E, de patru ani, antrenoare la sărituri în apă a Clubului Sportiv Școlar Sibiu. Practică de la o vârstă fragilă acest sport, care i-a adus apoi nenumărate titluri, medalii, în diverse competiții naționale și internaționale. O prezență tonică, destinsă, cu foarte mult optimism și zâmbet la purtător. E sibianca Anca Șerb.
Într-o vreme în care tot românul își vede copilul David Popovici sau Simona Halep, Anca Șerb chiar știe care e drumul spre o astfel de performanță!
„Bazinul a devenit locul meu de joacă”
Ești una din sportivele care a făcut mândru Sibiul pe parcursul a ani performanți de activitate. De unde a pornit această poveste?
Am început de mică. Și când spun mică, mă refer la undeva patru ani jumătate, când am făcut primul meu curs adevărat de inițiere înot. Doamna care organiza cursul era antrenoare de sărituri în apă. După terminarea cursului, a vorbit cu părinții: „Vreți să o lăsați mai departe, la sărituri, pe Anca?” „Da!” Mi-a plăcut, m-am atașat. Nu aveam copii de vârsta mea printre vecini și, fiind singură la părinți, pentru mine era o distracție. Și de pe la vreo 13 ani au început să explodeze rezultatele. De atunci am început să am, la fiecare campionat național, rezultate tot mai bune și mai bune, câștigând medalii cu fiecare competiție. Întâi la juniori, după care și la seniori.
Erai o țâr` de om când ai început să practici deja, cu perseverență, acest sport. Cât de grea ți-a fost gestionarea aceasta a timpului, a priorităților unei copilării în care, firesc, tentația jocului e mult mai mare decât cea a asumării unei discipline anume?
Mi-a plăcut de la început foarte mult ceea ce făceam. Îmi spuneau părinții: „Te duci la școală, îți faci temele, apoi te poți duce la antrenament”. Neavând cu cine mă juca, îmi petreceam cel mai adesea timpul fie singură în curte, fie la antrenament. Ce era să aleg? La sărituri în apă întâlneam mai mulți copii, de aceea bazinul a devenit locul meu de joacă.
Cum poate fi motivat un copil să practice acest sport?
Vorbim despre sportul de performanță. Dacă sportivul vede că e apreciat în timpul antrenamentelor, are rezultate bune, atât în antrenamente, cât și în competiții, eu zic că motivația apare de la sine. Acum, depinde și de copil. Pentru că nu întotdeauna te motivează doar antrenamentul. Uneori antrenamentele sunt foarte grele. Când ai antrenamente de pregătire fizică, nu ești chiar foarte motivat să te duci. Dar văzând rezultatele bune, ești motivat. Ajută mult și un pic de imbold din partea antrenorului, în primul rând și, bineînțeles, al familiei. Antrenorul e bine să aibă o relație deschisă, dar profesională, cu părinții. Să le explice că e nevoie să se formeze o rutină a sportivului pentru a avea rezultate. Așa cum e și în cazul școlii – mergi la școală, ajungi acasă, îți faci temele -, la fel e și cu sportul. Cel puțin sportivilor de performanță eu le dau de lucru și pentru acasă. Pot lucra anumite exerciții, unde știu că au niște carențe și nu se accidentează, și acasă, pentru a-și dezvolta mai bine acele calități de care știu că au nevoie. Părintele, în același timp, trebuie să facă echipă și cu sportivul (fiul/fiica lui), și cu antrenorul. Prin comunicare, cel mai eficient, părintele dirijează organizarea sportivului.
La modul practic, vreau să îmi dau copilul să facă sărituri în apă de performanță. De unde încep?
