Un birou spațios, de bun simț. O dimineață de început de săptămână. Și o discuție lejeră, la un pahar cu apă de la robinet. La care se anexează o cafea aburindă. Vasile Maier e de șase ani director la Apă Canal Sibiu. El se asigură că în casa fiecărui sibian ajunge apă potabilă de calitate și are în derulare proiecte îndrăznețe de dezvoltare. Despre toate acestea, dar și despre omul din spatele biroului, în interviu.
”În Sibiu apa e bună pe partea brută, iar noi o facem și mai bună!”
Bună ziua? Cum ați început-o? Ziua…
Ca luni. Și ca într-o zi din aceasta mohorâtă, despre care nu știi dacă e de primăvară sau de toamnă.
Dacă nici dvoastră, care trebăluiți cu apele, chestii din acestea oarecum indicii meteorologice nu știți, ce să mai spunem noi, muritorii de coadă? Chiar nu puteți evalua, după fluxul de apă, măsurători, în ce vremuri trăim?
Ne uităm în calendar.
No, așa pot și eu!
Cu tot felul de probleme de zi cu zi, care mereu se ivesc la lucru.
Până la urmă, cu ce vă ocupați dvoastră aici, la Apă Canal?
Apăi, ce să fac? Nu fac nimic altceva decât să fac să meargă treburile cum trebuie, să îndeplinesc ceea ce e nevoie să fac.
Ia să vedem cum stăm cu calitatea apei. Ce ne puteți spune despre dânsa?
Apa în Sibiu e bună, în mod cert. Avem o sursă bună. Acesta este primul factor, esențial, pentru a avea o apă de calitate. Avem lacul de la Gura Râului și câteva izvoare de la Păltiniș, dar acestea sunt într-un procent foarte mic. Sursa de la Sadu, după cum știți, e scoasă din funcțiune. Se derulează acum un contract de reabilitare a conductei de aducțiune, așa că momentan luăm apă doar de la Gura Râului și de la Păltiniș și ceva de la Lunca Ștezii, din puțuri. Deci apa e bună pe partea brută, iar noi o facem și mai bună tratând-o. Și pot să vă spun că turbiditatea…
Ce e asta?
Gradrul de tulbureală al apei. Acest grad de turbiditate trebuie să fie de maxim 5 NTU. În momentul de față, noi avem 0,3-0,4 NTU.
Deci cu cât e mai mică…
Da, apa e mai limpede, mai curată. Și, sigur, mai săracă în substanțe poluante directe. Sigur că această turbiditate se obține prin tratare, decantare, filtrare. Și apoi se realizează și o dezinfecție. Aceasta se face pentru a elimina bacteriile nocive din apă, astfel încât să fie o apă cât mai bună de băut.
Intrați cu apa la spălat, cu alte cuvinte.
Da! Curățăm apa.
Știu că s-a investit constant în această direcție, de calitate a apei. Cum se face, efectiv, tratarea apei? Ține de tehnologie? De o rețetă de la bunica?
Tratarea apei brute se face în funcție de poluanți. Și trebuie să adopți etapele și treptele de tratare.
Cum stă Sibiul la acest capitol?
În Sibiu s-a investit constant. Sunt două stații importante care deservesc Sibiul. Cea dinspre Poplaca (Sibiu Dumbrava, cum e cunoscută) și cea de pe Calea Cisnădiei, de dincolo de Seviș, căreia îi zice Sibiu Sud. Treptele de tratare sunt oarecum asemănătoare. Diferențele sunt foarte mici. La Sibiu Sud, fiind o apă dintr-un lac foarte colmatat cu nămol, un lac mai mic, de vreo 600.000 de metri cubi, din care aproximativ jumătate e nămol, acest lac intră în fermentație și îți creează tot felul de probleme. Și atunci avem și o tratare cu ozon. Apa intră în uzina de apă, e tratată și dezinfectată cu ozon, apoi intră în celelalte etape clasice de floculare. Adică se amestecă floculanții, substanțele care coagulează suspensiile din apă, flocoane, cum le spunem noi, adică particule mai mari, care pot apoi să decanteze gravitațional în decantoare. Substanțele mici din apă sunt transformate în flocoane mai mari, care ajung în decantoare. Iar de acolo apa e trecută prin filtre de quarț și se filtrează și ultimele particule rămase, astfel încât să ai o apă finită potabilă, cu o turbitate foarte scăzută. Și pe parcurs se face și o dezinfecție.
