Articol de Vasile Alexandru
Liviu Todescu este medicul și administratorul Grădinii Zoologice din Sibiu. Dacă doriți să vedeți cum arată un om care își urmează pasiunea, mergeți la Zoo și uitați-vă în ochii lui. El este omul care nu doar tratează animalele, ci cunoaște povestea fiecăruia în parte și le iubește ca pe cele mai bune prietene ale sale.
Pe lângă atribuțiile de medic veterinar, mai are în subordine zeci de angajați, cu care lucrează ca într-o familie. A trecut de la animale domestice la cele exotice și are zilnic câte ceva de întâmpinat. Pentru că, spune el, animalele sunt imprevizibile, dar mai suprinzători sunt, până la urmă, tot oamenii. ,,Nu m-am gândit, nicio clipă, când am fost să-mi depun dosarul pentru Facultatea de Medicină Veterinară, că voi ajunge să lucrez cu animalele exotice, care îmi plăceau dintodeauna”, ne mărtuisește Liviu Todescu.
De peste două decenii, ”îngerul” animăluțelor de la Zoo
De unde această pasiune pentru medicina veterinară și, implicit, pentru animale?
Pot spune că mi-au plăcut animalele de mic. Mergând la bunici – ei având oi, vaci –, m-am atașat de ele, în prima fază. Pe urmă au început să mă pasioneze animalele exotice; aveam o mulțime de cărți legate de acestea. Prima meserie la care am visat a fost cea de inginer silvic. Dorința mea arzătoare era să mă plimb prin pădure cu urși, cu lupi, cerbi. Ca, studii am urmat liceul agricol, secția veterinară. Pe urmă am lucrat ca tehnician veterinar timp de 5 ani, la țară. Ulterior m-am hotărât să încep facultatea de medicină veterinară. În anul 3 de facultate am făcut practica la gradina zoologică și, la finalul facultății, am devenit medic veterinar, rămânând până în prezent la această instituție. Nu m-am gândit, nicio clipă, atunci când am fost să-mi depun dosarul pentru Facultatea de Medicină Veterinară, că voi ajunge să lucrez cu animalele exotice, care îmi plăceau dintodeauna.
Vi s-a părut grea facultatea?
Acum, prea ușoară nu este, deoarece trebuie să înveți mai multe specii de animale și păsări, și trebuie să le știi pe fiecare în parte. Plus de asta, eu am urmat o faculate de medicină veterinară, unde am studiat în mare parte despre animalelele domestice, și a fost un pic de lucru până am învățat și despre animalele exotice. Dar cel mai important lucru este că tot timpul trebuie să învățăm, deoarece în continuu vin animale noi, specii noi, cu care nu am mai lucrat. De aceea e important să te documentezi: Ce înseamnă o specie noua? Care sunt problemele ei comune? Cum trebuie recreat habitatul de unde aceasta se trage? Plus că apar deseori inovații din punct de vedere medical. De exemplu, acum ceva timp, unui tigru îi trebuiau vreo trei injecții de tranchilizant pentru ca acesta să-și facă efectul. Vă dați seama, pielea lui era făcută sită. Acum anesteziile au devenit mai puternice și nu mai este nevoie decât de o doză pentru ca acesta să adoarmă.
De când practicați această meserie? Și ca administrator la zoo?
Ca medic veterinar, de 21 de ani. Iar că administrator, din 2006, grădina zoologică transformându-se, tot din 2005, în serviciu public. Inițial gradina zoologică a fost administrată de o altă societate.
Să ne întoarcem la calitatea dumneavoastră de medic veterinar la zoo. Cum arata o zi din viață dumneavoastră?
Sunt zile când e foarte mult de lucru și zile când nu prea ai ce face. Dar în fiecare dimineață dăm o tură la fiecare sector de animale și, pe lângă partea de igienă, verificăm și partea de sănătate. Discutăm și cu îngrijitorii, pentru că este foarte important să ai o relație bună cu îngrijitorii. Ei sunt toată ziua acolo pe sector și supravegheza animalele. Vă dați seama, ei observă mult mai mult animalele decât noi, în turele pe care le fac… După care, în funcție de necesități, facem tratamente, operații, mă rog, tot ce este de lucru.
Este o meserie periculoasă?
Este o meserie periculoasă, chiar este periculoasă, pentru că lucrăm cu animale exotice! Chiar și o maimuță are colți cu care poți fi rănit. Trebuie să ai mare grijă. Pe lângă partea de medicină, cel mai important este partea de anestezie. Ce anestezie trebuie pentru fiecare animal, pentru că riscurile sunt foarte mari. Odată pentru persoana care lucrează, pentru că la toate intervențiile acestea sunt ajutoare de îngrijitori. Responsabilitatea este mult mai mare pentru mine, deoarece răspund de toți oamenii care participă la interventie.
Ati avut și întâmplări nefericite?