În primul rând, și mă refer la Clubul Sportiv Școlar, noi facem o selecție. Eu, de anul trecut, m-am axat mai mult pe selecția on-line, cu care chiar am avut succes. Bineînțeles, cu grupuri de mămici, grupuri cu activități sportive din Sibiu sau alte activități ce se pot face în Sibiu. Mai facem selecția în grădinițe și școli, pentru clasa I maxim. Noi selectăm copii până la vârsta de 8 ani. Acceptăm și copii mai măricei, să zic 9-10 ani, dar care să aibă anumite achiziții motrice care să ne ajute în sportul nostru. Şi de obicei aceasta se întâmplă dacă acel copil vine dinspre gimnastică.
Cum faceți selecția?…
Vine copilul la sală, încercăm să fim atenți la anumiți indici somatici (înălțime, greutate etc.), după care, dacă copilul este micuț (5-6 ani), putem lucra pe mobilitate, să o dezvoltăm, pentru că mobilitatea este una din calitățile de care avem nevoie foarte mult la sărituri în apă. Și dăm niște probe practice, specifice sportului nostru în sală. Acum, dacă văd că un sportiv are anumite lipsuri pe anumite zone, normal că nu renunț din prima la el. Îl mai țin un an, îl urmăresc cum se descurcă la acele probe specifice. Cam de acolo pornește. Începătorii, la 5-6 ani, pot stagna în aceeași grupă undeva la 2-3 ani, după care se face selecția pentru grupa de avansați. Aici stau alți 2-3 ani, după care se face selecția pentru grupa de performanță.
Contabilizăm și oareșce performanțe ale Clubului Sportiv Școlar Sibiu?
Vorbim de secția noastră, de sărituri în apă, a Grupului Sportiv Școlar. Avem 4 sportivi, dintre care 2 juniori B, de 15 ani, cu care am participat anul acesta la Campionatele Naționale din primăvară și ne-am întors cu șase medalii, dintre care două au fost și la seniori. Iar cu juniorii C, unde avem 3 sportivi, unul din ei a reușit să câștige locul II la Campionatele Naționale. Și o junioară D, care a participat pentru prima dată la o competiție de nivel național, care a ieșit pe locul II. Sunt niște rezultate foarte bune, raportate la condiții.
Apropo de condiții… Cum stăm cu baza sportivă sibiană?
Există un proiect cu bazinul Olimpia, așteptăm cu sufletul la gură demararea sa, ca să ne putem apoi desfășura activitatea în condiții specifice. În semestrul al doilea din anul școlar precedent am colaborat cu Centrul Aria și Baia Populară, ca bazine, care ne-au ajutat foarte mult și s-a văzut diferența în lucrul din timpul antrenamentelor, în achizițiile copiilor și, în fond, în rezultatele sportivilor.De aceea, și în acest an sportiv, dorim să reluăm colaborarea cu cele două instituții.
De la Wuhan, la Sibiu
Numește câteva calități pe care trebuie să le aibă un sportiv de performanță.
În primul și în primul rând, disciplina. Vine copilul de acasă cu o anumită disciplină, însă noi încercăm să îl ajutăm și mai mult. De fapt, sportul de performanță înseamnă disciplină. Trebui să ai un program destul de strict, o rutină destul de strictă. O altă calitate e motricitatea. Într-un sport de performanță trebui să fii motric. Mai ales la săriturile în apă, care e un sport artisitc. E ca gimnastica, baletul, pot spune. E nevoie să ai îndemânare, forță, rezistență, viteză, toate aceste calități motrice.
Cum ai ajuns din antrenată, antrenoare?
Cred că pandemia și-a spus cuvântul. Acela a fost momentul în care eu am cam terminat-o cu sportul de performanță. Eu, după ce mi-am terminat junioratul ca sportiv la Clubul Sportiv Școlar Sibiu, m-am transferat la Steaua București, unde mi-am petrecut ultimii ani de performanță în sport, după care, în 2019, fiind încă sportivă, m-am întors la Sibiu, pe un post la CSȘ Sibiu. Adică, unde am fost sportivă, acum antrenez. Ceea ce mi se pare foarte fain! Așa am făcut pasul spre antrenorat și am venit cu forțe proaspete, cunoștințe acumulate din performanța pe care eu am făcut-o.
