Iulian Pănescu a lucrat ani de zile ca salvamontist, timp în care a fost martor al multor accidente petrecute pe munte. Toate aceste întâmplări și-au pus amprenta asupra lui, făcându-l să aleagă, în cele din urmă, o nouă meserie. „Mi-am dorit să previn accidentele montane și de aceea am devenit ghid montan”, spune Iulian. Nu a plecat departe de munte, așadar. S-a făcut ghid montan și de mai bine de un deceniu le arată oamenilor frumusețile munților românești și nu numai. De-a lungul anilor a fost ghid pentru mii de persoane din toate colțurile lumii, de la copii de 2 ani până la vârstnici de 88 de ani, printre turiștii pe care i-a ghidat pe munte numărându-se și prințul Felipe al Spaniei. Despre satisfacții personale aduse de „călătoriile” pe munte, despre motivul pentru care s-a făcut ghid montan, dar și despre ce a însemnat anul 2020 pentru meseria și pasiunea lui, Iulian Pănescu ne-a povestit într-un interviu acordat pentru Sibiu100%.
Ce ne poți spune despre tine și despre pasiunea ta pentru munte?
M-am născut în Victoria, județul Brașov. Nu sunt sibian, dar sunt „adoptat” de Sibiu în urmă cu 20 de ani. Am activat în două echipe de salvamont, în jur de 9 ani în Victoria, după care m-am mutat la Sibiu. Făcând o facultate, am zis să merg mai departe cu același job, așa că m-am angajat la Serviciul Public Salvamont Sibiu pentru încă 6 ani. Am renunțat pentru că nu mai puteam face două joburi în același timp. Am devenit ghid montan în urmă cu 15 ani și automat să fii și salvamontist, să fii și ghid montan ocupă prea mult timp.
Care este motivul pentru care ai ales să rămâi la meseria de ghid montan?
Am ales să rămân doar ghid montan pentru că în urma meseriei pe care am avut-o ca salvamontist am văzut foarte multe accidente, am salvat foarte multe vieți și am decis să fac în așa fel încât să previn accidentele pe munte. M-am decis să mă fac ghid montan plecând cu ideea că așa voi limita accidentele pe munte. Și așa a și fost. Am făcut un curs de aproximativ 2 ani la Asociația Ghizilor Montani din România, iar în prezent sunt membru al Asociatiei Societatea Ghizilor și Liderilor Montani Carpați (SGLM), care este acreditată la nivel internațional pentru meseria de Lider Montan Internațional (UIMLA) – lideri care pot activa și în străinătate până la un anumit nivel de altitudine și dificultate a traseului. Fac trasee în majoritatea grupelor din Carpații României și în câteva țări europene cu masive montane. Sibiul este punctul de plecare în majoritatea drumețiilor mele spre Munții Făgăraș, Cindrel, Lotru, Retezat, Parâng, Bucegi, Ciucaș, Piatra Mare, Trascău și alte grupe. Sibiul are o poziție geografică foarte bună și deține un teritoriu montan bogat, de la munți de joasă altitudine, până la cei mai înalți munți ai țării.
După 15 ani pe munte, în calitate de ghid montan, cum apreciezi această meserie? Este o muncă ușoară sau grea?
Nu este o meserie ușoară. Multă lume spune: „vai, ce frumos e pe munte, pot merge singur”. Dar nu este așa. Dacă nu cunoști muntele, dacă nu ai o pregătire psihică și fizică foarte bună, atunci apar și accidentele. De cele mai multe ori, turiștii au foarte puține cunoștințe despre abordarea unui traseu montan. Un traseu montan poate fi declarat ca nivel ușor, mediu sau dificil, în funcție de dificultate, de durata traseului, în funcție de lungime și de diferența de nivel. De cele mai multe ori, turiștii fiind neinformați, au avut probleme. De obicei, accidentele montane se petrec undeva în jurul după-amiezii, pentru că multe persoane care merg în zona montană își aleg trasee foarte lungi, le aproximează greșit, obosesc foarte mult și nu mai au aceeași stăpânire și aceeași capacitate de concentrare. Așa apar accidentările, fracturile, entorsele, căderile, deoarece nu mai sunt atenți unde pun piciorul, sunt dornici să ajungă cât mai repede jos, nu se mai concentrează. În schimb, când mergi cu un ghid montan în drumeții, el răspunde de buna organizare a acelei drumeții, de la deplasare până la alegerea traseului adecvat pentru starea vremii, de dificultate, în funcție de pregătirea turiștilor, pentru că de cele mai multe ori aceștia pot fi foarte repede reperați ca pregătire fizică și îți dai seama dacă trebuie să mergi cu ei pe un vârf înalt sau doar faci o scurtă drumeție sau o tură de 5-6 ore. Dar ghidul având cunoștințe suficiente legate de pregătirea unui turist și de starea traseului în zona montană unde se merge, cresc condițiile de o bună organizare a drumețiilor.
Ce satisfacții ți-au adus, de-a lungul anilor, drumețiile organizate pe munte?
