au în jur, de exemplu, biblioteci unde oamenii sunt lăsați să își facă treaba; atunci când au norocul să afle despre autoare și autori contemporani de la vreun profesor pasionat de lectură; sau dacă, scrollând pe rețele, algoritmul îi catapultează, cumva, într-o comunitate de cititori (aici sunt prezenți zeci, dacă nu sute de mii de tineri).
Ca să fac o analogie extrem de simplă, e cam la fel cu „cererea indusă” și autostrăzile: dacă construiești o stradă mai largă, vei avea destul de rapid un trafic mai intens; în mod similar, dacă statul se asigură că tinerii înțeleg relevanța culturii și văd constant în jurul lor alți oameni care o consumă, le vor urma exemplul. Problema e că gustul ăsta trebuie cultivat, nu e ceva cu care te naști pur și simplu.
Cât despre preferințe, ramurile Instagram și TikTok dedicate lecturii arată că cititorii de fantasy, romantasy și în general ficțiune de gen devin tot mai numeroși, atât în România, cât și în afara granițelor. Există date clare provenite din alte țări care arată asta, dar și faptul că rețelele influențează comportamentul de consum al cititorilor tineri. Sunt convinsă că nu puțini dintre acești cititori devin curioși și de alte ramuri ale literaturii la un moment dat în viață.
Dacă privesc mai aproape în jurul meu, văd că tinerii care aleg să vorbească online despre cărți caută tot mai mult să își diversifice lecturile, nu se feresc de poezie, iar literatura română contemporană e tot mai prezentă pe rețele, deși rămâne absentă din programa pentru BAC, de exemplu – despre autoare femei ce să mai vorbim. Tot mai des, acești cititori preferă totuși să meargă mult dincolo de granițele noastre, dincolo și de literatura angloamericană care domină piața traducerilor, ceea ce e excelent.
Ce părere ai despre mărirea TVA-ului la cărți? Crezi că aceste scumpiri vor îngropa piața de carte din România?
Suntem într-un moment în care țările europene se îndreaptă tocmai spre măsuri care îmbunătățesc accesul la carte, în contextul în care abilitățile noastre de lectură sunt tot mai slabe la nivel global. Cum Danemarca va renunța cu totul la TVA-ul pentru cărți, România va fi printre țările cu cota cea mai mare din UE. Or, chiar nu ne permitem asta în contextul în care avem cel mai mic număr de cititori, cea mai fragilă piață de carte, cea mai slabă rată de alfabetizare; la acestea se mai adaugă: cel mai mare risc de sărăcie din UE, o populație scindată care se confruntă cu un declin democratic… pur și simplu nu e o zonă în care ne permitem să facem economii.
Mai există țări europene, ca Irlanda și Cehia, care nu taxează suplimentar cărțile întocmai dintr-o convingere că statul nu ar trebui să taxeze cunoașterea. Tocmai spre asta ar trebui să tindem, însă mesajul transmis de clasa politică a fost în ultima perioadă: cultura este un lux și nu îi înțelegem valoarea pentru democrație. Cu toate că accesul la cultură este un drept constituțional și deși este un domeniu deja extrem de fragil, cronic subfinanțat, și deși prețurile la carte au crescut deja considerabil după mai multe crize în ultimii ani.
Nu, scumpirile nu vor îngropa piața de carte din România, dar vor ridica și mai mult bariera accesului la lectură, în contextul în care nu avem niciun fel de alte politici publice de susținere a industriei și culturii în general, vreo strategie coerentă pentru promovarea lecturii, sau măcar biblioteci accesibile pentru cei mai vulnerabili. Apoi, dintre edituri și librării, desigur că supraviețuiesc lanțurile mari, afacerile deja consolidate, iar diversitatea lecturilor din care putem alege, ori a spațiilor în care ne putem întâlni cu alți cititori, se subțiază.
Librăriile independente, de exemplu, construiesc comunități în jurul lecturii
Crezi că librăriile din Sibiu vor rezista? (Bănuiesc că știi de cazul Diverta)
Există foarte puține librării fizice în toate orașele din România; și mai puține sunt cele independente, ori care își propun să supraviețuiască preponderent din vânzarea de carte. Vor rezista cele care vând carte într-o proporție mică, pe lângă jocuri, accesorii, rechizite…
E o problemă oriunde în țară, dar mai ales în orașe mici, faptul că nu există politici care să susțină aceste spații, cum ar fi subvenții pentru librării mici ori facilități fiscale. Ce nu înțelege clasa politică, cred, e că acestea sunt mult mai mult decât simple afaceri – librăriile independente, de exemplu, construiesc comunități în jurul lecturii, aduc generații de cititori laolaltă și ajung să facă munca unor instituții.
