”Da, Constantin. E adevărat! Sibiul este o utopie”
Deconspirați-ne, vă rog, câte ceva de dincolo de scena festivalului. Despre forța și avantajul locului pe care îl ocupă Sibiul în această paradigmă de cetate-festival.
Vă dau un exemplu. Era conducerea de la Nihon University, care e una din cele mai mari universități din lume, singura din Japonia care e gândită altfel. În general, universitățile sunt gândite piramidal. Ca structuri de forță, ca structuri de dezvoltare a unei comunități, dar și a ceea ce înseamnă zona de excelență academică. În Japonia, Nihon University este răspândită pe tot teritoriul țării. Și ei fac o chestie fără precedent în vreo altă țară: orice copil, de la trei ani în sus, este evaluat și i se dau niște linii de dezvoltare. Părinții știu ce abilități au copiii lor din punct de vedere al capacităților intelectuale. Copilul este testat apoi la cinci ani, la opt ani, la zece ani și sunt adăugate capabilitățile pe care le-ar putea dezvolta, în așa fel încât fiecare să poată avea o plajă bună de dezvoltare. E un lucru care uneori e posibil să limiteze, dar în mod cert sunt mult mai multe avantaje care decurg din aceasta.
Domnul Shuji Kogi, care a venit la Sibiu, m-a invitat, de asemenea, și în Japonia. L-am cazat, bineînțeles, la Continental, într-un spațiu foarte bun, în apartamentul prezidențial. A fost la festival, după care m-a invitat, la rându-i, când am mers la festivalul de la Tokyo, să vizitez câteva din spațiile universității Nihon, atât în Tokyo, cât și în Kyoto și în Osaka. Și chiar am avut bucuria să stau în rezidența pe care el o are ca proprietate. Aceasta era la o oră și douăzeci și cinci de minute de sediul central. Mergând vreo trei zile, o oră și douăzeci și cinci de minute dus, o oră și douăzeci și cinci de minute întors, cu trenul – e adevărat, un tren superb, cu toate oportunitățile, adică putea să lucrezi, aveai conexiune la internet, puteai să intri în orice zonă de informare, aveai masă, puteai să îți comanzi de mâncare –, i-am zis: ”Dragul meu, adu-ți aminte, la Sibiu erai la trei minute de Teatru. Am mers la Ocna Sibiului, inclusiv noaptea, și am făcut baie. 17 minute din fața teatrului până acolo. Am mers în Muzeul Dumbrava, cel mai mare muzeu din lume în aer liber. Cât făceam? 10-15 minute cu mașina, nu? Am mers la Păltiniș, 45 minute”. ”Da, Constantin. E adevărat! Sibiul este o utopie”
Pentru că trebuie să știi, în negocierile pe care le faci, să arăți forța și avantajul locului pe care îl reprezinți și, în același timp, să știi să negociezi pe picior de egalitate. Fără astfel de lucruri, nu ai cum să te impui.
Constantin Chiriac
Vă dau un alt exemplu. Veți vedea, în festival, că vine un român. Despre care se știe prea puțin: Costin Mândrea. Care va primi un premiu special. El conduce Coca Cola Japonia. De nouă-zece ani, dacă nu chiar mai mult, Coca Cola Japonia plătește toate costurile pentru voluntarii care vin din Japonia. Și an de an, noi aducem între 15-20 de voluntari japonezi. Pentru locurile acelea e o bătălie între 4000-5000 de aplicanți. Iar când am primit, din mâinile actualului împărat, care era prințul moștenitor la tron, în 2015, cel mai înalt premiu din Japonia atunci, Japan Foundation, premiul Japonia, argumentul suprem a fost faptul că tot ce au dezvoltat voluntarii care au venit din Japonia la Sibiu, a dus la scăderea ratei suicidului în Japonia. Noi facem un training foarte serios cu voluntarii. Și s-a făcut cu Nihon University o evaluare și s-a constatat că grație tuturor inițiativelor celor care au venit din Japonia la noi, s-a redus suicidul cu 0, 92 %. Deci afară se știe a se face evaluare la modul cel mai serios.
Ei bine, pe acest domn l-am invitat la festival anul acesta să îi dăm un premiu special pentru tot ce a făcut. Bineînțeles, structurii pe care o reprezintă și care a dat atâția bani. Noi am fost în octombrie în Japonia cu ”Prințesa deocheată”. Știți cât a costat? 1, 8 milioane euro. România a dat, în total, vreo 140.000 euro. În rest, au fost bani japonezi. Și mare sumă a fost dată de Coca Cola Japonia. Ei, domnul acesta mai vine cu două firme importante din Japonia! Care vor să investească în Institutul de Cercetări, în festival, în proiectele și programele pe care le facem.