Faptul că m-am făcut ghid montan mi-a adus foarte multe satisfacții din punct de vedere profesional pentru că am fost foarte mult în compania oamenilor, am condus foarte multe grupuri de turiști, de la copii de 2-3 ani, până la persoane de 88 de ani. Am avut persoane de 88 de ani pe care le-am condus pe creasta munților Făgăraș, ceea ce nu este ușor. Turiști au fost din România, dar și din toate colțurile lumii: argentinieni, chinezi, croați, austrieci, englezi, canadieni, nemti, polonezi, sloveni, maltezi, americani, australieni, scoțieni, irlandezi, belgieni, spanioli printre care chiar și prințul Felipe al Spaniei în urmă cu aproximativ 11 ani. Am cunoscut persoane din toate colțurile lumii care au venit să le arăt splendoarea munților noștri, care au vrut să urce cu mine pe cele mai înalte vârfuri: Moldoveanu, Negoiu. Sunt persoane care vor, de exemplu, să admire lacuri, să vadă din fauna și flora munților, sunt persoane care își doresc să petreacă timp liber în natură, să se deconecteze de stresul cotidian și de jobul pe care îl au, sunt copii care vor să iasă în natură, îndemnați de părinți să lase tehnologia. Constat că,de la an la an, crește numărul de simpatizanți dornici să meargă la munte, ceea ce este foarte bine.
Ți-ai dus și familia pe munte?
Da, mergem în mod regulat, în general duminica. Copiii mei de 4 și de 8 ani își doresc să meargă pe munte alături de mine, sunt dornici să cunoască și alți copii. În general, drumețiile pe care le organizez duminica sunt pentru familii, pentru începători, pentru familii cu copii care își doresc să-i scoată pe cei mici în natură. Fiica mea avea 1 an și ceva când a fost prima dată pe munte, băiatul avea 2 ani și jumătate. Este o bucurie pentru mine să știu că ies alături de copilașii mei pe munte.
Așadar, ești mai tot timpul plecat în drumeții. În total, câte zile din an le petreci pe munte?
Lăsând deoparte anul 2020, anul Covid-19, am în jur de 260-280 de zile petrecute pe an pe munte. Puțin, mult, nu știu ce să zic, dar fiind un job full time am foarte mult de lucru. Weekend-urile sunt clar ocupate, dar și peste săptămână turiștii din străinătate organizează alături de mine o excursie în țară, cu durată de la 2-3 zile până la 2 săptămâni. Am avut și un grup pe care l-am condus timp de 26 de zile. Primăvara facem drumeții ca să admirăm florile, vara este sezon plin, toamna mergem până cade zăpada, chiar și după căderea zăpezii, dar în funcție de masivul pe care îl abordăm, în funcție de vreme, pentru că de cele mai multe ori turiștii sunt puțin speriați de vremea de afară. Dar aș putea zice că nu există vreme rea, ci doar echipament neadecvat.
Fiind obișnuit cu drumețiile, cum a fost perioada pandemiei – când a trebuit să fii departe de munte?
Nu am fost chiar departe de munte. Pentru că îmi desfășor activitatea în zona montană, am putut să merg și în acea perioada mai dificilă. Singura problemă a fost că fie am fost însoțit doar de un alt coleg, fie am fost singur pe anumite poteci. A fost straniu, mai ales că starea de urgență a început în luna martie, când munții au fost plini de zăpadă, o zăpadă numai bună de schiat, de mers cu rachete de zăpadă… Și să știi că trebuie să stai în casă și nu poți să te atingi de acea zăpadă frumoasă, a fost dificil.
Cum arată drumețiile după ce s-au reluat activitățile și cum reușiți să păstrați regulile pe munte?
După ce s-au reluat activitățile, oamenii au fost foarte sceptici să iasă în mici grupulețe, în mod organizat, pentru că au avut acea temere de infectare. Încet, încet am reușit să-i conving că există distanțare socială între noi, există o evitare a riscurilor. Distanțarea noastră a fost dată de ritmul de mers al fiecăruia. Unul fiind mai rapid, altul mai lent, automat s-a creat o distanță fizică destul de mare. De asemenea, deplasarea spre locul de întâlnire a fost făcută cu mașinile personale. Reglementările legate de drumețiile montane impuneau un grup de maxim de 10 persoane însoțite de un ghid. Astfel, dacă se înscriau 20 de persoane, eram doi ghizi.
Unde și cum se pot înscrie cei care doresc să urce pe munte alături de tine?
Cei care vor să se înscrie la drumețiile organizate de mine și de colegii mei au câteva variante. Fie acesează profilul meu de Facebook – Iulian Pănescu, unde am creat diverse evenimente, fie accesează pagina de Facebook MountainGuide-Sibiu-Your Mountain Guides in Romania, unde, de altfel, avem create evenimente. Sau se pot înscrie pe site: www.mountainguide-sibiu.ro. Avem și un calendar unde fiecare, în funcție de pregătirea fizică, poate să acceseze ce tură montană își dorește. Taxa de participare variază între 30 și 120 de lei pentru o tură montană, fiind menționată la fiecare drumeție.
În zilele de sâmbătă accesez trasee mai lungi, mai dificile și spectaculoase în Carpații României, cu durată de la 10-12-14 ore. Duminica mă axez mai mult pe petrecerea timpului liber în drumeții în zona Sibiului: Cindrel, Lotru, Trascău, Piatra Craiului. Mai organizez drumeții la o stână, unde facem un prânz cu specialități tradiționale din Mărginimea Sibiului, iar când vine iarna organizez și drumeții cu mersul pe rachete de zăpadă.
