Sibiul are în prezent cel puțin 212 copii rămași singuri acasă, în timp ce părinții lor încearcă să le ofere un trai mai bun muncind în străinătate, fiind însă supuși unor riscuri majore de dezvoltare dezechilibrată. Deși numărul pare a fi mai mic decât în alte județe, specialiștii sunt de părere că amploarea fenomenului este mult mai mare.
Conform datelor obținute de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, în prezent, în municipiul Sibiu, 212 copii au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Dintre aceștia, 15 copii au ambii părinți plecați la muncă și au rămas în grija familiei extinse. 149 au un singur părinte plecat la muncă în străinătate și locuiesc cu celălalt părinte, iar 48 provin din familii monoparentale și au părintele unic susținător plecat la muncă, ei aflându-se în grija familiei extinse.
Ultima statistică publicată de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în România, până în iunie 2018, aproape 95.000 de copii aveau unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Mulți au rămas în îngrijirea rudelor de până la gradul al IV-lea. Însă aproximativ 3900 se află încă în centre de plasament sau la asistent maternal.
În lipsa supravegherii parentale, acești copii sunt expuși unor riscuri, de la abandon școlar, la tulburări emoționale și comportamentale. Și mai mult, lipsa ambilor părinți sau a reprezentanților legali limitează accesul copiilor la servicii de sănătate sau educaționale, la protecție juridică sau la beneficii sociale.
Amploarea fenomenului: între statistică și realitate
Dimensiunea fenomenului nu pare a fi aceasta. În raportul întocmit la cererea Administrației Prezidențiale în 2018, cu privire la copii cu părinții plecați la muncă în străinătate, se observă că cifrele raportate la nivel național de ANPDCA și inspectoratele școlare diferă. Astfel că, dacă în ianuarie 2018, la nivelul județului Sibiu, ANPDCA raporta un număr de 1.308 copii, ISJ Sibiu a colectat informații despre 1.845 de copii cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Diferența pare a fi justificată, conform raportului Administrației Prezidențiale, prin lipsa de comunicare între instituții, tendința de subraportare sau lipsa serviciilor publice de asistență socială în o treime dintre comunele din România.
Organizația „Salvați Copiii” atrage atenția că aceste date nu surprind întreaga amploare a fenomenului deoarece ele nu includ și copiii cu vârsta antepreșcolară și pe cei neînscriși la școală sau în abandon școlar.
În Sibiu, am mai întâlnit un motiv pentru care statisticile sunt eronate: frica. Familiile aflate în această situație nu mai vor să raporteze deoarece se tem de autoritățile care, în interesul copilului, se deplasează în teren pentru a se asigura de condițiile în care trăiește copilul. „Foarte mulți se tem să spună că unul dintre părinți sau ambii sunt plecați la muncă în străinătate. Au făcut asta la ultima statistică cerută de ISJ și apoi s-au trezit cu Protecția Copilului întrebând pe la porți, prin vecini, despre situația lor. Sau poate nu lucrau cu forme legale. Ei nu știu că autoritățile lucrează în folosul copilului, așa că data următoare au mințit,” ne-a spus un cadru didactic din Sibiu ce preferă să păstreze anonimatul.
Cifrele par a fi în scădere, cel puțin pentru municipiul Sibiu. În prezent, conform DGASPC, 14 părinți au revenit în țară și locuiesc împreună cu copii lor, iar 11 copii sunt remigrați după o ședere de mai mult de un an în alte țări.
