De aproximativ un an de zile, Filarmonica de Stat Sibiu e prinsă într-un conflict deschis între conducerea instituției și sindicat. Un scandal-rană pentru comunitatea sibiană, situat într-o instituție simbol, în pragul aniversării a 75 de ani de existență, cu care ne mândrim ca performanță și act artistic de top între operatorii culturali care ne reprezintă atât la nivel național, cât și dincolo de granițele României.
Deoarece ținem să avem o abordare echilibrată a acestui subiect, am solicitat câte un interviu lui Cristian Lupeș, manager al Filarmonicii și Monicăi Florescu Fernandez, liderul sindicatului. Aceasta a fost însoțită de Georgel Petrache, liderul Blocului Național Sindical, filiala Sibiu, la care Sindicatul Filarmonicii este afiliat.
Redăm, astăzi, punctul de vedere al Sindicatului Filarmonicii de Stat Sibiu. Urmăriți mâine, 26 noiembrie, și interviul cu Cristian Lupeș, Managerul instituției.
Scandalul de la Filarmonică, încotro?
Interviu cu Monica Florescu Fernandez și Georgel Petrache
Suntem în acest impas, de un an de zile, în care tensiunea din interiorul instituției a escaladat, aș zice, nefericit, dacă nu nepermis de mult. Dumneavoastră, ca lider de sindicat, aveți vreo soluție pentru aplanarea acestui conflict?
Monica Florescu Fernandez: Cred că singura soluție, în primă instanță, ar fi semnarea unui contract colectiv de muncă. Aceasta ar ameliora mult mai mult situația dată și ar reglementa practic niște situații din domeniul nostru specific, și anume cel al muzicii. Acesta e un domeniu aparte ca specialitate, de aceea consider că trebuie aprofundat. Contractul colectiv de muncă cred că e important pentru că reechilibrează și reglementează relația angajator-angajat.
Unde situați dvoastră în special acest blocaj?
Georgel Petrache: Blocajul a pornit încă de la început. Vă dau un exemplu de un articol preluat din legislație, fără o importanță majoră, de fapt, dar pe care am dorit să îl avem în contractul colectiv de muncă doar pentru ca angajatorul să îl aibă în vedere; nici nu este cazul de persoane aflate în această situație la Filarmonică, însă considerăm că e necesar să fie prins în acest contract. Și acesta spune că angajatorul nu va refuza angajarea sau menținerea în activitate a persoanelor cu handicap, dacă sunt posturi disponibile. E o prevedere legală, pentru protecția acestor persoane. Managerul pur și simplu s-a opus, fără o justificare. Ne-am mai blocat la partea de contracte individuale de muncă, la modul în care se fac angajările. Noi ne dorim ca aceste angajări să se facă conform legii, prin examen sau concurs. Suntem totuși într-o instituție publică și doar în anumite situații angajezi un om fără concurs, cum e cazul poate al unei personalități, pe care nu o poți pune să dea concurs laolaltă cu persoane care sunt începătoare.
La momentul acesta cum se fac angajările? Nu în aceste prevederi legale?
Georgel Petrache: Se fac prin examen sau concurs ori prin acordul părților. Și aici nu este chiar ok. Cu acordul părților, din punctul meu de vedere, ca om din afara instituției, acesta e un caz de excepție.
Monica Florescu Fernandez: La noi excepția a devenit regulă. Noi avem această specializare în care, în cadrul colectivului artistic cel puțin, este absolut esențial să existe un examen sau un concurs. Noi toți care stăm pe scena Sălii Thalia și cântăm la Filarmonica de Stat Sibiu am trecut un concurs sau un examen la vremea respectivă. Desigur, există în legislație și posibilitatea de a angaja cu acordul părților și nu a negat nimeni acest drept, doar că excepția nu trebuie să devină regulă. Aici ne-am blocat deoarece angajările din ultimul timp făcute cu acordul părților în cadrul orchestrei și a departamentului biroului artistic unde pregătirea personalului trebuie evaluată și văzut daca persoanele respective au totuși pregătirea și experiența corespunzătoare postului pe care ajung să il ocupe.
