Bugetul UE și „afacerea Groenlanda”

Articol de Mircea Bunaciu

Comisia Europeană a adoptat un al doilea pachet cuprinzând șapte propuneri sectoriale care completează cadrul aferent următorului buget pe termen lung al UE pentru perioada 2028-2034, care vizează următoarele domenii:

•  Programul privind piața unică și domeniul vamal;

•  Programul „Justiție”;

•  Programul pentru cercetare și formare al Euratom;

•  Instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară și dezafectare;

•  Programul de asistență pentru dezafectarea nucleară a centralei nucleare Ignalina din Lituania (programul Ignalina);

•  Decizia privind asocierea peste mări, inclusiv Groenlanda;

•  Programul Pericles V.

Dintre acestea ne-a atras atenția „Decizia privind asocierea peste mări, inclusiv Groenlanda”.

UE aprobă Sprijinul pentru cele treisprezece țări și teritorii de peste mări (TTPM), inclusiv pentru Groenlanda, care va continua să fie acoperit de un instrument separat și consolidat în cadrul următorului CFM, cu o alocare de aproape 1 miliard EUR.

TTPM inclusiv Groenlanda, au o mare importanță geopolitică și strategică pentru UE, deoarece joacă un rol vital ca avanposturi critice ale Uniunii în zonele lor geografice.

De ce Groenlanda?

De ce Groenlanda? Păi, deși Danemarca este stat membru al UE, Groenlanda nu este parte a Uniunii Europene (a părăsit în 1985 predecesorul UE, Comunitatea Europeană), în urma referendumului organizat în 1982.

Ea are o economie bazată în principal pe turism și pescuit, dar 30% din PIB provine din subvenții din Danemarca, are un parlament compus din 31 de membri, numiți în urma alegerilor generale. Șeful de guvern este primul-ministru, care este de obicei liderul partidului majoritar din Parlament.

Totuși, acum câteva luni Ministrul de Externe al Groenlandei a sugerat că Uniunea Europeană ar putea exploata resursele minerale, în contextul amenințărilor președintelui american Donald Trump de a confisca insula.

În Groenlanda sunt aproximativ 40 dintre cele 50 de minerale esențiale pe care SUA le consideră vitale pentru securitatea lor națională. Resursele, de la uraniu la grafit, sunt esențiale pentru industria prelucrătoare și lanțurile globale de aprovizionare, deși rezervele Groenlandei sunt în mare parte neexplorate și neexploatate.

Groenlanda semnează un acord major de exploatare minieră cu Europa, subminând interesul SUA

UE încearcă să ajute Groenlanda, într-o primă etapă imediată prin bugetul pe termen lung al UE pentru perioada 2028-2034 și ulterior prin convingerea aderării Groenlandei la UE.

Totuși o știre recentă din lumea sportului aparent fără un impact puternic, ne atrage atenția. Groenlanda a aplicat să devină membră CONCACAF (organismul care conduce fotbalul din America Centrală, America de Nord și Caraibe), dar nu a avut succes.

După ce intrarea Groenlandei în CONCACAF a fost votată negativ în unanimitate de către toate cele 41 de țări membre, selecționerul naționalei Groenlandei, Morten Rutkjaer, comenta despre subiect „Când am văzut că 41 de țări din 41 ne-au refuzat, m-am gândit că s-a întâmplat ceva în spate, fără să avem noi control. M-am întrebat dacă nu cumva suntem o țară de care nu îndrăznește nimeni să se atingă și dacă nu cumva cineva a influențat voturile membrilor”.

Recent, Groenlanda semnează un acord major de exploatare minieră cu Europa, subminând interesul SUA, respectiv a aprobat un permis minier pe 30 de ani pentru consorțiul danezo-francez Greenland Anorthosite Mining (GAM) pentru extragerea anortozitului, un mineral esențial pentru producția de aluminiu, scrie Newsweek.

Decizia reflectă legături comerciale tot mai strânse cu Europa și o oportunitate ratată pentru SUA, pentru achiziționarea insulei arctice.

„Afacerea Groenlanda”

Europa avansează. Cooperarea între Groenlanda, Danemarca și UE a produs rezultate clare. Rămâne să vedem care este visul american: America prima sau cea mai mare?

Să nu uităm că în 1917 SUA au plătit Danemarcei 25 de milioane de dolari în aur pentru teritoriul care astăzi se numește Insulele Virgine Americane, iar locuitorii insulelor au primit cetățenie americană în 1927.

Achiziția s-ar ridica azi la valoarea aproximativă de 674 de milioane de dolari și a fost importantă din punct de vedere strategic datorită apropierii de Canalul Panama și de coasta de est a Americii.

Astfel parcă începe să se conturează o nouă afacere, „Afacerea Groenlanda”, dacă ambițiile actualului președinte SUA sunt de a-l egala pe unul dintre cei mai mari președinți din istoria Americii (Thomas Jefferson), care a cumpărat Alaska de la Rusia.

Totuși, într-o lume cosmopolită condusă de septuagenari grăbiți să își consolideze poziția în istorie prin extinderile teritoriale ale marilor puteri (China prin reunificare cu Taiwanul, Rusia prin anexarea celor patru regiuni din Ucraina, SUA cu proiectul de preluare al Groenlandei), ar trebui să ne dea de gândit dacă distorsiunea dată economiei mondiale și naționale, într-o notă „reformistă”, nu este prea ușor acceptată, iar liniștea privind fundamentarea bugetelor nu este prea periculoasă.

Trecerea de la Ministerul Apărării la Ministerul de Război, apariția unor secțiuni noi bugetare, „buget de apărare”, termeni prea ușor activați „industria de apărare”, prea des folositele cuvinte „luptă”, „atac”, „anexare” asociate cu „buget”, „fonduri”, „ajutoare”, ne pot duce la o „normalizare” a „anormalității” în care trăim, cel mai bine descrisă de familia de polonezi care se uitau la ștrile despre război la TV și drona a căzut peste casa lor, iar ei s-au bucurat că au coborât la timp de la mansardă.

A fost un caz, primul. Să fie și ultimul? Au mai fost „afaceri”. Sigur „Groenlanda” nu este prima. Să fie ultima?

Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.