E vreun titlu la care ții în mod special?
Pe lângă nenumăratele titluri de campioană națională la juniori și seniori, pot enumera, ca junioară, locul II la Campionatele Balcanice. Am mai avut două locuri III la un campionat internațional Waldkraiburg, și ultima competiție, unde m-am simțit foarte relaxată și mi-am făcut chiar și personal best, a fost la Wuhan, unde am participat cu cei de la Steaua.
În sfârşit, aflăm şi noi cum a ajuns pandemia la Sibiu!
Era fix înainte de pandemie! M-am calificat în finală și am ieșit pe locul VII la Campionatele Mondiale Militare. A fost unul din cele mai bune rezultate pe care le-am avut.
E începutul şcolii. Copiii vin spre săriturile în apă?
Da, am început să primesc telefoane pentru înscriere. Suntem la faza de preselecții. Cu gașca de performanță am păstrat legătura și pe parcursul verii, pentru că nu am putut să îi las așa mult în vacanță, deoarece e nevoie să ai continuitate, mai ales în activitatea fizică de performanță. Am fost chiar și într-un contonament acum vreo trei săptămâni, printr-o cofinanțare a Consiliului Județean, în cadrul unui proiect. Pentru mine toată luna septembrie înseamnă selecție pentru începători.
„De ce să fiu tristă, în loc să caut soluții pentru a face bine în ceea ce fac?”
Văd o mare „problemă” în a practica sportul, în general. Le dai voie copiilor să mănânce ciocolată?
Nu e greșit să mănânci o ciocolată sau ceva dulce. Doar că, dacă îți e poftă de mai mult, încearcă să înlocuiești dulcele respectiv cu un fruct. La cei mici nu punem încă foarte mult accent pe alimentație. E bine să fie o alimentație corectă, care trebuie să plece din familie, în primul rând. Știu că e greu, mai ales cu școala, să ai cele trei mese la ore fixe pe zi, dar important e masa de dimineața, mai ales pentru sportivii care au antrenament la prima oră. Și da, să bea multă apă și să consume fructe. Să înceapă să înlocuiască surplusul de dulciuri cu fructe.
Nu pot să nu remarc dezinvoltura, exuberanţa permanentă cu care vorbeşti despre pasiunea ta, despre copiii aceştia pe care îi formezi. Ai şi tristeţi care te încearcă din când în când?
Tristețea cea mai mare ar fi baza sportivăm. Dar de ce să fiu tristă, în loc să caut soluții pentru a face bine în ceea ce fac? Degeaba sunt tristă, că nu mă ajută la nimic. Dimpotrivă, transmit copiilor starea mea și nu mai iese nimic bun.
Nu obosești să faci ceea ce faci?
Nu, sunt încă tânără. Mai am timp. Sunt la început. Acesta e abia al patrulea an de antrenorat. Și am idei.
Ai amintiri, momente care îţi sunt foarte dragi, speciale, din lucrul cu copiii? Cum reuşeşti să ţi-i faci prieteni?
Sunt dese momentele de fericire. Ma bucur alături de ei atunci când le iese bine un element nou, o săritură nouă și, bineînțeles, cel mai frumos sentiment este acela de triumf, de clasare pe locurile fruntașe într-o competiție. În urma comunicării eficiente, bazată pe încredere, pe care am dezvoltat-o cu gașca de performanță în timpul lecțiilor de antrenament, ne înțelegem nevoile reciproc: eu îi înțeleg pe ei când au o zi mai puțin plăcută, iar ei mă înțeleg pe mine. Fiind generația cu telefonul în mână, am creat un profil de Instagram unde facem vizibile rezultatele sportivilor, munca și distracția din timpul antrenamentelor și cantonamentelor (diving_sibiu).