Georgel Petrache: Am încercat să punem niște condiții legale, în care poți face totuși aceste angajări și pe perioadă determinată, și cu acordul părților, dar numai în situații de excepție și în cadrul legal. Restul să fie pe seamă de examen sau concurs. Și bineînțeles, pentru că obiectivul nostru, ca organizație sindicală, este stabilitatea locurilor de muncă, noi nu dorim și nu suntem de acord cu extinderea numărului de contracte individuale de muncă pe perioadă determinată. Din punctul nostru de vedere și în accepțiunea Organizației Internaționale a Muncii, contractele individuale de muncă pe perioadă determinată reprezintă munca precară, pentru că nu oferă salariatului stabilitate în muncă și chiar dacă se spune că are aceleași drepturi ca un salariat pe perioadă nedeterminată, în societate, orice am face, nu va fi privit întotdeauna la fel.
Care e ponderea între contractele individuale de muncă pe perioadă determinată și cele pe perioadă nedeterminată?
Monica Florescu Fernandez: Înainte de conducerea pe care o avem, în proporție de peste 90 %, aș putea spune, erau contracte pe nedeterminată. Acum am cerut aceste informații conducerii și anume care este mai exact numărul de contracte pe perioada nedeterminată și determinată, dar nu ni s-a adus la cunoștință. Acum avem un nucleu de oameni angajați pe perioadă nedeterminată, care constituie orchestra (mă refer acum la colectivul artistic), dar în ultimii trei ani după calculele mele avem deja avem undeva spre 30% angajați cu contracte pe perioadă determinată. Deci acest procentaj a crescut foarte mult în ultimii trei ani. Tendința este de a angaja oameni pe perioadă determinată și de a nu avea un colectiv stabil. Acest lucru afectează și actul artistic, ceea ce poate e mai puțin perceptibil, la prima vedere. Dar publicul simte totuși acest lucru, având în vedre că ai tot timpul oameni noi, despre care nu știm exact care e pregătirea lor. Iar nucleul nostru este format din oameni care lucrează zilnic împreună și construiesc un așa numit mecanism al acestei orchestre simfonice, care este un lucru destul de delicat, dar în același timp extrem de important pentru a prezenta programe la un anumit nivel și la o anumită ținută artistică, cu un conținut artistic pe care noi, ca orchestră, suntem în stare să îl facem de o extrem de bună calitate și am vrea să menținem acest nivel al nostru și, desigur, chiar să îl creștem.
Acuze de hărțuire, discriminare, concedieri abuzive, zeci de procese pe rol
Deci avem problema aceasta a contractelor de muncă, a modului în care se fac angajările. Care ar fi celelalte revendicări?
Georgel Petrache: Eu, ca autor în mare parte a contractului colectiv de muncă, am dorit să introduc și prevederi care lipseau din regulamentul intern, adică prevederi referitoare la DGPR, la hărțuirea la locul de muncă și combaterea discriminării, lucruri care sunt obligatorii de cuprins într-un regulament intern. În acest caz, am observat că nu există. Am constatat cu surprindere că angajatorul nu a fost de acord exact cu elementele cele mai importante. Dar cea mai spinoasă problemă, care va pune dificultăți în semnarea contractului colectiv de muncă, este cea referitoare la repartizarea timpului de muncă. Unde angajatorul dorește menținerea unui cadru general, fără a ști foarte clar care este programul de muncă, cum se împarte el pe toată durata zilei, tipul de repetiții, număr de concerte, astfel încât la final, când tragi linie, pe o săptămână să îmi iasă 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, iar dacă este cazul, compensarea orelor suplimentare. Astfel încât să îmi iasă lunar, anual, norma de lucru conform Codului Muncii, cu zilele de concediu aferente. Matematic, să pot calcula încărcătura muncii. Aceasta am făcut-o noi ca propunere. Nu putem accepta o formulare de genul: ”O să vedem câte concerte vom avea. De la 1 la 10”. Nu există o repartizare uniformă a timpului de muncă, nu este o cuantificare. De exemplu, ei dacă au un concert sâmbăta, cum se încadrează acesta ca timp de muncă? Este sau nu muncă suplimentară? Și de aici s-au generat niște procese, sancțiuni. Lucrurile acestea trebuie lămurite. Poate că varianta noastră nu este perfectă, dar așteptăm îmbunătățiri.
Ca demersuri concrete, ce ați reușit să faceți ca sindicat? Unde ați fost, la cine ați încercat medierea?
