Mălina Găianu s-a născut în Mediaș și a stat aici până la vârsta de șapte ani. Atunci, părinții ei au divorțat, iar ea a plecat cu mama, ințial la Cluj, unde a făcut primul an de școală, iar mai apoi în Spania. Acolo a terminat școala primară și liceul, după care a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității „Rovira Virgili” din Tarragona, Spania. În primul an de facultate și-a dat seama, însă, că este născută și făcută pentru Relații Internaționale. Își ia destinul în mâini, face masteratul în acest domeniu, iar astăzi o găsim, la numai 24 de ani, lucrând cu emigranți, în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU), ca asistent de proiect în Costa Rica. Mălina a rămas veșnic îndrăgostită de România și de Sibiu, acolo unde, de la șapte ani, s-a întors, cu mult drag, în fiecare vacanță. Nu puteam rata povestea Mălinei care ne poartă pe drumuri presărate cu ambiție, cu decizii de ultim moment și ghidată de o maturitate superioară anilor ei.
Pe Mălina am cunoscut-o într-o zi de început de iulie, atunci când, însoțită de tatăl ei, a intrat pe ușa redacției să-și spună povestea. O tânără veselă, sociabilă, cu un zâmbet dintr-acela a cărui principală menire este de a lumina un chip, o încăpere, o viață. Știam că vine. Un profesor de la Liceul „Constantin Noica” mă sunase cu câteva ore înainte să-mi spună ce minune de fată este Mălina și cu câtă decență ne reprezintă pe noi, sibienii, atât de departe în lume, tocmai în America Latină și atât de sus, tocmai în Organizația Națiunilor Unite.
Fata era extrem de încântată că se afla la Sibiu, alături de tatăl ei, pe care nu-l mai văzuse de un an de zile. Este plecată și stabilită alături de mama ei în Spania, încă de când avea șapte ani, dar inima și restul familei au fost mereu aici. Întotdeauna a profitat de orice ocazie pentru a reveni acasă și tot acasă și-a descoperit menirea. Pe perioada facultății, a reușit să studieze câteva luni la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, printr-un program Erasmus. Timp de trei luni a făcut practică la Rectoratul din Sibiu în departamentul Relații Internaționale. A fost momentul în care și-a dat seama ce-și dorește să facă în viață.
„Dintotdeauna eu mi-am dorit foarte mult să mă întorc acasă, de aceea, în primul an de facultate, atunci când am putut lua decizii singură, am reușit să vin și să studiez în Sibiu printr-un program Erasmus. În România am descoperit că deși eu studiez Dreptul, de fapt, sunt făcută pentru Relații Internaționale. M-am întors în Spania, unde am făcut masteratul în Diplomație și Relații Internaționale, în Madrid, iar acum doi ani am fost în stagiu la cea de-a cincea ediție de intership la Guvernul României”, povestește fata.
În septembrie, anul trecut, după ce și-a finalizat studiile, a venit momentul în care Mălina a trebuit să aleagă ce face cu viața ei. Părinții îi cunoșteau dorința de a se întoarce în România, dar au sfătuit-o să ia lucrurile cu încetul și să le rezolve pe rând. Pentru că la noi încă nu este scos la concurs un post care s-o intereseze pe tânără, aceasta a ales să lucreze cu emigranți, în Costa Rica.
„Am realizat că-mi doresc să lucrez cu emigranți. În fond, și eu sunt plecată de la șapte ani de acasă. Am ales Organizația Națiunilor Unite, fiind o organizație internațională de prestigiu și am aplicat în Costa Rica, pentru că studiile de specializare la masterat au fost despre America Latină”, mai spune Mălina.
„Partea cea mai frumoasă în meseria mea este că îi pot ajuta pe alții”
La numai 24 de ani, Mălina Elena Găianu, originară din Mediaș, județul Sibiu, ajunge să lucreze cu emigranți, în America Latină, în Costa Rica, în cadrul Orgabizației Națiunilor Unite.