De obicei, în etapa finală, înainte de rezervorul de înmagazinare, se face această dezinfecție pe bază de clor. De aici apa e distribuită către consumatori, pe rețeaua de distribuție. La Sibiu Dumbrava nu avem tratarea cu ozon. Acolo apa vine preponderent din Gura Râului. Lacul acela are 16 milioane de metri cubi, un grad de colmatare mic, un grad de primenire bun și apa brută de obicei e constantă în calitate.
Odată apa pregătită, trecută prin acest proces, cum ajunge ea la distribuitori? Se întâlnesc undeva, într-un rezervor comun, toate aceste surse de apă?
Sibiu Sud dă apă pentru Cisnădie și Rășinari, iar în curând va da și în Cisnădioara și Tocile. Sibiu Dumbrava deservește tot municipiul și comunele mărginașe (Șelimbăr, Șura Mare, Șura Mică, Cristian etc.). La Sibiu Dumbrava avem un proiect pe fonduri europene (urmează să lansăm licitația), pentru îmbunătățirea calității apei în ceea ce privește agresivitatea. Apa de lac, fiindcă este practic apă de ploaie, deci săracă în minerale, tinde să își îmbogățească acest conținut de minerale din metale sau din beton. De aceea are o anumită agresivitate. Or, prin acest contract european vom diminua agresivitatea apei și, desigur, îi va crește puțin alcalinitatea și conținutul în minerale.
O etapă importantă este monitorizarea calității apei. În uzinele de apă avem o dublă monitorizare. Una on-line, cu aparatură de proces, care ne spune în fiecare moment, parametrii. Și o monitorizare a laboratorului propriu. Se face o analiză de laborator, prin care sunt prelevate probe de apă și se realizează analiza chimică, bacteriologică și analiză fizică. Mai avem un plan de monitorizare în rețeaua de distribuție, unde se fac periodic analize de profil. În general, aceasta e legată de clor.
Profesionist în ”construcția” apei
Consumați apă de la robinet?
Bineînțeles! E o apă de calitate.
Personal, ce vă veni să vă dați pe apă? De unde până unde iubirea aceasta pentru apă?
Păi, asta știți cum e. Se întâmplă, destinul. Am terminat facultatea la Cluj, am venit în 1989 aici, în cadrul Întreprinderii Județene de Gospodărire Comunală…
Facultatea de…?
Facultatea de Instalații în Construcții. Era odată o doamnă, consilier local, care venind în vizită la Uzina de Apă, unde eram șef pe atunci, m-a întrebat: ”Ce profesie aveți?” Zic: ”Instalații în Construcții.” ”Și vă ocupați de tratarea apei?” Zic: ”Da, doamnă, pentru că această facultate tocmai asta face. Alături de facultatea de hidrotehnică. Sunt cele două facultăți care se ocupă de tratarea apei.” Întâmplător sau nu, da, am terminat o facultate în domeniu.
Inevitabil, ajungem la probleme. Care sunt dificultățile cele mai mari cu care vă confruntați?
Cele legate de derularea fondurilor europene, cu legislația aferentă acestui domeniu.
Cum stați cu ele, ca raport între ceea ce v-ați propus și ceea ce e si realizabil la acest moment?
E greu să faci întotdeauna ce ți-ai propus, pentru că nu întotdeauna lucrurile depinde de tine. E un angrenaj care se pune în mișcare la nivel național.
Prețuri, costuri. Dvoastră, la momentul la care ați accesat aceste proiecte europene, ați aplicat pentru o anumită sumă… Lucrurile nu mai stau deloc la fel. Inflația a luat-o razna. Cum ieșiți din acest necaz?