Ce citesc oamenii mai mult, cărți online sau fizic? (inclusiv tu)
Ca în alte țări, și în Romania se consumă din ce în ce mai mult cărți electronice (și audiobooks), deși nu toate editurile reușesc să-și facă titlurile disponibile electronic într-un mod sigur; citisem totuși un articol care susținea că până în 2029, numărul utilizatorilor de audiobooks ebooks din România ar ajunge la 2,9 milioane.
Poate e un semn că am îmbătrânit, dar… mie una mi-a devenit tot mai greu să mă așez cuminte la birou sau în fotoliu cu o carte; ca să citesc cât mai des, trebuie să pot citi oricum și oricând. Am, deci, o bibliotecă întreagă în telefon (spre dezamăgirea rafturilor mele fizice…) la care încerc să revin în loc de scroll pe aplicații, iar în naveta cu bicicletă, tren și metrou către job, ascult mai mereu o carte audio. În momentul de față: „The Emperor of Gladness”, de Ocean Vuong și „Domnul președinte”, al lui Miguel Ángel Asturias – alegerea mea pentru Guatemala și un roman despre cruzime, putere și paranoia sub dictatură.
Ce simți atunci când deschizi prima oară o carte nouă?
Hmm… curiozitate – cu asta încerc să intru mereu într-o poveste nouă.
Cum alegi cărțile pe care urmează să le citești?
Cred că nu e o rețetă; dacă vorbim de literatura română, sigur, încerc să urmăresc noile apariții. Când revin în țară, vizitez librăriile și îmi dau voie să mă pierd între rafturi; de la distanță, fac același lucru cu site-urile librăriilor online. De câțiva ani, încerc să citesc o carte din fiecare țară de pe glob (o provocare pe care probabil o voi încheia abia prin 2028-2029-2030), așa că mă interesează mai ales autori despre ai căror cultură cunosc prea puține.
Evident, am câteva criterii pe care le aplic oricând îmi aleg următoarea lectură: îmi plac cărțile subversive, care chestionează poveștile larg acceptate și care vorbesc despre inechități sistemice, indiferent de genul literar. E nevoie să cunoaștem povești de felul ăsta din cât mai multe contexte, cred, ca să le recunoaștem atunci când le vedem în jurul nostru. Dar nu e o condiție suficientă; vreau ca textul să mă provoace, să existe o dimensiune „experimentală”.
Apreciez când autorul nu își subestimează cititorii, dar e și greu să construiești tot felul de artificii în text iar cititorul să simtă că se justifică. Mai apreciez mereu mai multe fire narative suprapuse și, din când în când, îmi place să citesc despre personaje cu preocupări literare (scriitori, bibliotecari, cercetători).
Mai zic că vara care tocmai a trecut am încercat o provocare interesantă, pe care urmează să o lansez și comunității mele: vizitând biblioteca locală, mi-am oferit 60 de secunde să aleg 4 cărți de citit, fără să explorez de dinainte rafturile. E un experiment prin care descoperi titluri la care altfel nu ai ajunge, poate, niciodată. Urmează să postez rezultatul pe canalele de Instagram și TikTok 🙂
Ce mai funcționează pentru mine în alegerea lecturilor: să urmăresc creatorii de conținut preferați din online și să citesc cărțile pe care le recomandă cel mai des. În felul ăsta am oricând un partener de dialog pe marginea cărții. Am alcătuit o mică listă a oamenilor pe care îi urmăresc eu cu drag, aici: https://www.instagram.com/p/DMDa5stosc8/?igsh=OHBlZGl1bTlpMnFw
„Locuiește între mai multe orașe biblioteca mea”
Cât de mare e biblioteca ta și cât la sută din cărțile pe care le ai nu le-ai citit, încă?
Locuiește între mai multe orașe biblioteca mea, însă cea de aici, din Țările de Jos, conține aproape exclusiv cărți necitite – când termin de citit o carte, fie revine acasă, fie își găsește o nouă casă într-una din minibibliotecile de cartier (iubesc că sunt atât de multe aici, există inclusiv o hartă pe care se pot localiza, la https://minibiebs.nl/). Sigur că păstrez preferatele, le însemnez, dar încerc să nu mă atașez de cărți prea tare ca obiecte – cel mai bine e să circule.
Pe Ruxandra o puteți găsi aici: www.youtube.com/c/4fără15; instagram.com/4fara15; goodreads.com/user/show/54171221-ruxandra-g-dei
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