„Sunt foarte puțini români care se ocupă de America Latină. Eu mi-am dorit să-i cunosc realitatea. Am ales Costa Rica, pentru că este o țară mică, iar din regiune este țara cea mai democratică și cea mai sigură. Nu știam mare lucru despre ea. Numai ce reușisem să citesc. Când mi-am început stagiul, mi s-a oferit să și rămân. Totul este diferit acolo, față de Europa. Nu sunt orașe mari, iar Costa Rica este o țară de doar 5 milioane de locuitori. Este o țară scumpă și foarte frumoasă, cu peisaje de vis, de la vulcani, parcuri naturale și până la plaje. Mă ocup acolo cu integrarea emigranților, în mod special cu cei veniți din Venezuela. Situația din țara lor este foarte dificilă acum și mulți decid să plece. Așa ajung la noi, iar noi îi integrăm în socitate printr-un proiect numit Venezuela 800.”
Mălina iubește ceea ce face, iar asta se vede. După numai câteva luni petrecute în Costa Rica, i s-a propus propriul proiect în insulele Caraibe, la 10 km de Venezuela. Dacă va alege să meargă acolo, va cunoaște și cealaltă față a lumii, pentru că se va ocupa de emigranți din Africa, o situație cu totul diferită. De data aceasta, ceea ce va face ea se va numi asistență umanitară.
„Partea cea mai frumoasă în meseria mea este că îi pot ajuta pe alții. Nu este nimic mai plăcut decât momentul în care primești un telefon în care cineva îți spune mulțumesc. Și eu am plecat din țară la vârsta de șapte ani și am fost ajutată și inspirată. La rândul meu, îmi doresc acum să ajut și să-i inspir. Nu există nimic ce nu poți face, dacă îți dorești cu adevărat”, spune Mălina.
Acum Mălina este, în continuare, în Costa Rica, iar după ce-și va termina contractul va decide pentru următorul pas. Într-o zi se va întoarce, cu siguranță, acasă. Este încă tânără și mai are multe de învățat. Vrea să cunoască lumea așa cum nu ne-o arată la televizor, iar experiența acumulată să o ofere, într-un final, României.
„Identitatea de româncă îmi aparține, de aceea, acum, că pot să-mi aleg viitorul, îmi doresc enorm să mă întorc acasă. Am ales, însă, ca momentan să acumulez experiență în străinătate și pe viitor să o aplic în țara mea. Îmi place să călătoresc și vreau să cunosc și alte realități, alte culturi. Vreau să mă dezvolt pe mine ca persoană. Am realizat că meserii ca a mea te fac să devii mai tolerant, să ai o minte mai deschisă, să vezi altfel lucrurile, să discerni și să rămâi cu ce e mai bun dintr-o experiență. Asta m-a format pe mine ca persoană”, spune tânăra.
Îl poartă pe Eminescu în suflet
Mălina le mulțumește enorm părinților ei care au sprijinit-o foarte mult în deciziile pe care le-a luat. Nu s-au împotrivit niciunei decizii de-a fetei, ci doar au sfătuit-o acolo unde au simțit nevoia să intervină. Așa, Mălina s-a dezvoltat frumos, într-o persoană cu mulți prieteni, vorbitoare de cinci limbi, inclusiv o română perfectă pe care a învățat-o de la părinți. Colindă acum America Latină și apoi, cu siguranță, va merge oriunde în lume va fi nevoie de ea, rămânând o veșnică îndăgostită de țara natală.
„Știți poezia Din străinătate a lui Mihai Eminescu? Acolo sunt niște versuri care sună așa: Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată/În patria-mi iubită, în locul meu natal. Ei bine, aceste versuri le port cu mine mereu, oriunde aș fi și le spun tuturor, pentru că într-o zi mă voi întoarce, cu siguranță, acasă”, mai spune Mălina.
Și ne-am despărțit cu greu în acea zi, în care fata a fost la redacție. Pe scări, ușor, tot povestind și povestind. Erau ultimele ei zile de concediu în Sibiu și avea de gând să se bucure de ele la maxim. I-am făcut cu mâna din ușa redacției și i-am promis că sibienii vor citi povestea ei, pentru că merită. Merită pentru determinarea ei, pentru ambiția ei, pentru realizările ei și pentru felul în care iubește România.