Nu întâmplător am luat ca partener NTT Data. Domnul Nishihata Kaz, CEO de la NTT Data, anul trecut a fost aici. Când am fost în turneu în Japonia, m-a așteptat în fața clădirii centrale! Au un oraș în spate! Este a doua firmă din lume pe ce înseamnă IT. Și ce vă spun acum, la nivel de Japonia, se replică în marile țări din lume.
Acum, la sfârșit de aprilie, început de mai, am fost primul teatru și prima companie din lume care a ajuns în China. Am jucat ”Cui i-e frică de Virginia Woolf?” Cum s-a întâmplat la fel și în Japonia, anul trecut.
Deci toate drumurile acestea sunt bătătorite cu succes, cu muncă, cu relații personale. Și ați văzut că nu ies să spun: ”Fac aia sau fac aia…” Tot ceea ce facem, facem pentru ceea ce înseamnă crearea de structuri credibile și care să rămână. Pentru că credibilitatea tuturor numelor de pe alee, pornind de la Peter Brook, la Peter Steiner, la Barîșnikov și așa mai departe, este neîndoielnică! Bineînțeles că s-au copiat aceste modele, dar s-au copiat la modul derizoriu. Pentru că nimic nu e comparabil. Singurul loc unde, într-adevăr, și acolo chiar ne-am inspirat, este Aleea Celebrităților de la Hollywood. Iar noi nu am copiat de acolo, ci am adaptat la ceea ce înseamnă zona artelor spectacolelor. Și e o mare bucurie și cinste! Și sunt convins că de-a lungul timpului, acest loc nu numai că va deveni un loc strategic – anul acesta vor fi 63 de stele, dar loc mai este pentru încă o sută douăzeci de stele, deci încă vreo 40 de ani, de aici încolo, se va putea continua acest proiect. În același timp, și nu e un lucru simplu, de aproape doi ani muncesc să facem acest institut de cercetări al Academiei, în așa fel încât să putem folosi forța numelor de pe alee și tot ce au creat ei, având drept de exploatare pe zona educațională și pe cea de cercetare, în așa fel încât proiectul să aibă un mare impact asupra tinerilor. Pentru că vrem ca acest institut să facă un hub de proiecte pentru tineri. Și structurile de care vorbeam să poată să investească în tineri. Nu în ceea ce înseamnă un institut care este, vezi Doamne, e o instituție de recunoaștere la senectute pentru cineva. Nu, nu mă interesează asta! Mă interesează cum facem ca acest classter care s-a făcut, de bine-de rău, în zona IT, unde sunt 24 de companii care s-au asociat, să aibă rezultate. Și să poată să aibă impact asupra acestei comunități.
E vremea ca Fabrica de Cultură să devină un bun al comunității
Sunteți un împătimit de poezie. Știm că artiștii au o relație personală, directă, cu nebuna casei, cum îi zic grecii imaginației. Până unde vă imaginați că veți duce acest festival? Și nu mă refer aici atât la longevitate, cât la profesionism, perfectibilitate? Sau cum va arăta peste 10 ani acest proiect?
Sunt proiecte punctuale. Ne batem de atâta timp ca Fabrica de Cultură să fie un bun al comunității. Și sper din toată inima ca în timpul festivalului să se poată da hotărârea de Consiliu Local de cumpărare, efectivă. Deci, în primul rând, Fabrica de Cultură trebuie să devină și din punct de vedere administrativ, dar mai ales din punct de vedere al potențialului pe care îl are, realitate. Noi jucăm acolo din aprilie până prin octombrie. Pentru că e frig, nu există izolare, nu există un concept integrator. Și plătim o chirie, de o bună bucată de vreme. E drept că ceea ce am creat acolo e un conținut extraordinar! În clipa în care punem spre vânzare Faust-ul, în câteva minute se vinde pentru următoarele șase luni! Și întotdeauna am pus aceste reprezentații vineri-sâmbătă-duminică, în așa fel încât să existe un city break real. Pentru că sunt patru sute și ceva de locuri, iar acești oameni trebuie cazați, fiindcă 99, 9 % sunt turiști din afara Sibiului. Ei, lucrul acesta vrem să îl dezvoltăm întru cu totul alt fel.
