Iarna la munte poate fi fermecătoare, dar necesită o pregătire temeinică pentru a ne bucura în siguranță de experiență.
Deși temperaturile ridicate din această perioadă ne fac să credem că primăvara e pe-aproape, la munte totuși există riscuri de avalanșe. În primele zile ale lunii februarie, ANM a avertizat că riscul de avalanșe este evaluat la gradul 4 din 5 la altitudini peste 1800 m și gradul 3 sub 1800 m.Pentru a obține perspective din partea unui specialist, am purtat o discuție cu Ștef Călin, salvator montan cu experiență.
„Organizarea este cheia în stabilirea traseului, cunoașterea partenerilor și atenția acordată echipamentului”, a subliniat Călin. În sezonul rece, accentul trebuie pus pe echipament, inclusiv pe încălțări de calitate rezistente la umiditate. În zilele însorite, ochelarii de soare cu protecție sunt esențiali”, a adăugat el.
Întrebat despre greșelile comune, Călin a evidențiat importanța alegerii partenerilor de drumeție. A exemplificat cazul unei operațiuni de salvare desfășurate de SPJ Salvamont Sibiu în ianuarie, unde un grup de patru persoane a întâmpinat dificultăți pe traseul de la Cabana Suru la refugiul Portița Avrigului.
„Niciodată nu trebuie să lipsească lanterna din rucsac, chiar dacă pleci într-o aventură pe timp de zi. Clar că în sezonul trece trebuie să punem accent pe echipament, pe încălțări de calitate care să reziste la umiditate. În zilele cu soare este bine să avem o pereche de ochelari de soare cu protecție”, spune Călin.
Oamenii potriviți sunt cei care împărtășesc responsabilitatea și respectul pentru regulile de siguranță în condiții montane dificile. Cunoștințele lor devin extrem de importante în situații neprevăzute, iar alegerea partenerilor de drumeție este esențială pentru evitarea pericolelor. Călin a subliniat importanța unității într-un grup, subliniind că atunci când cineva se oprește, ceilalți ar trebui să aștepte, nu să îl lase în urmă.
Ce trebuie să avem în rucsac
- o geacă împotriva vântului și un polar
- haine de schimb
- lanternă frontală și baterii de rezervă
- hartă + busolă
- briceag multifuncțional
- spray pe bază de piper
- baterie externă pentru telefon
- folie de supraviețuire
- provizii de hrană
- o sticlă de apă și un baton energizant
- aplicația Apel 112 instalată pe telefon (STS – Serviciul de Telecomunicaţii Speciale)
Alte sfaturi importante
- Alegeți traseele în funcție de experiența și pregătirea voastră.
- Nu plecați în drumeție dacă sunteți obosiți sau nu aveți avizul medicului în caz că suferiți de anumite boli sau sunteți în convalescență.
- Înainte de plecare în excursie, informați-vă despre itinerariul propus, gradul de dificultate al traseului, starea marcajului, accesibilitate, porțiuni periculoase, starea vremii și programul de funcționare al mijloacelor de transport pe cablu.
- Informați-vă la salvamontiști, cabanieri, pădurari, ciobani de stare traseului (poteci, podețe, marcaje), a refugiilor și a punctelor salvamont.
- Informați-vă de prognoza meteo pentru următoarele 24 de ore, evitați deplasarea pe timp nefavorabil.
- Calculați timpul necesar parcurgerii traseului în funcție de pregătirea dumneavoastră.
- Plecați pe munte cu echipament adecvat, inclusiv haine de schimb, haine de protecție împotriva vântului și ploii, și straturi adiționale pentru temperaturi scăzute.
- Nu uitați să includeți în rucsac lanterna, busola, harta, ochelari de soare cu protecție UV, cremă de protecție UV, spray cu piper și/sau generator de ultrasunete, briceag, trusa de prim-ajutor medical și punga pentru gunoi.
- Nu încărcați rucsacul peste limite rezonabile.
- Evitați să plecați singur la drum, recomandabil, în grup de cel puțin trei persoane din care una să cunoască zona.
- Informați cabanierul/familia/prietenii asupra traseului pe care doriți să îl urmați și înscrieți-vă în Registrul de trafic al turiștilor.
- Alegeți traseele în funcție de pregătirea fizică și psihică a celui mai slab din grup.
- Folosiți doar trasee marcate, nu vă abateți de la traseu și evitați scurtăturile. Urmăriți și respectați marcajele și indicatoarele de pe traseu.
- Mențineți un pas regulat și rar pentru a evita epuizarea prematură.
- La urcare, călcați pe toată talpa cu genunchii ușor îndoiți; la coborâre, călcați pe toată talpa cu genunchii mai mult împinși înainte și bustul aplecat.
- Lungimea pasului să fie proporțională cu talia și raportată la înclinația pantei.
- Respirația să fie liniștită, adaptată la viteza de deplasare, iar ritmul de mers să fie variabil în funcție de înclinația terenului.
