De curând, Pr. Constantin Necula și renumitul chirurg Vlad Ciurea și-au dat întâlnire în paginile unei apariții editoriale de excepție: ”Regăsirea ființei prin știință și credință” (Ed. Bookzone, București, 2023). Dincolo de ținuta grafică seducătoare, cartea are calitatea de a repune în discuție teza conjuncției între știință și credință, cu provocările și metehnele ei. L-am întrebat pe Pr. Constantin Necula de ce era nevoie de o astfel de carte.
”Cel mai mult apără știința analfabeții”
Părinte Constantin, ați regăsit ființa?
Pot zice că da. Cartea aceasta a fost un excurs plin de căutare, un pelerinaj. De altfel, cel mai serios pelerin pe care l-am avut în cartea aceasta a fost sufletul meu. Iar al doilea, domnul profesor Vlad Ciurea. Sunt foarte încântat că și el a intrat în joc și, alături de celelalte două cărți, cu Mihai Morar și cu Francisc Doboș, mi se pare că efortul acesta e o muncă în echipă pentru a dovedi celorlalți că se poate.
Mai e acesta un subiect care suscită interesul? Conflictul sau nonconflictul între credință și știință e unul destul de bătătorit.
Am recitit la Nae Ionescu o propoziție care mi-a plăcut foarte mult și anume că cel mai mult apără știința analfabeții. Adică oamenii care cred că știu totul în ceea ce privește știința și care cred că doar ea e fundamentală. M-am bucurat zilele acestea că specialiștii în mișcări browniene ne-au dovedit că până și mișcările browniene au un model matematic foarte sigur. Deci toată povestea că dăm exemple de mișcări browniene, când lumea este în derizoriu, nu mai merge. S-a găsit modelul matematic, arătând că știința este schimbabilă, în ciuda faptului că este exactă, de o exactitate perfectibilă. Lumea este perfectibilă în exactitatea ei și atât. În exactitatea în care poate fi privită dinspre teologie. Mă refer acum strict la teologie și nu la religie, dintr-un motiv foarte amplu. Am remarcat că în ultima vreme se pricep la subiecte religioase sociologi, psihologi, poeți, regizori, dar nu stau să își controleze un pic cultura emisiei și să constate că teologia nu e chiar așa de simplă, cum pare la prima vedere.
De ce știință ”și” credință? Și nu un ”sau” între termeni.
Pentru că e un ”și” conjunctiv, nu disjunctiv.
Nu poate să își vadă de treaba ei credința fără știință?
Cred că nu. Din punctul meu de vedere, un om de știință necredincios nu e un om de știință.
Și invers?
La fel. Cred că un om de credință înseamnă un om care confirmă, prin rugăciunea lui și prin dragostea lui pentru omul de știință, cercetarea acestuia. Îl sprijină. Un om care cercetează după regulile vădirii lui Dumnezeu nu poate greși niciodată!
De ce un medic?
A fost propunerea editurii de a lucra împreună. Am crezut de la început în acest proiect. Relația noastră este, în primul rând, una cordială. Am locuit pe două străzi diferite în Șcheii Brașovului. Cred din toată inima că cei de la editură nu au greșit propunându-ne să lucrăm împreună și ne-am bucurat foarte mult pentru un simplu motiv. Am lucrat în multe conferințe împreună, ne-am intersectat în alte workshopuri, dar cel mai importantă a fost munca aceasta la carte, pentru că fără să fi stat foarte mult de vorbă, am constatat că ne completăm foarte bine unul pe celălalt.
”Cred în posibilitatea științei de a duce mai departe credința”
E medicul Vlad Ciurea un om al credinței?
E un om al credinței care încearcă să își biruiască de fiecare dată picătura de îndoială, căutând și descoperind mult mai multe decât se aștepta. E un om care a ridicat mâinile la rugăciune mai mult decât mulți care cred că rugăciunea e doar ridicare de mână.
E Părintele Constantin Necula un om al științei?
Unii ar spune că da. Eu, personal, nu uit că știința înseamnă să Îl descoperi pe Dumnezeu. Dacă e așa, sper că da, sunt un om de știință.
Știință și credință. Nu e un oarecare antagonism pe aci?
Noi nu am făcut un studiu pe antagonismul acesta. Noi am scris despre ceea ce simțim noi, trăim noi și despre ceea ce ne bucură pe noi. Nu e un ”studiu exhaustiv asupra rădăcinilor epistemologice intrinseci a ceea ce înseamnă un conflict”, ci noi doar am descoperit că există locuri de pace, pe care le locuim în comun.
E un alt tip de carte decât cele pe care le-ați scris până acum?
Într-un fel da, pentru că e un alt nivel al dialogului și pentru că este altă structură decât cea obișnuită. Nu mai este doar un dialog sau o așezare în paralel a anumitor gânduri, ci este pur și simplu un parcurs în care fiecare dintre noi avem câte ceva de spus.
Ce aveți de spus în domeniul științei?
Să încercăm să păstrăm umanitatea ei. Una dintre marile întrebări care mi se pun în licee este că dacă un om de știință se joacă de-a Dumnezeu, mai este om de știință? Și am spus: ”Nu, niciodată!” Un om care își uită limitele și și le depășește prin orgoliu și simplu discurs tehnic nu mai are de-a face nici cu știința, nici cu credința.
Deci credeți în știință…
Cred în posibilitatea științei de a duce mai departe credința.
Credința: ”Capacitatea de a Îl lăsa pe Dumnezeu să lumineze prin tine”
De ce am avea nevoie, acum, de o astfel de carte?
Pentru că suntem într-un mare vid de răspunsuri la întrebări fundamentale. Noi punem întrebări false și primim răspunsuri false. Aceasta e o carte a întrebărilor, de fapt. Și eu, și domnul profesor am încercat să ne răspundem câtorva întrebări personale. Iar dacă acestea sunt de folos și celorlalți, noi ne-am bucura. Eu însumi mă întreb, în repetate rânduri, în carte, dacă mai are sens credința, dacă e ok, dacă… De fapt, așa și începe primul capitol, cu interogația: ”Și totuși ce mai este credința?” Adică, cu un îndemn de a învăța împreună lucrurile acestea. Și cred că dacă ne întrebăm corect, găsim și răspunsuri corecte. Cred că, până la urmă, între crede și cercetează, și ce zice domnul profesor, bosonul higgs și neuroteologie lucrurile, sunt foarte apropiate, în ciuda aparențelor. Eu însumi am rămas șocat de paginile de neuroteologie pe care le propune domnul profesor. Nu că nu le știam, însă el le sintetizează și le așază la îndemâna tuturor.
Ce e credința?
Capacitatea de a Îl lăsa pe Dumnezeu să lumineze prin tine.
Ce urmează în materie de scriitură?
Cu ajutorul lui Dumnezeu, o viață a Maicii Domnului, adresată copiilor, în primul rând. Iar pentru o altă editură, de la Iași, am pregătit un dialog cu prietenul meu Patrick. Un dialog despre 10 întrebări fundamentale din mintea unui copil absolut genial!