Faust-ul a creat până acum cinci centre extraordinare în Europa! Atunci când am creat Faust-ul pentru Capitala Culturală din 2007 nu am crezut vreodată că el va putea fi mutat, pentru că sunt 150 de oameni care merg în turneu. Sunt niște costuri uriașe! E vorba de forță economică pentru cei care vor să ia Faust-ul în turneu. Ei bine, am fost până acum în vreo 5-6 locuri în lume. Și aproape peste tot unde am fost s-a creat în spațiul respectiv un centru cultural unic. Prima dată am jucat într-un depozit de tramvaie la Frankfurt, la festivalul Faust. Acum acel depozit este unul din cele mai importante centre culturale ale Germaniei. După care am mers la Edinburgh. Și am jucat într-o hală de vite, uriașă, unde se vindeau vitele, se tăiau, o hală făcută în evul mediu, la modul serios, din piatră, puternică. O chestie de 140 de metri lungime și de 80 lățime. Noi am jucat pe lat. Pentru că toate halele unde am jucat până acum Faust-ul erau uneori de 70-80 metri. Acolo erau 80 m lățime! După ce am jucat aici, unde au fost titluri de articole de genul ”Mi-aș vinde sufletul să mai văd vreodată un astfel de spectacol!”, la trei ani după (noi am jucat în 2009), în 2012, când am făcut ”Călătoriile lui Gulliver”, Jonathan Mills, care era în continuare directorul artistic al festivalului, mi-a zis: ”Constantin, mâine îți rezervi ziua pentru mine, pentru că vom avea un moment de mare impact asupra presei”. Nu am știut despre ce e vorba. M-a luat la ora 9. 30 cu mașina și am ajuns unde jucasem cu trei ani înainte Faust. Construiseră un centru cultural în care era o sală cu scenă, cu tot ce trebuie, de 1100 de locuri, o altă sală, de 700 de locuri și o altă sală, de 400 de locuri! Perfect izolate între ele! Cu tot ceea ce înseamnă cabine, restaurant, spălătorie, tot-tot! Erau vreo 50-60 de echipe de televiziune! M-au scos din mașină și au zis: ”Din cauza acestui domn, noi am construit tot ce vedeți aici!”
Mergând mai departe, am fost cu Faust la Bruxelles. Și am jucat în depozitele maritime de pe canalul construit special, pentru că nu am avut un spațiu suficient de mare. Teatrul Național Francez din Bruxelles nu a avut un alt spațiu, și atunci am căutat de jur-împrejurul Bruxellesului împreună. Și am luat acel depozit. Acum, acolo e centru cultural!
Am jucat la Maribor. Într-o fabrică, exact ca la noi. Acum e cel mai mare centru cultural al Mariborului! Iar la Budapesta, în 2017, am jucat în gara dezafectată, făcută de Effel la începutul anilor 1900, într-un spațiu în care ploua! Erau găuri în acoperiș, pentru că era un spațiu dezafectat! Acum este cel mai mare centru al Budapestei și unul din cele mai mari din lume! Pe jumătate de kilometru de spații, au făcut o chestie incredibilă! Și am jucat ”Prințesa deocheată” exact în spațiul în care am jucat Faust.
Vom face un film, cu fonduri europene, ca să arătăm României, Primăriei, tuturor, ce a construit Fabrica de-a lungul timpului și de ce, cât mai repede, aceasta trebuie să fie adusă comunității!
Constantin Chiriac
Pentru că noi avem conținutul, avem spectacolele… Nu e păcat să nu putem ca cele trei spații, plus spațiul outdoor, să le facem să devină, pe lângă spațiile de joc, un loc în care marii artiști din România și din lume să intre în dialog? Nu întâmplător am făcut și sezonul acesta sibian, în care am invitat toate instituțiile de spectacol și instituțiile de cultură să fie alături, pentru a crea un dialog și pentru a gândi ceea ce va însemna noul teatru, centrul de congrese și fabrica de cultură. Nu voi lua cu mine în mormânt nici clădirea noului teatru și Centrul de Congrese, nici Fabrica de Cultură! Ele vor rămâne spații ale acestei comunități, care vor aduce vizibilitatea și locul pe care Sibiul chiar îl merită, cu asupră de măsură! Suntem centrul țării! Și Sibiul vrea și poate să facă parteneriate pe picior de egalitate cu toată lumea! Deci avem Centrul de Congrese, avem Fabrica de Cultură, avem Institutul de Cercetări, avem Platforma Doctorală, care trebuie dusă mai departe pe proiecte, avem acest hub pentru tineri, în așa fel încât totul să fie dezvoltat. Va fi gata, probabil, și centrul pentru care m-am bătut, școala de pe Banatului, care va însemna un spațiu cu 140 de locuri. Și care va da dimensiunea aceasta academică de care avem nevoie. Ei, în clipa în care toate aceste structuri vor funcționa de sine stătător, prin calitate și competiție, în mod cert Sibiul va avea un alt destin!
