Fotbalistele lui Hermannstadt așteaptă prima partidă pe Noul Municipal din Parcul Sub Arini
Echipa de fotbal feminin a lui FC Hermannstadt se pregătește pentru cel mai important joc din acest sezon de pe teren propriu, cel în care întâlnește campioana României, Farul Constanța, patronată de regele fotbalului românesc, Gheorghe Hagi. Partida va avea loc miercuri, 11 septembrie, de la ora 11, cel mai probabil pe stadionul Măgura din Cisnădie, dacă nu apare vreo schimbare de ultim moment în calendarul organizatorilor.
Este momentul din sezon cel mai așteptat de fotbalistele sibiene care joacă pentru FC Hermannstadt, în speță pentru clubul afiliat acestuia, CS Academia Măgura, iar formația sibiană are nevoie de tot aportul suporterilor sibieni, în speranța obținerii unui rezultat bun.
La prima partidă de pe teren propriu, în momentul debutului istoric al primei echipe de fotbal feminin ce a evoluat vreodată în prima ligă de fotbal feminin din România, au fost prezenți, la Cisnădie, în jur de 300 de spectatori. Se speră că acest record de asistență se va depăși în mod covârșitor, în condițiile în care echipa lui Hagi evoluează în acest sezon în Womens Champions League.
Totodată, Farul Constanța este favorită din nou să cîștige titlul de campioană națională și în această stagiune. În ultimii doi ani, Gheorghe Hagi a investit puternic în echipă, aducând cele mai bune fotbaliste din țară. Astfel, din nou promovată în sezonul trecut, a ajuns să câștige campionatul, în doar un sezon de evoluție pe prima scenă a fotbalului românesc.
Până la înfruntarea cu Farul Constanța, o partidă a echipei sibiene a fost devansată de către organizatorii Superligii feminine pentru data de 7 septembrie, când a jucat acasă, cu ACS Vasas Femina FC Odorheiu Secuiesc, la cererea echipei sibiene. Partida a avut loc tot pe teren propriu, la Cisnădie, scor 1-3, și a reprezenta pentru sibience o repetiție generală înaintea marelui derby cu Farul.
Sport nou în județ
FC Hermannstadt este o nouă… promovată în Superliga feminină și continuă acomodarea cu rigorile primei ligi din țară. În primele două partide, echipa sibiană a pierdut, acasă, cu AFK Csikszereda Miercurea Ciuc, scor 1-5, după ce sibiencele au condus cu 1-0 la pauză și, în deplasare, cu AS FC Universitatea Cluj, scor 1-9. Totuși, staff-ul și fotbalistele sibiene spun că sunt încrezătoare și așteptă prima victorie în campionat. Obiectivul echipei în acest sezon este salvarea de la retrogradare, în speță menținerea în Superliga feminină.
Pentru a prefața duelul cu Farul Constanța, campioana României, Sibiu 100% a luat pulsul echipei sibiene. Am aflat de la antrenorul Octavian Budică și fotbalistele Ștefania Răchițan, mezina echipei, Raluca Dinescu, una dintre cele mai experimentate fotbaliste locale, și Maria Constatinescu, căpitanul formației sibiene, care au fost gândurile la acest început de campionat, despre obiectivul stabilit (salvarea de la retrogradare), cum se descurcă fotbalistele cu școala și cariera pe care au ales-o, cum fac față unele dintre ele atât pe terenul de fotbal, cât și la serviciu, precum și impactul fotbalului feminin în societatea sibiană, mai ales că este un sport nou în județ, dar cu tradiție în țară și străinătate.
La unison, vor să joace și ele pe noul Municipal
Fotbalistele sibience sunt optimiste că se vor salva de la retrogradare și solicită sprijinul suporterilor, comunității locale, în speță Primăria Sibiu, dar și a sponsorilor interesați să investească în sportul sibian. Totodată, scorurile obținute până acum par prea severe, însă rezultatele acestea mari sunt la ordinea zilei în Superliga feminină.
Au existat cazuri în care celelalte contracandidate la retrogradare a lui FCH au pierdut mult mai sever și au luat chiar peste 10 goluri. Așadar, în acest moment orice critică nejustificată la adresa echipei sibiene este cel puțin neavenită. Din contră, trebuie apreciată combativitatea și încrederea de care dau dovadă tinerele fotbaliste locale, pentru că vor să facă cinste județului Sibiu și în acest sport minunat, fotbalul feminin. Așadar, aveți tot respectul nostru pentru ceea ce încercați să faceți în acest sezon.
De asemenea, pentru conducerea clubului feminin și pentru persoanele care vin în ajutorul Academiei. Trebuie menționat că în acest sezon, din cele 8 echipe, 4 se vor bate pentru menținerea în prima divizie, iar valoarea este cam aceeași. Este esențial de spus că fotbalistele sibience nu joacă pe salarii, ci doar pe prime la victorii sau rezultate pozitive. Iată încă un motiv să le susținem de aproape, în tribună. Dincolo de bani, faimă și alte obiective, o dorință imediată este oportunitatea de a juca pe Noul Municipal, în fața prietenilor, familiei și a propriilor suporteri. Iar dacă autoritățile locale din Sibiu le vor sprijini și financiar, atunci se poate vorbi de un proiect de viitor sustenabil pentru fotbalul feminin sibian.