Georgel Petrache: Am parcurs toate etapele prevăzute de lege. După cum știți, a avut loc și o scurtă grevă de avertisment. Fiind artiști, aceștia nu au vrut să afecteze publicul, iar publicul le-a mulțumit pentru acest lucru, prin aplauze susținute, timp de 15 minute, pe toată perioada grevei. Lucru care, fiind prezent, m-a impresionat profund. Și am văzut că și pe ei. Pentru a nu trece la pasul următor, la o grevă de proporții cu efecte și asupra instituției, și asupra salariaților, am reluat un dialog pe punctele pe care nu ne-am înțeles și sper să stingem cât mai multe dintre ele într-un timp cât mai scurt.
S-au făcut controale de către diferite instituții abilitate ale statului, ITM, Consiliul Județean fiind unele dintre ele. Cu toate acestea, nu au fost constatate nereguli. Cum vă explicați acest fapt?
Georgel Petrache: Nu știu ce sesizări au făcut colegii mei până să mă contacteze. Când voi face eu o sesizare, mă voi asigura că o să se găsească neregulile semnalate. Eu sunt mai tehnic, ei sunt artiști. Ei când scriu actele, le fac un pic artistic.
Monica Florescu Fernandez: Revenind la partea artistică… De fapt, cred că aici este problema. Avem nevoie de un manager care să înțeleagă specificul meseriei noastre. În ce sens? Filarmonica are o stagiune, începând din septembrie, până în iunie. Această stagiune de concerte trebuie elaborată. Iar aceste concerte trebuie stabilite în cadrul legal în care funcționăm. Aceste lucruri la noi nu mai există. Noi avem o stagiune pe care nu o cunoaștem, avem concerte care sunt anunțate și cu șapte zile înainte, lucru care ne afectează grav. Pentru a putea să ne pregătim la nivelul respectiv, trebuie să știm ce partituri avem de studiat. Noi suntem dispuși să facem oricât de multe concerte pentru imaginea noastră, bineînțeles, care se încadrează în norma de muncă, ba chiar și extra, pentru că mereu am făcut și alte concerte care au intrat în sfera muncii suplimentare, fapt care pentru noi este o încântare să facem cât mai multe concerte, dar trebui să știm și să avem o viziune a ceea ce urmează să facem, să zicem, pe următoarele 3, 6, 9 luni. În orice Filarmonică din țară și din străinătate – și vorbesc și de cele europene, și de cele de peste ocean – există o stagiune concretizată măcar în linii mari, ca artistul să știe la ce să se aștepte. În acest moment, noi suferim de acest lucru. Înțelegem că un program poate comporta schimbări, modificări; acestea au fost dintotdeauna. Dar o viziune a unei stagiuni cred că este un act de responsabilitate din partea conducerii, pentru a putea să ne dea și nouă ocazia să funcționăm într-o normalitate. Atât ne dorim. La aceasta se adaugă atmosfera toxică de lucru, în sensul că există hărțuiri din partea conducerii la adresa angajaților, există discriminări, există concedieri, există foarte multe procese pe rol la Tribunal, care ne obosesc profund, și foarte multe cercetări disciplinare și sancțiuni.
”Noi nu avem treabă cu demisia sau demiterea managerului”
Am o nelămurire. Dvoastră aduceți în atenție o serie întreagă ne nereguli, de comportamente culpabile. Cum de nu se ia nicio măsură, nu se aplică nicio sancțiune de către decidenți?
Georgel Petrache: Inspectoratul Teritorial de Muncă cercetează sesizările pe care le transmiți. Ei au avut un alt mod de a face sesizările. De aici înainte îi voi ajuta eu. Nici ITM nu este zeu. Are anumite atribuții și trebuie să le respecte. Chiar dacă, să spunem, ne-ar da dreptate moral, nu poate excede cadrul legal în care ei funcționează. La fel, probabil, și Consiliul Județean. Nu cunosc foarte bine, dar fiind un contract de mandat între manager și Consiliul Județean, bănuiesc că atribuțiile sunt în cadrul acelui contract de mandat și Consiliul Județean nu se poate implica la un nivel direct.