Păi, întâmplări, să zic așa, nu sunt doar câteva. De exemplu, odată am tranchilizat un cerb, iar după operație i-am dat antidotul, ierbivorele având nevoie de o astfel de injecție după administrarea sedativului. Acesta fiind intravenos, ele se trezesc foarte repede. De obicei, înaintea oricărei intervenții operatorii, animalului i se ofera 12\24 de dietă alimentară, dar sunt și intervenții urgente în care acest lucru nu poți să-l faci, și atunci animalele se trezesc. După această injecție i-am făcut un masaj cardiac, deoarece orice anestezie poate fi și periculoasă. Cum stăteam acolo făcându-i procedura, deodată s-a trezit brusc și m-a luat în coarne, izbindu-mă în gard. Noroc că am avut echipa lângă mine, care a intervenit rapid și a oprit cerbul, altfel lucrurile putând să se sfârșească prost.
,,Am avut ocazia să țin cinci pui de tigru siberian în brațe”
Care este cea mai frumoasă amintire profesională pe care o aveți?
Ei bine, toate amintirile sunt frumoase. În momentul când reușești să salvezi un animal, te simți foarte împlinit. Dar dacă este să ne referim la altceva, am avut ocazia să îngrijim pui de tigri, pui de jaguar, maimuțe, șerpi și multe altele în birou. Dar animalele care mă fascinează cel mai mult sunt felinele. Tigrul siberian, pentru mine, este animalul cel mai dominant și frumos.
Ce animale găsim aici, la Zoo, dacă venim să vizităm?
Aici, la Zoo, puteți găsi, pe lângă fauna României (chiar este foarte important să expunem și specificul de animale autohton: rațe, oi, cai, iepuri, lupi, zimbri, urși și așa mai departe), animalele exotice, cum ar fi: tigri albi, tigri siberieni, lei, papagali, cămile, jaguari, diferite specii de maimuțe etc. Cele mai speciale, ca să zic așa, sunt un leopard de amur, care este singurul exemplar din țară, și un mascul de crocodil de Nil, care, de asemenea, este cel mai mare, de asemenea, din România.
De unde provin animalele de la zoo?
În proporție de 99%, animalele de la Zoo provin de la alte grădini zoologice. O parte se înmulțesc la noi, și o altă parte provin din recuperarea de la braconieri și de la unii cetățeni care dețin ilegal animale exotice. De exemplu, acum ceva ani, am primit o maimuță care a aparținut unui fotograf.
Ce faceți când vine un animal nou la Zoo?
Un animal nou la Zoo trebuie, în primul rând, să intre în carantină. Dacă vine vorba de animale de la alte grădini zoologice, ele vin cu analizele la zi. Dacă vin animale rănite, din sălbăticie, sunt tratate și pe urmă ne vom hotărî dacă sunt capabile să supraviețuiască singure, din nou, în natură. Ori, dacă suntem de părere că nu s-ar readapta mediului sălbatic, din diverse motive, le păstrăm noi sau le distribuim altor grădini zoologice.
Care este procedura atunci când vedeți un animal bolnav?
Există un regulament pe care îngrijitorii trebuie să-l urmeze. Atunci când aceștia văd un animal bolnav, încearcă să-l izoleze de grup, până la anunțare, după care, în funcție de specia de animal, hotărâm dacă să-l anesteziem, dacă se impune anestezia, pentru că, așa cum am mai spus, orice anestezie este cu riscuri, și pe urmă facem tratamentul respectiv.
Sibiul nu are cimitir pentru animale
Ce sfaturi le-ați da tinerilor care ar dori să devină medici veterinari?
Ca sfaturi, să iubească această meserie, în primul rând. Și, de multe ori, să se aștepte că speranțele lor nu sunt întodeauna aceleași cu realitatea, deoarece când ajungi medic veterinar nu o să reușești tot timpul să salvezi animale; sunt situații când e obligatoriu să curmăm suferința unui animal. Adică nu vorbim numai despre salvarea animalelor, ci vine și partea neplăcută a acestei meserii. Recomand tuturor celor care iubesc animalele și care cred că sunt capabili să aibă un rol în tratarea lor, să se apuce de ea. Este o meseie frumoasă. Atunci când reușești să vindeci un animal, ai pe lângă bucuria ta sufletească, și aprecierea proprietarului, dacă vorbim de tratarea animalelor de companie. Desigur, trebuie să fii alături de acesta și atunci când animalul nu supraviețuiește.
Toți studenții de la Faculatea de Medicină Veterinară pot să vină facă practică, dacă doresc, la grădina zoologică. Grădina Zoologică din Sibiu are legături cu facultăți de medicină din toată țara (Timișoara, Cluj etc.). Dar este o diferență între a face practică la un cabinet veterinar de oraș sau de țară, și a fi practicant la zoo, deoarece aici cazurile de răni sau îmbolnăviri sunt mai rare, spre bucuria noastră.