Antrenor la 27 de ani
Sufletul formației este antrenorul Octavian Budică. Acesta este cel care a crezut de la început în proiect și în faptul că Sibiul poate avea o echipă de fotbal feminin în prima divizie. Ajutat, bineînțeles de câțiva oameni de bună credință, cum este fostul fotbalist Dan Raica, conducătorul clubului de fotbal feminin, Alexandru Stama, Dan Călinescu sau Iulian Pițigoi. Totodată, Tavi, așa cum îi spun jucătoarele, speră ca sponsorii importanți și administrația locală sibiană să pună umărul la consolidarea proiectului.
Deocamdată, sunt doar câțiva sponsori care contribuie efectiv la binele echipei. Trebuie menționat că aproape întreg lotul locuiește în Sibiu, cu excepția câtorva junioare din Cisnădie. Fotbalistele fac de 4 ori pe săptămână naveta între Sibiu și Cisnădie (și retur), iar de cele mai multe ori, pe banii părinților, care le susțin necondiționat.
„Bineînțeles că vreau să jucăm pe Municipal, dar și la Cisnădie cunoaștem baza și suntem acasă. Nu am făcut niciun antrenament, nu am jucat încă pe Municipal. Și eu și fetele vrem să jucăm, la fel și suporterii noștri. Ne dorim la meciuri mai mulți spectatori, dar le cerem răbdare. Nu vrem să fie public sau suporteri de rezultat, pentru că este un alt nivel în Liga 1. Avem nevoie de multă răbdare și multă muncă. În pus, e nevoie de bani, sponsori, condiții de recuperare.
Acum avem doar infrastructură la Cisnădie, dar, din păcate, este o distanța destul de mare pe care trebuie să o facem între cele două orașe. Baza de la Cisnădie ne oferă toate condițiile. Principala sursa de venit ar trebui să vină de la autoritățile locale, deoarece suntem singura echipă de fotbal feminin din județul Sibiu. Vrem măcar un meci pe Municipal, să fim susținuți de familie și prieteni. Nu am primit finanțare de la autoritățile sibiene, nu pot să ne sprijine, chiar dacă am făcut adrese la municipalitate. Într-un an termin școala de antrenor, apoi urmează licențele pro și vreau să rămân în fotbalul feminin. Sunt jucătoare mai mari ca vârstă decât mine în lot, dar nu e greu, colaborăm bine. Am vrea ca suporterii să nu fie critici cu noi.
Aveam în Liga 2 câte 50 – 60 de suporteri pe meci, plus, uneori, galeria de la FC Hermannstadt, la unele meciuri. Acum au venit în jur de 300. Este bine. Media de vârstă a echipei este pe la 24-25 de ani, dar cu mari diferențe de vârstă între jucătoare. Ar fi bine să făcem două antrenamente la Sibiu și două la Cisnădie ca să echilibrăm balanța. Avem încredere, știm acum cum e să fii în Liga 1. Vrem rezultate bune, chiar dacă suntem David și Goliat, în comparație cu celelalte echipe”, ne-a mărturisit Octavian Budică, antrenor principal.
Speranțele unei fotbaliste de liceu. Pe urmele lui Messi
Ștefania Răchițan este atacant central, mezina echipei și împacă școala cu sportul, fiind elevă de liceu. „Din Sibiu, facem naveta la Cisnădie. De obicei, tatăl meu asigură transportul, mă duce la antrenamente și ia și alte fete. Păcat că nu este în Sibiu un teren pentru noi. La fotbalul feminin, nu sunt costuri mai mari, fac fotbal de un an. Am început cu taekwondo, 8 ani am fost luptătoare.
Acest sport era mai scump: două seturi de echipament, albastru și roșu, costau foarte mult, în jur de 1.000 de lei. Acolo plăteam mâncarea, deplasările, costuri, toate pe banii părinților, nu câștigam nimic în afară de medalii. De mică însă am vrut fotbal, dar nu m-au susținut foarte mult părinții, căci nu era un sport popular. Apoi a venit pandemia. Am făcut mult timp taekwondo și nu voiam să trec la fotbal, deoarece îmi era frică de comentariile celorlalți, după atâta performanță în acel sport – taekwondo.
Sunt atacant central, asta mi-am dorit de mică, să alerg, să dau goluri. Idolul meu este Denisa Chirilă, colega mea, și Leonardo Messi. Este foarte talentat, sunt pe stilul lui Messi, de mică mi-a plăcut de el.
La primul meci au venit și niște rude care nu prea veneau la stadion, între care și fratele, surprinzător. Am mers să ne prezentăm și văd că stadionul era iar plin. Nu am simțit așa o bucurie în viața mea! Un moment minunat să văd atâția oameni în tribune, mai minunat decât meciul în sine. Nu mi-am stabilit un număr de goluri, vreau să creștem ca echipă. Poate să înscrie orice coechipieră, atâta timp cât câștigă echipa. Suntem ca într-o familie, fără reproșuri, o atmosferă foarte bună. Țin cu FCSB, la masculin.