Monica Florescu Fernandez: Înțelegem dacă forul tutelar ne-a lăsat să ne gestionăm singuri problemele, în instituție. Pentru că niciodată nu am ajuns să nu ne putem gestiona problemele noastre printr-o comunicare firească sau virtuală conversație. Problema e că sunt foarte multe sesizări, chiar și către Consiliul Județean, la care se primesc răspunsurile – dacă se primesc – cu foarte multă întârziere. Am un exemplu de o solicitare pentru o audiență cerută de cineva – care nici măcar nu este membru în orchestră, dar care a dorit să lămurească o situație personală -, căruia i s-a răspuns după un an de zile că se va comunica solicitarea sa Filarmonicii, pentru ca aceasta să dea un punct de vedere la situația semnalată de respectivul. Practic, se închide cercul.
Ca sindicat, ați solicitat o întâlnire cu conducerea Consiliului Județean?
Monica Florescu Fernandez: Da, am solicitat. Și în cursul timpului am beneficiat de câteva întâlniri de acest gen, care ni s-au părut că ar veni spre a apropia părțile și a se ajunge la un consens. Din păcate, tot ceea ce am discutat a rămas practic nerealizabil la nivel de relație între noi și conducerea instituției.
Care e ponderea membrilor înscriși în sindicat, raportată la numărul total de angajați ai instituției?
Monica Florescu Fernandez: Noi suntem 80 % din colectivul artistic în sindicat. Dar este și o situație neclară câți salariați avem. Noi am cerut această situație, dar mie, personal, nu mi s-a adus la cunoștință acest lucru. Am cerut, ca lider de sindicat, documente firești, însă nu mi s-au furnizat aceste informații, care ar trebui să fie de altfel transparente, să existe pe site-ul Filarmonicii, să fie accesibile de către toată lumea. Și sunt foarte multe sesizări care au rămas fără un răspuns concret sau fără absolut niciun răspuns.
Care e relația de comunicare între sindicat și conducerea Filarmonicii?
Georgel Petrache: Defectuoasă și pe ici, pe colo, cu imixtiuni, din punctul meu de vedere. Sper ca Inspecția Muncii să și constate lucrul acesta, pentru că am depus o sesizare în acest sens. Am avut o situație nemaiîntâlnită până acum. Dacă este atribuția organizației sindicale să delege o persoană ca reprezentant într-o comisie, un act prin care angajatorul deleagă el o persoană ca reprezentant sindical, din punctul meu de vedere este o imixtiune clară în partea organizației sindicale. Sindicatul nu a avut altceva de făcut decât să confirme acea delegare, pentru că altfel ar fi însemnat să întârzie lucrurile sau să se certe cu proprii membri de sindicat.
Între revendicări, există și probleme salariale?
Georgel Petrache: Nu există probleme salariale. Totul este în zona legii salarizării bugetarilor.
În ce stadiu sunteți, la acest moment, cu negocierile?
Georgel Petrache: Avem câteva articole în plus adoptate de comun acord. Nu am ajuns încă la punctele spinoase. Sper să trecem și de acestea. Nu ne dorim continuarea grevei, dar nici nu ne ferim să continuăm, dacă aceasta va fi ultima soluție.
Monica Florescu Fernandez: Din păcate, timpul s-a scurs. A trecut foarte multă vreme! E aproape un an de zile în care vorbim de încheierea unui contract colectiv de muncă. Dacă durează doi ani să semnezi un contract, care la rândul lui e valabil doi ani, apoi trebuie iar renegociat, mi se pare un pic absurd să nu reușim să grăbim totuși parcurgerea acestui contract colectiv de muncă și să avem un răspuns mai prompt, în condițiile în care am pus la dispoziție acest material de luni de zile înainte. Iar toate lucrurile pe care le cerem sunt de bun simț. Dacă au fost prevederi care era posibil să fie la limita de a exceda cadrul legal – pentru că nici noi nu suntem perfecți -, am renunțat la ele. Dar cât mai putem sta așa?
Intenționați să cereți demisia sau demiterea managerului?
Georgel Petrache: Noi nu avem treabă cu demisia sau demiterea managerului. Eu zic că negocierea contractului colectiv de muncă este să prevină aceste lucruri. Nu este treaba noastră. Dar nici nu ne dorim să stăm în discuții cu un contract colectiv de muncă doi ani de zile.
Urmăriți mâine, 26 noiembrie, interviul cu Cristian Lupeș, Managerul instituției.
