Articol de Daniel Deleanu
De-a lungul străzilor aglomerate din Toronto, New York și Vancouver, siluetele zgârie-norilor par să sfideze cerul. Dar dedesubt, pe trotuarele unde pulsează viața urbană, o altă realitate se desfășoară: zeci de mii de oameni se luptă pentru a-și permite un loc pe care să-l numească „acasă”. Criza locuințelor bântuie marile orașe din America de Nord, în timp ce costurile explodează, iar oportunitățile par să se micșoreze sub greutatea inegalității. În S.U.A., de exemplu, sunt peste un milion de oameni care dorm pe străzi, dintre care în jur de 350.000 se află în New York, iar vreo 40.000 în Los Angeles.
În Canada, Toronto și Vancouver au devenit epicentrele unei crize locative care pare fără sfârșit. Cu prețuri ale caselor ce depășesc un milion de dolari pentru o proprietate modestă, și chirii care se apropie de 3.000 de dolari pe lună, visul de a avea un cămin propriu s-a transformat în realitatea unui coșmar financiar. Pentru tinerii profesioniști, familiile cu venituri medii și imigranți, aceste orașe cândva promițătoare sunt tot mai inaccesibile. „Eu și soțul meu avem fiecare câte două joburi și încă nu ne permitem să economisim pentru un avans la o garsonieră”, mărturisește Sarah, o tânără asistentă medicală din Toronto.
Proprietățile imobiliare au devenit o marfă globală
În Statele Unite, orașe precum New York, San Francisco și Los Angeles se confruntă cu o criză similară. Chiriile exorbitante și o ofertă limitată de locuințe disponibile creează un val de evacuați care se îndreaptă spre suburbii, transformând naveta zilnică într-un sacrificiu fizic și psihologic. În același timp, cartierele gentrificate își pierd caracterul divers, înlocuite de complexe de lux inaccesibile majorității.
La rădăcina acestei crize stau mai mulți factori: speculațiile imobiliare, cererea uriașă, lipsa unor politici clare pentru construirea de locuințe accesibile și investițiile masive din partea cumpărătorilor străini. În Canada, proprietățile imobiliare au devenit o marfă globală, cumpărate – de regulă de către afaceriști din China – ca investiții și lăsate goale, amplificând și mai mult criza disponibilității. În S.U.A., stagnarea salariilor combinată cu creșterea continuă a costurilor de trai lasă milioane de oameni într-o luptă constantă pentru supraviețuire.
Visul urban rămâne o promisiune neîmplinită pentru milioane de oameni
Guvernele locale și naționale au încercat să intervină, dar rezultatele sunt adesea lente sau insuficiente. În Canada, politici precum taxele pe proprietățile neocupate și limitele asupra cumpărătorilor străini au fost implementate, dar efectele lor sunt încă neclare. În S.U.A., programele de subvenționare a locuințelor accesibile și inițiativele de construire de noi spații rezidențiale sunt frecvent blocate de birocrație sau de opoziția localnicilor, care nu vor dezvoltări în vecinătatea lor.
Dacă ritmul actual continuă, orașele nord-americane riscă să devină enclave ale celor bogați, în timp ce clasa de mijloc și cea a lucrătorilor industriali și agricoli vor fi date la o parte. Soluțiile trebuie să fie ambițioase: politici mai dure împotriva speculațiilor imobiliare, parteneriate pentru dezvoltarea locuințelor accesibile și măsuri care să asigure că orașele rămân locuri pentru toți, nu doar pentru cei privilegiați.
În mijlocul acestei crize, un lucru este clar: locuința nu ar trebui să fie un lux, ci un drept fundamental. America de Nord are nevoie de lideri și comunități care să reînvie acest principiu și să transforme din nou orașele într-un simbol al speranței și stabilității. Până atunci, visul urban rămâne o promisiune neîmplinită pentru milioane de oameni.