Totodată, nu am probleme cu școala, sunt în clasa a X-a, la Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna”, profilul educator-învățător. Profesorii mă înțeleg, mai ales în ceea ce privește absențele motivate. Vreau să le iau câte puțin de la fiecare, să mă construiesc pe mine ca personalitate”, poveștește Ștefania.
Raluca Dinescu, între fotbal și muncă în fabrică
Raluca Dinescu este mijlocaș central și unul dintre piloni echipei ca experiență. La 31 de ani, se împarte între slujba din industria automotive și cariera de fotbalist.
„Am intrat foarte bine la primul meci, la debut. Sincer, nu mă așteptam să jucăm atât de bine în prima repriză. Miercurea Ciuc are condiții și este foarte bună, peste noi. Dar am fost supărată că am pierdut. Din păcate, pe final, cădem psihic. Contează mult starea emoțională, antrenamentele, dar și condițiile pentru a face performanță. La noi, majoritatea colegelor lucrează și nu prea pot da randament maxim. Eu sunt mijlocaș central și îl am ca idol pe Cristiano Ronaldo. Sper să facem o figură frumoasă și să rămânem în Liga 1. Adică sunt convinsă, am încredere în fete și antrenor.
Ar fi mai bine pentru noi să jucăm în Sibiu, am avea și mai mulți suporteri și ne motivează. Drumurile sunt costisitoare, în fiecare zi la Cisnădie, căci avem 4 antrenamente pe săptămână acolo. Mi-aș dori să joc pe Municipal foarte mult; țin cu Dinamo. De 10 de ani joc fotbal organizat, dar de mică jucam fotbal cu băieții pe teren toată ziua. Experiența contează foarte mult, dar avem și jucătoare cu experiență mai mare decât mine. Am început fotbalul la Sibiu, apoi am plecat la Iași, dar m-am întors la Sibiu. Era greu cu deplasarea la Iași, lucram la Sibiu, în plus mi-era dor de colege și am luat decizia de a mă întoarce aici. Mai greu este cu slujba. Nu renunț sub nicio formă la fotbal. Îmi mai zice mama cum rezist, de unde mai am energie. Renunț doar atunci când nu mă mai duc picioarele. Am făcut și futsal, împreună cu colegele de la echipă și Tavi. Avem medalii și competiții câștigate la futsal.
În acest moment, lucrez la o firmă din domeniul automotive. Greu și la serviciu și la antrenamente, în schimbul doi, fac antrenament separat. Alta este când o faci cu echipa. Fac fotbal pentru că îmi place. Câștig bine în automotive. În vestiar avem un ritual: ne strângem înainte de meci laolaltă, iar Tavi ne zice doua-trei vorbe și ne încurajăm reciproc și plecăm încrezătoare la joc”, spune Raluca.
Căpitanul dă tonul pe teren
Maria Constantinescu este fundaș central și căpitanul echipei sibiene. „Avem suporteri mulți care țin cu noi, iar copiii strigă Hai Hermannstadt, în timp ce suporterii: Hai Sibiu. În 2018 am început fotbalul organizat, la Alba Iulia. Am aflat că se formează o echipă de fotbal de pe Instagram, de la o prietenă. Am mers, apoi au venit și alte două colege din Sibiu.
Ulterior, s-a făcut o fuziune între Academia Măgura și Alba Iulia. La un moment dat, eram rivale cu unele dintre colegele de acum. Este mai bine la Sibiu; la Alba stăteam câte 3 zile, făceam naveta cu autobuzul. Fuziunea ne-a ajutat, că eram multe fete din Sibiu, împreună cu Nico și Denisa. După fuziune a fost mai ușor, nu trebuia să mai facem naveta până acolo. Suntem foarte bune prietene, ca o familie. Eu sunt fundaș central, iar ca model îl am pe Sergio Ramos, așa vreau și eu să fiu, agresivă. Același stil îl vreau și în teren, la meciuri: trece mingea, omul nu trece. Diferența dintre Liga 1 și 2 este de alt nivel, mai dificil, dar putem să ne îndeplinim obiectivul. Banii contează foarte mult, ca și condițiile, dar nu joacă pe teren banii. Contează însă spiritul de echipă.
Nu prea am făcut transferuri, deși marea majoritate a cluburilor și-au adus jucătoare. Nucleul a fost păstrat, dar avem nevoie de câteva jucătoare care să ne ajute. Recuperare abia de curând facem, câte un masaj. În Liga 2 nu era un nivel prea ridicat, nu trebuia pus accent pe recuperare, dar acum avem nevoie de recuperare și refacere. E nevoie de medicamentație. Eu am terminat Facultatea de Inginerie, plus Master, și tot în automotive lucrez. De acolo vin bani mai mulți și am o siguranță financiară. Am făcut și școală pe lângă fotbal, pentru a avea o șansă în plus în viață. Nu avem experiență în Liga 1 și ne lipsește, iar încet o căpătăm. Nu am o echipă favorită, doar FC Hermannstadt feminin”, este sinceră Maria.