De obicei Guvernul României este cu câțiva pași în urma situației concrete, indiferent de culoare politică. Am constatat, pe parcursul celor 34 de ani de experiență, că aceasta se întâmplă. Totuși am reușit, prin lobby constant și susținut, să convingem Guvernul să dea câte o Ordonanță care să ne ajute să majorăm valoarea estimată a contractelor de lucrări cu un procent mulțumitor, astfel încât să avem competitori în sistemele de achiziții. Sunt contracte unde vin unul sau doi ofertanți, cum sunt și situații în care nu vine nimeni la licitație. Deci aici întâmpinăm probleme.
Consum zilnic de 102-104 litri om/zi
34 de ani. Nu ați obosit?
Ba da. Câteodată simt că am obosit. Nu din cauza vârstei, a celor 34 de ani, ci din cauza problemelor multiple cu care ne confruntăm. Mai ales cele legate de fondurile europene, într-o economie mondială dinamică.
Cum stați cu personalul? Vă descurcați?
Nu avem niciodată oameni suficienți, pentru că e o penurie de personal calificat. Dar aceasta nu se întâmplă doar la noi, ci e o situație generală. Totuși avem un personal mulțumitor, adică ne descurcăm, nu suntem în colaps.
Reclamații, sesizări, știu eu, la întârzierea eliberării de avize, chestiuni de genul acesta?
La eliberarea de avize nu am prea sesizat reclamații. Acestea vin în special, de pildă, pe partea de canal, unde atunci când plouă, că se mai înfundă și refulează pe câte undeva. O problemă care văd că e destul de mare în ultimul an e pe partea de pierderi de apă, pe care omul nu le sesizează, și apoi trebuie să plătească zeci sau chiar poate sute de metri cubi. La care se adaugă și canalizarea. Și atunci, când constatăm că acea apă nu a ajuns la canal, îi scutim de partea de canal și plătesc numai apa.
Mă gândesc să găsim pe viitor o formulă prin care să fie considerată datorată doar cantitatea de apă. E dificil. La curent, e pus contorul pe perete. La gaz, la fel. Îl vezi, te poți uita oricând la el. La apă e subteran, pentru că apa îngheață altfel și omul nu are obișnuința să verifice. Și constată târziu. Dar e o problemă care se va rezolva pe viitor. Am început deja, în acest sens, să digitalizăm contorizarea. În momentul în care pui contor cu transmisie la distanță, poți urmări în timp real ce se întâmplă. Și atunci vezi când un consumator are, după o zi-două, un consum mult mai mare decât în perioadele anterioare. Și atunci trimiți în teren pe cineva să îl atenționeze că are o probleme. Când clienții însă ne cer ajutorul, îl și acordăm, cu aparatura necesară, prin care detectăm defecțiunile.
Cele mai mari probleme le avem cu dezvoltatorii imobiliari. Care nu respectă avizele noastre. Noi le eliberăm un aviz în care le menționăm: ”Puneți un contor pe bloc și faceți o contorizare de condominiu”. Adică, pe casa scării, la subsol, unde consideră ei (dar să fie un spațiu comun, cu acces), să pună un contor cu transmisie la distanță. Fiecare apartament cu contorul său. Și atunci vom putea încheia contracte separate, cu fiecare consumator. Regulamentul nostru așa spune: contorul să fie cu transmisie la distanță, pentru a ale putea citi cu un aparat, din afara blocului. Noi avem în responsabilitate și în proprietate doar contorul de branșament. Restul contoarelor sunt de repartiție. Or, dezvoltatorii nu înțeleg chestia aceasta. Dar nu e singura cerință a noastră pe care nu o respectă dezvoltatorii, din păcate.
Aveți pârghii legale să interveniți în acest proces, să se rezolve această situație?
Nu, pentru că noi nu suntem autoritate în construcții. Noi dăm doar un aviz, care e mai mult o recomandare. Eu nu știu până acum ca vreun dezvoltator să fi pus până acum contoare cu transmisie la distanță. Plus că mai sunt străzi private pe care nu le predau și unde noi nu putem interveni tocmai pentru că e domeniu privat.
