Cu peste 20 de ani de experiență în presă, Emilia Șercan scrie materiale în care dezvăluie mecanismele plagiatelor din mediile universitare, ministeriale și militare.
Din păcate, în România se vorbește prea puțin despre jurnalismul de investigație și tot ce presupune această muncă riscantă. Emilia Șercan este, fără îndoială, printre cei mai importanți jurnaliști din țară, iar materialele sale dezvăluie că tezele de doctorat ale unor politicieni de renume (Gabriel Oprea, Nicolae Ciucă, Lucian Bode sau Sorin Cîmpeanu) sunt plagiate.
La un Workshop prezentat de Emilia la care am participat, am avut ocazia să stau de vorbă cu ea și am întrebat-o cum vede ea jurnalismul de investigație.
Ce presupune această muncă solicitantă care, nu de puține ori, poate fi riscantă?
Nu m-am gândit niciodată la meseria noastră ca fiind una care implică riscuri, dar da, există riscuri evidente, mai ales atunci când scrii despre oameni politici puternici, iar investigațiile pe care le faci deranjează. Deranjează adevărurile pe care le spui, deranjează informațiile incomode pe care le expui public și riscurile pot fi de toate felurile: profesionale, în ideea în care există acte de cenzură în redacție și poți să te trezești că materialele nu îți mai sunt publicate sau de ce nu, ești chiar forțat să pleci din redacție, ți se sugerează că nu mai ești bine venit în colectivul respectiv. Sunt și riscuri la adresa reputației sau la adresa integrității fizice. Cred că meseria aceasta trebuie făcută gândindu-te la beneficiul pe care îl aduci publicului prin dezvăluirea unor informații și mai puțin gândindu-te la faptul că ceea ce faci presupune o serie de riscuri.
Ai simțit vreodată că ești ținta unor atacuri din cauza materialelor pe care le-ai publicat?
Da și din păcate s-au întâmplat lucruri de genul acesta de multe ori și destul de devreme după ce am început să fac investigații. Am încercat să nu mă gândesc neapărat la aceste riscuri ca la ceva care ar putea să că mă influențeze să nu mai îmi fac meseria. M-am străduit să îmi iau întotdeauna măsurile de protecție, astfel încât să fiu pusă la adăpost, să limitez eventuale riscuri majore. Evident, lucrul acesta nu se poate întotdeauna.
„Feresc să ajung foarte târziu acasă sau să circul cu mijloace de transport în comun”
Nu te simți copleșită luând aceste măsuri de prevenție?
Nu. Sunt măsuri care știu că îmi asigură protecția. Feresc să ajung foarte târziu acasă sau să circul cu mijloace de transport în comun seara târziu și prefer să merg cu mașina personală. Evit să merg în locuri aglomerate unde știu că s-ar putea întâmpla diverse lucruri, am grijă cu cine mă întâlnesc. Întotdeauna când mă întâlnesc cu o sursă anunț pe cineva să știe unde sunt.
Te-ai gândit să pleci din țară? Să continui munca în altă parte?
Înainte de 1989, când eram un copil mic tot, ce îmi doream era să împlinesc vârsta de 18 ani și fug din țară. După ce a picat regimul comunist nu mi-am mai dorit lucrul acesta niciodată, chiar dacă am ajuns să văd alte țări destul de devreme. De exemplu, am visat să ajung în SUA, iar când aveam 21 de ani am ajuns acolo și nu am dorit să rămân.
E adevărat că am momente de deznădejde când văd ce se întâmplă în societate, dar niciodată nu mi-am pus problema extrem de serios să îmi fac bagajele și să plec.
Ce sfaturi i-ai oferi unui tânăr care visează să devină jurnalist de investigații, dar îi este teamă?
Să creadă că informațiile pe care le găsește și materialele pe care le publică servesc interesului public. Oamenii pot să ia decizii pentru ei înșiși care să le schimbe în bine poate viața. Noi, jurnaliștii de investigație, mai mult poate decât ceilalți jurnaliști care se ocupă de alt gen de subiecte, protejăm într-o oarecare formă democrația și suntem acei câini de bază ai societății. Fiecare material contează.
Emilia a semnat peste 4000 de investigații și interviuri despre subiecte de interes public și este autoarea a două volume despre proliferarea fenomenului plagiatelor în România după 1989: Fabrica de doctorate sau cum se surpă fundamentele unei nații (2017) și Cazul Ponta. Reconstituirea celui mai infam plagiat din istoria României (2022).
