Interviu cu Mihai S. Rusu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu
„Ceea ce șochează este gradul de inadecvare în alegerea unui candidat cu șanse reale din partea partidelor guvernamentale”
Ca sociolog și un atent observator al situației politice naționale și nu numai, cum vezi victoria clară în judetul și municipiul Sibiu a lui George Simion și a lui Nicușor Dan, la alegerile de duminică?
Victoria covârșitoare a lui George Simion în primul tur al alegerilor prezidențiale este încununarea logică a dezvoltărilor politico-electorale din ultima perioadă. Ea era cu totul previzibilă de ceva timp și nu este decât deznodământul anticipabil al dinamicii politice pe plan global și național deopotrivă.
În primul rând, triumful lui Simion arată că victoria lui Călin Georgescu din alegerile de anul trecut nu a fost deloc un accident electoral, cu atât mai puțin rezultatul unor interferențe obscure care să fi sucit, pentru moment, mințile românilor. Succesul abortiv al lui Georgescu a anunțat, prefațat și capacitat acest triumf și mai convingător al lui Simion.
În al doilea rând, politica statală de anulare a alegerilor – și mai ales incapacitatea autorităților de a prezenta probe irefutabile care să justifice o astfel de măsură fără precedent în democrația electorală românească – s-a dovedit a fi mai mult decât neinspirată: ea a turnat gaz pe focul furiei oricum aprinse a celor revoltați împotriva partidelor mainstream și le-a validat sentimentele că „sistemul” (orice s-ar înțelege prin acest lucru) se opune voinței populare a românilor.
Drept urmare, Simion a fost votat de aproape două ori mai mulți români decât a fost votat Georgescu cu câteva luni înainte. Cât despre Nicușor Dan, el a speculat lipsa unei alternative solide propuse de alianța guvernamentală, care a decis – neinspirat, după cum din nou era predictibil – să repompeze viață politică într-un politician (Crin Antonescu) scos din debaraua candidaților de rezervă. Faptul că nu a funcționat nu trebuie să surprindă pe nimeni. Ceea ce șochează este, în schimb, gradul de inadecvare în alegerea unui candidat cu șanse reale din partea partidelor guvernamentale, mai ales după experiența unor eșecuri răsunătoare cu candidați comuni la Primăria capitalei (de ex.: medicul Cătălin Cîrstoiu).
Candidatul Coaliției pro-occidental Crin Antonescu a ieșit pe locul trei. Au votat sibieni cu George Simion sau a fost mai degrabă un vot anti-sistem PSD-PNL-UDMR?
Ar trebui să clarificăm, mai întâi, ce înseamnă a fi „occidental” în momentul de față. Pentru că Occidentul, ca să folosesc un clișeu, nu mai e ce-a fost! În mod tradițional, Occidentul însemna Statele Unite și Uniunea Europeană, integrate într-un sistem politic, economic și militar în jurul NATO. Însă de când a revenit la putere, Donald J. Trump a fracturat „Occidentul”, care acum nu mai are sensul unitar și monolitic pe care îl avea înainte.
Occidentul nu mai există: ce a mai rămas din el sunt doar Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană, între care s-au instituit deja tensiuni structurale, iar administrația americană face tot posibilul pentru o transformarea parteneriatului strategic într-o relație tot mai competitiv-conflictuală. Or într-o astfel de situație, George Simion se poate prezenta pe sine drept „cel mai occidental” dintre candidați, în condiția în care se consideră drept „partenerul firesc” al lui Donald J. Trump.
Nu cred că trebuie să gândim într-o logică disjunctivă, de genul „oamenii au votat fie cu Simion” fie „împotriva sistemului”. Oamenii au votat cu Simion pentru că acesta a personificat lupta împotriva sistemului, iar în plus, s-a poziționat și ca moștenitorul desemnat al lui Călin Georgescu în bătălia cu „statul paralel”, „globalismul” și toți ceilalți balauri mai mult sau mai puțin imaginari născociți de extrema dreaptă globală și preluați ca teme discursive de către extrema dreaptă autohtonă.