Știm că oamenii se atașează foarte mult de animale. Atunci când un animal moare, unde ajunge? Adică este vreun cimitir de animale prin zonă?
Din păcate, nu. Sunt firme specializate pe așa ceva. Acestea iau cadavrele și le distrug, după cum scrie în legislație.
Ce rol au grădinile zoologice?
Cele mai importante roluri ale grădinii zoologice sunt de cercetare și de conservare. Pe lângă partea educativă, de a expune animale din toată lumea, unul din rolurile principale este de a conserva speciile sălbatice, de a participa la înmulțirea speciilor și de a reda mediului animale ce sunt, sau erau, pe cale de dispariție, de exemplu, cum e zimbrul la noi.
,,Grădina zoologică este un loc foarte sigur dacă se respectă marcajele și indicatoarele!”
Cum devii îngrijitor la Zoo?
Sunt cursuri speciale pentru așa ceva. Grădina zoologică și-a depus candidatura să devină membru în Organizația Europeană a Grădinilor Zoologice. Suntem în programul de monitorizare, și periodic aducem specialiști, căci rolul acestei organizații este de a pune la dispoziție, membrilor asociației, oameni avizați în meseria lor, pentru instruirea personalului.
Multă lume crede că animalele sunt chinuite la Zoo. Cum răspundeți la această remarcă?
Animalele nu sunt chinuite la Zoo. Rolul nu este acesta. Scopul acesteia, cum am mai spus, este de conservare a speciei sălbatice. Dar totodată trebuie îndeplinite niște condiții, trebuie un anumit spațiu pentru fiecare animal, o anumită temperatură, un anumit tip de hrană și așa mai departe. Desigur, acestea nu se simt că în libertate, dar după cum spun și statisticile, unele animale trăiesc mai mult la Zoo decât în sălbăticie. Diferența dintre animalele de la grădina zoologică și cele din sălbăticie este că cele din urmă își aleg singure mediul în care trăiesc și hrana, de aceea trebuie și noi să fim atenți la nevoile acestora.
Ați avut întâmplări nefericite cu vizitatorii?
Da, acum câteva luni, o fetiță a fost mușcată de un lup, prin gard, gardul fiind unul dublu. Fetița, care era nesupravegheată, a băgat mâna prin amplasament și a fost atinsă de colții animalului; rana a fost superficială. Dar tot noi avem de suferit, deoarece presa a făcut mare tam-tam, dar e clar că vină nu ne-a aparținut. Ce este de reținut este că grădina zoologică este un loc foarte sigur dacă oamenii respectă marcajele și indicatoarele.
Vin mulți turiști străini aici, la Zoo?
Da, anul asta am avut în jur de 350.000 de turiști până acum, ceea ce este foarte bine, și da, au fost și mulți străini printre ei.
Vizitatorii dau de mâncare animalelor? Și dacă, da, care sunt riscurile acestui fapt?
Din păcate da, oamenii dau mâncare animalelor, iar aceasta este o problema foarte mare, în primul rând, din punc de vedere medical. De exemplu, unii dintre ei dau de mâncare pelicanilor popcorn, dieta lor fiind formată exclusiv din pește de apă dulce. Ideea este că acel popcorn conține sare, iar sarea este nocivă pentru păsări, este un toxic foarte mare pentru ei. Fie dau la papagali; periodic am avut probleme cu mortalitatea la papagali. O a două problemă ar fi bătaia pe mâncare. Atunci când cineva aruncă ceva de mâncare într-un grup de animale, unul ia mâncarea și apoi începe încăierarea. Sau am avut un caz când un copil a aruncat o sticlă de suc la maimuțe, sticla s-a spart, s-a făcut cioburi, iar o parte din maimuțe au înghițit cioburile respective. Gândiți-vă prin ce muncă am trecut, tranchilizând și operând fiecare animal. Această întâmplare putea fi chiar fatală pentru animăluțe!
Iar ca o întâmplare tragicomică: Am dat la un moment dat un interviu unei televiziuni anume, pentru conștientizarea oamenilor, cu mesajele: ,,Nu treceți indicatoarele”, ,,Nu hrăniți animalele” etc., iar fix în cadrul în care filmam, ca să vedeți coincidență, o bătrânică dădea mâncare la animale! Și am întrebat-o: ”Doamnă, n-ați văzut ce scrie pe indicator?” Femeia a zis că nu, că a văzut doar acolo că scrie ,,maimuță macac”. Adică semnul ăla mic l-a văzut, dar ăla mare, nu!
V-ați vedea făcând altceva, în afară de această meserie de medic veterinar?
La acest moment nu, deoarece pe lângă faptul că sunt medic veterinar la Zoo, mai am și o activitate la un cabinet de animale de companie, unii dintre ei având șerpi, iguane. Nu, nu mă văd, cum mai mai spus. Am 21 de ani de când sunt medic veterinar aici. Cunosc fiecare animal în parte, m-am atașat de ele, și e ceva deosebit pentru mine.