Cum stăm cu tarifele la apă în Sibiu, comparativ cu alte orașe?
Suntem codași. Din 43 de operatori regionali, la canalizare suntem pe locul 43 ca preț, adică cel mai mic, iar la apă suntem pe locul 38.
Aveți în plan să creșteți tarifele?
Nu. Noi suntem pe o strategie tarifară adiacentă contractului de finanțare, care zice că la 1 iulie, până în 2028, în fiecare an, se majorează prețul apei în funcție de gradul estimat de finalizare a lucrărilor, la care se adaugă inflația din ultimul an. Altă majorare nu intenționăm să facem. Așa s-a procedat și în ultimii trei ani. Dar tot codași am rămas, pentru că și ceilalți operatori au o strategie similară.
Avem o estimare a volumului de apă consumat de sibieni?
Pe aria de operare, avem un consum zilnic de 102-104 litri persoană/zi.
Nu e cam mult? Cu iz de risipă?
Nu e așa mult. Gândiți-vă, faceți un duș dimineața (20-40 l), mai merge mașina de spălat rufe, cea de vase, se mai adaugă apa folosită la mâncare, vasul WC…
Bine, fie… Cișmelele de pe stradă. Ce ne spuneți de ele?
Sunt în general gestionate de municipalitate. Dar sunt și două făcute de noi cadou municipalității: cea din Parcul ASTRA și cea de vizavi de Hilton. Acele cișmele din inox, cu filtre de cărbune activ. Avem și un contor acolo, însă doar pentru noi, pentru că nu facturăm nimănui apa de acolo. Iar la cea de vizavi de Hilton vine apa de Păltiniș, adică are cea mai bună apă de izvor.
Mai afaceți astfel de acte de caritate?
Mereu am făcut. Săptămâna trecută, de pildă, am luat un spirometru pentru Spitalul TBC. Mai facem câte ceva pentru oameni, când putem.
Sunteți o instituție bogată?
Suntem o instituție eficientă. Nu avem salarii mari. În mod sigur acestea sunt mult mai mici decât cele de la gaz sau din electricitate. E și motivul pentru care nu prea vin tinerii către noi să se angajeze.
Sunteți de 6 ani director și nu ați făcut nimic în acest sens?
Ba am făcut. Chiar a fost unul din target-urile mele. Când am preluat compania, aveam aproape 800 de angajați. Acum avem sub 700. Și nu am făcut decât vreo 7-8 disponibilizări. În privința salariilor, noi suntem sub incidența legii bugetului. Iar aceasta pune tot felul de condiționalități. Una din ele e aceea că te lasă să majorezi salariile, dacă veniturile pe cap de angajat sunt în creștere, să nu ai datorii. Or ele s-au mărit în funcție de acești parametri.
Omul din spatele funcției
Căsătorit? Copii?
Căsătorit. Copii nu am.
Ce vă place să faceți?
Am o grămadă de pasiuni. Și foarte puțin timp pentru ele. Îmi place să fac sport, să citesc. Ascult muzică, merg cu bicicleta, înot, schiez… În ceea ce privește schiatul, când mă duc stau, cumulate, câte 20 de zile, nu merg pentru o zi-două.
Vă place ceea ce faceți? Ca muncă, mă refer. Că celelalte clar ne plac și nouă!
Îmi place. Întotdeauna mi-a plăcut ce am făcut, indiferent de funcția pe care am avut-o.
Cât e pasiune și cât e sarcină de lucru?
În egală măsură. Fac cu pasiune sarcinile de lucru. Desigur, mai intervin și probleme pe care nu le abordezi neapărat cu plăcere, dar ele trec.
Vă vedeți făcând asta până la pensionare?
Mai e un pic. Am făcut 58 de ani. Iar după ce am făcut 34 de ani lucrul acesta, nu mai am ce să fac. Destinul…
Vă foarte mulțumesc! Și să ne fie apa cât mai apă!
