Dezvăluiri cutremurătoare făcute de un cadrul medical angajat al Spitalului Județean de Urgență Sibiu scot la iveală practici greu de imaginat pentru un spital dintr-o țară europeană. Mărturisirile au fost publicate de Turnul Sfatului iar reprezentanții spitalului nu au oferit explicații, până în acest moment, acuzațiilor aduse.
„Acești oameni trebuie răzbunați. Aceste decese trebuie răzbunate prin aflarea adevărului. Măcar alții și alții să nu pățească la fel. De undeva trebuie să se înceapă” spune un asistent din Spitalul Județean Sibiu, în dezvăluirile sale făcute jurnaliștilor de Turnul Sfatului.
Am decis să mediatizăm acest articol din respect pentru curajul pe care asistentul l-a avut și pentru decizia colegilor noștri de a publica aceste dezvăluiri. Din respect pentru sibieni, pentru cei care și-au pierdut viața chiar dacă mai aveau o șansă, pentru familiile îndurerate. Poveștile publicate de Turnul Sfatului împreună cu fotografiile cumplite, aproape de neimaginat, care dovedesc cât de animalic este tratamentul pe care Spitalul Județean Sibiu îl aplică pacienților COVID-19, trebuie cunoscute de toată lumea și, în special, de cei care pot investiga aceste fapte și, obligatoriu, le pot opri.
Acuzația cea mai gravă pe care o face persoana care a decis să vorbească deschis, angajat fiind al secției ATI COVID-19 din SCJUS, este legată de terapia pe care pacienții o primesc, una bazată aproape exclusiv pe sedarea excesivă a acestor pacienți care pur și simplu nu-și mai găsesc resursele necesare pentru a se lupta pentru viața lor.
„Nu am văzut pe nimeni intubat care să fie apoi detubat la ATI Sibiu.”, spune asistentul despre singura strategie terapeutică din ATI-ul sibian. „Mi s-a spus să mărim sedarea la maxim și să-i mai băgăm și Midazolam, pe lângă Propofol și Fentanyl. Sunt convinsă că acea femeie a murit de vie. Și altă femeie, și alți bărbați. Ei practic nu mor de COVID, mor de clostridium, mor asfixiați, mor sedați”, mai mărturisește anonimul angajat al spitalului, care a decis să vorbească liber despre tortura care se petrece în această unitate medicală.
Dar sunt și alte fapte pe care asistentul le relatează, la fel de grave: legarea pacienților până când ajung să-și facă răni de la pansamente, absența medicilor din zona roșie, pentru a supraveghea pacienții COVID, abandonarea inexplicabilă a bolnavilor care ajung să nu-și mai facă necesitățile fiziologice, să se alimenteze sau să-și trateze bolile cronice.