„Anularea inoportună a alegerilor a fost cuiul constituțional bătut în coșciugul democrației liberale”
Se poate vorbi despre naționalism, suveranism și chiar extremă dreapta în județul Sibiu, în România, în context general, sau este vorba doar despre un trend politic european?
La nivel global, în special în țările occidentale, extrema dreaptă a renăscut într-un mod spectaculos – și înspăimântător – în societăți care se prezentau drept repere ale democrației liberale pentru restul lumii: Statele Unite ale Americii (Donald J. Trump), Marea Britanie (Brexit) și Germania (AfD), ca să dau doar câteva exemple. Prin succesul lui George Simion în primul tur al alegerilor prezidențiale, România se aliniază, cu oarecare întârziere, acestui val al extremismului care străbate de la un capăt la altul lumea occidentală.
Așadar, extremismul de dreapta (sau în propriul său limbaj: „suveranismul”) este alimentat, fără îndoială, de toate aceste tendințe la nivel global. Însă la fel de sigur se poate spune că extremismul de dreapta nu este o simplă reacție mimetică sau o preluare prin imitație și adaptare autohtonă a ceea ce se petrece în țările occidentale. Să nu uităm că România – și județul Sibiu, cu precădere – are un trecut legionar, adică fascist, care nu a prea fost asumat și prelucrat cum ar fi fost cazul. Ci a fost fie escamotat prin tot soiul de ocoliri și obscurări, fie glorificat prin forme dacă nu directe (gen pelerinaje la troița lui Corneliu Zelea Codreanu) atunci oblice (eroizarea legionarilor ca „sfinți ai închisorilor”).
Eu nu cred că „istoria se repetă”, pentru simplul fapt că istoria nu e ceva ce funcționează mecanic. Dar sunt convins că „istoria deseori rimează”, cum a spus-o Mark Twain. Iar rima cea mai potrivită pentru actuala ascensiune a politicii suveraniste în România contemporană este erupția violentă a fascismului, cu al său cult al neamului, mesianism național, dar și populism iliberal îndreptat împotriva establishment-ului politic, al perioadei interbelice.
Până acum Sibiul era un oraș de dreapta, din 1992–2020. Ai vreo exlicație pentru votul masiv pentru suveranistul George Simion?
Sibiul a votat, în mod tradițional, cu liberalismul anticomunist. Aș spune că mai mult cu anticomunismul, decât cu liberalismul, sau că sibienii au găsit în politica liberală un proxy pentru anticomunism. În egală măsură, votul anti-PSD care a devenit o marcă înregistrată a Sibiului, a fost și un vot „civilizațional”: altfel spus, acesta exprima o anume aroganță regională, a unui Sibiu „civilizat”, care votează cu „Occidentul”, spre deosebire de Moldova și Oltenia unde s-ar afla „electoratul captiv” al PSD-ului.
Însă de când tocmai sibianul Klaus Iohannis, ajuns președinte, a nășit căsnicia partinică dintre PSD și PNL, această distincție nu mai avea cum să reziste. Iar vidul creat de prăbușirea opțiunii liberale a fost rapid umplut de cele două aripi ale mișcării anti-sistem: aripa extremismului de dreapta, reprezentată de George Simion și partidul AUR, respectiv aripa „extremismului (neoliberal) de centru”, personificată în Nicușor Dan și USR.
Votul masiv pentru „suveranistul” George Simion are numeroase cauze, istorice, structurale și conjuncturale: însă, dacă e să fiu selectiv și concis, aș spune că votul covârșitor pentru extrema dreaptă este simptomul eșecului cronic al partidelor mainstream de a gestiona perioada de prosperitate inegală creată de integrarea României în Uniunea Europeană. Pandemia a creat contextul societal înăuntrul căruia o mișcare contestatară de dreapta să se articuleze, iar inflația și scumpirea vieții de zi cu zi au sporit nemulțumirea, într-o societate care oricum s-a dezvoltat inegal, cu oaze de bunăstare dar și mai multe pungi de sărăcie. Anularea inoportună a alegerilor a fost cuiul constituțional bătut în coșciugul democrației liberale. Iar victoria atât de categorică a lui George Simion la alegerile prezidențiale anunță prohodul sistemului politic, așa cum s-a configurat acesta în ultimii 35 ani de democrație postsocialistă.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
