Zona Stațiunii Păltiniș și în general toate zonele de altitudine din munții Cindrel sunt cunoscute pentru prezența viperelor. Aceste reptile apar în general în locurile frecventate de turiști și doar în anumite perioade. Acum, salvamontiștii avertizează că în ultima perioadă au fost vâzute unele exemplare ale acestei specii de șarpe, astfel că turiștii sunt avertizați să fie atenți.
„În urma patrulărilor preventive efectuate de către salvamontiștii sibieni în zona Păltiniș au fost observate câteva vipere. Pentru a fi corect informați și pentru a putea preveni accidentele Comisia Medicală din cadrul ANSMR ( Salvamont Romania-Dispeceratul National Salvamont) a pregatit un material pentru dumneavoastră”, transmite Serviciul Public Județean Salvamont.
Dan Popescu, directorul Salvamont Sibiu, a declarat anterior pentru Sibiu 100% că prezența viperelor în zona Păltiniș este ceva normal, reptilele fiind văzute peste tot, inclusiv în spații publice, traversând șoseaua sau stând în zona stației de Tursib din Păltiniș.
Viperele au o lungime între 20 de cm („Bitis peringueyi”) şi pot ajunge până la 2.5 m („Lachesis muta”) însă în România trăiesc doar trei specii, iar cea mai întâlnită este vipera de munte, urmată de vipera cu corn. Corpul viperei este lăţit, având frecvent un desen ce seamănă cu litera „V” pe cap, care are o formă triunghiulară (Sursa: Wikipedia).
Toate speciile din cadrul familiei sunt veninoase, veninul fiind produs de o glandă cu venin, otrava fiind injectată victimei prin doi dinţi lungi situaţi pe maxilarul superior, fiind prevăzuţi cu un canal.
Vipera de munte (vipera comună) este mult mai răspândită și este mai probabil să apară pe cărare în drumul turiștilor. Veninul ei, hemotoxic si citotoxic, este puternic, dar pe ansamblu mușcătura e mai puțin periculoasă pentru că veninul este administrat în doze mult mai mici sau deloc, în cazurile fericite de „mușcătură seacă”, când animalul se apără mimând o mușcătură, lovind doar cu capul.
Vipera cu corn este cea mai periculoasă specie din România, după cum susține specialistul herpetolog Doru Panaitescu, datorita cantității mari de venin injectate în comparație cu celelalte două specii. Mușcătura se poate solda cu consecințe grave: edem, șoc anafilactic, blocaj renal, tulburări de vedere, necroze în imediata apropiere a locului mușcăturii și alte complicații. Mai rar poate surveni decesul, în special la copii, oameni bolnavi, alergici sau în vârstă.
Viperele de la noi sunt în general active ziua şi în amurg, iar iarna intră într-o stare de amorţire asociată cu termenul de hibernare, însă au fost întâlnite numeroase cazuri de vipere active în sezonul rece. Veninul de viperă este hemotoxic, având ca scop omorârea animalelor mici care constituie hrana acestei specii. Veninul distruge hematiile şi ţesuturile cu care vine în contact (rezultatul fiind necroze), având totodată o acţiune anticoagulantă; printr-o acţiune neurotoxică poate produce paralizii. (citește mai mult AICI)
Cei care se întâlnesc cu aceste animale în călătoriile pe munte sunt rugați să țină cont de câteva sfaturi extrem de utile.
MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE MUȘCĂTURĂ DE VIPERĂ
COMISIA MEDICALĂ SALVAMONT ROMÂNIA
Manifestările clinice ale mușcăturii de vipera depind de mai mulți factori: cantitatea de venin injectat, localizarea mușcăturii, starea de sănătate a victimei. Veninul poate sa ducă la apariția unor efecte atât locale cât și sistemice (ale întregului organism), urmate rareori de deces, decesele survenind în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate) și la vârstnici.
Semne si simptome ale mușcăturii de viperă: locale – urme ale mușcăturii, edem („umflare”) local, flictene (vezicule) hemoragice; sistemice (generale)- febra, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie („leșin”), dificultăți de respirație, durere toracica, convulsii, coma, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, soc anafilactic (edem al feței, limbii, cailor aeriene, dificultăți de respirație, șoc – tensiune arteriala prăbușită, puls periferic nepalpabil).
Clasificarea mușcăturilor de viperă după gradul de toxicitate
– Gradul 0 (fără reacție toxică ) – urme ale mușcăturii, fără edem („umflare”) local .
– Gradul 1 (reacție toxică minimă ) – edem („umflare” ) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.
– Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).
– Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.
Masurile de prim ajutor constau în :
+ Liniștirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia; acesta va fi așezat întins pe spate (sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient ) într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al șarpelui;
+ Apelarea Numărului Unic de Urgență 112 sau a Dispeceratului Național Salvamont – 0372126668, pentru a anunța evenimentul și a oferi detalii asupra stării victimei și a localizării acesteia (eventual coordonate GPS);
+ Se curăță plaga cu apa oxigenată sau cu apă curată;
+ Se scot eventualele inele, brățări sau altele asemenea de la nivelul membrului mușcat deoarece în caz de apariție a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acționa ca un garou;
+ Proximal de plaga mușcată se aplică un pansament cu o fașă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulația sanguină arterială, cât „să se poată introduce un deget sub bandaj”;
NU se practică incizii sau „cauterizări” la nivelul mușcăturii*
NU se „stoarce” plaga
NU se recomandă aplicarea de gheață sau garou
NU se aplica diverse substanțe sau curent electric la nivelul plăgii
NU se încearcă capturarea șarpelui
NU se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspirație a veninului
NU se aspiră veninul cu gura;
Membrul mușcat se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică; membrul respectiv va fi menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului și nu mai sus decât acesta;
Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim – ajutor (daca persoana se cunoaște cu alergii severe). Pe lângă administrarea de Adrenalină este utilă și administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate și în reacțiile anafilactice mai ușoare, iar Adrenalina se administrează doar în formele severe – șoc anafilactic);
În caz de instalare a stopului cardio-respirator se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară;
Pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umbla).
Serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever.