Unul din cei mai mari arhitecți ai lumii, interesat de construcția noului teatru sibian
Cum gestionați acest capital de celebritate, de performanță? Cum reușiți să păstrați un echilibru, fără excese media sau de altă natură? Celebritatea duce adesea către astfel de zone. Sunteți un om modest…
Nu, nu sunt modest! Modestia este calitatea celor care nu au nicio calitate. Eu îmi știu valoarea. Numai că valoarea presupune o zonă de program și de normalitate. Eu am făcut astăzi o oră de antrenament. Pentru că sunt actor, în primul rând, care trebuie să răspundă la cele mai înalte standarde! Sunt o oră și douăzeci de minute pe scenă, spunând încontinuu poezie! Eu nu ies de acolo. Sunt atât de mari trecerile pe care le am! În același timp, mintea asta trebuie lucrată. Pentru că aici sunt toate bugetele, problemele… Să cauți soluții ca să poți să aduci toate companiile din Japonia, fără să plătești nimic… Știți cât costă să aduci o companie din Japonia la Sibiu? Eu nu știu cât costă să aduci Tokyo Metropolitan la Sibiu. Să reușești să în convingi pe doi din cei mai mari artiști ai lumii, nu numai ai Japoniei, să facă două spectacole omagiu pentru Faust, folosind metodele cele mai vechi de teatru din lume! Pentru că avem un Faust făcut în metodă kabuki de domnul Kushida, care este unul din cei mai mari artiști ai lumii și care a făcut ”Faust în lumina nopții”, care e deja sold out. A luat textul Faust și a făcut cu metodă kabuki un spectacol omagiu pentru Faust-ul de la Sibiu. Iar domnul Yamamoto, cel mai mare artist de no, a făcut Faust, un alt omagiu, în manieră no. Acum trei-patru zile, Yosua Ramos, unul din cei mai mari arhitecți ai lumii, cel care face pe locul Turnurilor Gemene cel mai mare Teatru al New York-ului, vine din nou la Sibiu; a mai fost în 2019. Și vine din nou la Sibiu, pentru că e interesat de acest proiect. Acestea sunt realități, nu vorbe! Și pot fi controlate.
Ne-ați spus de bucurii. Care vă sunt tristețile?
Doamne, sunt atât de multe! Pentru că pierdem mult timp să convingem politicienii. Dacă vedeți că am păr alb, e pentru că am lucrat cu toți miniștrii culturii, din 1993 încoace. Dacă aș aduna orele, zilele, lunile, nu știu dacă nu e an, în care a trebuit să stau, să conving, să mă bat pentru fonduri, pentru credibilitate. Gândiți-vă că anul trecut am dat 1.000 abonamente NATO. Știți cât de mult am stat pe la uși, să se găsească o formulă legală să pot să fac un dar?! Nu m-am dus pentru bani, ci pentru ceea ce înseamnă un parteneriat pe care am reușit să îl fac cu Academia Forțelor Terestre acum șapte ani, ca să se deschidă porțile unei unități militare. Pentru că am jucat tot acolo, în fosta sală de sport, ”Danaidele”, la începuturi, în 1995. Și nu am uitat acest lucru! Și am spus că dacă am reușit atunci, hai să deschidem porțile, pentru că și militarii au nevoie de emoție, de frumusețe, de miracol. Știind că avem totuși atât de mulți militari pe teritoriul României, și care apără acest teritoriu, am zis, hai să facem un cadou. Nu a fost ușor! Ei, acum suntem cu doi pași în avans, pentru că pe lângă cadou, vrem să găsim o formulă de parteneriat pe tot flancul estic. În așa fel încât să oferim abonamente și pe perioada festivalului, dar și abonamente de un an, pe Scena Digitală. Și în același timp să reușim să scoatem măcar costurile de investiție pentru producțiile pe care le facem.
Știți câte evenimente sunt la ediția din acest an? 825 de evenimente, în 10 zile! Cam 82-83 pe zi. Pentru toate acestea ai nevoie de spații. Acestea trebuie administrate. Știți că nu mai e niciun loc de cazare în Sibiu. E mare lucru că Sibiul devine centrul lumii, că se vorbește despre asta, că peste tot e această vizibilitate, de care trebuie profitat și, care, în același timp, trebuie să fie argument pentru toate dimensiunile pe care Sibiul le are. Sibiul are instituții culturale foarte puternice! Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA, Muzeul Național Brukenthal, Filarmonica de Stat din Sibiu, Teatrul de Balet din Sibiu, Teatrul pentru Copii și Tineret Gong, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, Teatrul de Balet Sibiu, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu, toate vor fi în festival. Și vreau să permanentizez această legătură pe parcursul întregului an în așa fel încât să existe un model de cooperare, să existe rațiuni în care să mergem împreună, folosind credibilitatea fiecăruia. Fiecare instituție trebuie respectată și pusă în valoare. Și în clipa în care tu ridici ștacheta, de fapt pui într-o poziție privilegiată partenerul tău.
Citește partea I a interviului aici: INTERVIU. Partea I: Constantin Chiriac sau cum e posibil ca un Miracol să țină 30 de ani – Sibiu 100
