Valea Hârtibaciului este o zonă bogată în tradiții și obiceiuri specifice. De Sfântul Ion, sărbătorit pe 7 ianuarie, locuitorii din diverse sate de pe Valea Hârtibaciului respectau cu sfințenie o serie de tradiții străvechi.
Mai jos, vă prezentăm câteva dintre obiceiurile practicate cu această ocazie în diferite localități din zonă.
Numele Ioan este unul dintre cele mai des întâlnite la români (obiceiul a fost ca întâiul născut într-o familie să primească numele de Ion) şi înseamnă cel de care Dumnezeu are milă, potrivit cărții scrise de Mircea Drăgan Noiștețeanu, Sărbători și obiceiuri la românii de pe Valea Hârtibaciului.
Cu o seară înainte, fetele şi băieţii din Săsăuş făceau cununi din brad împodobit cu flori şi puneau la portiță la toţi Ionii (la feciori pe ascuns!). La fereastra Ionilor căsătoriți se cânta romanţa Se scuturau toţi trandafirii. Sărbătoriții îi cinsteau cu băutură şi plăcinte. La fel se întâmpla de Sf. Gheorghe, Constantin şi Elena, Ispas, Sf. Mărie, Simion Stâlpnicul, Sf. Dumitru, Sf. Nicolae… În Hosman se cânta la uşă sau la fereastră romanţa Pe sub fereastră curge-un râu, pe versurile lui Octavian Goga, În grădina lui Ion sau Scoală, Ioane, nu dormi.
Fofelzenii le cântau:
În grădina lui Ion
Toate păsările dorm,
Numa’ una n-are somn
Şi zboară din pom în pom
Şi strigă: Ion, Ion!
Şi zboară din creangă-n creangă
Şi strigă: Ioane dragă,
Lasă lumea, las’ să doarmă!
In dimineaţa de Sf. Ion, ceata de feciori din Țichindeal, cu un muzicant în frunte, mergea întâi la primar, dacă era Ion, apoi luau la rând casele cu Ioni. Intrau în curte şi cântau sub fereastră romanțe pe versurile lui Coşbuc şi Goga. Gazda îi poftea în casă, judele cetei îl felicita pe sărbătorit şi apoi erau omeniți de Ion. Ionii din Movile duceau fiecare la biserică o prescură şi un litru de rachiu. După slujbă, pe pajişte, prescurile se frângeau şi se-mpărţeau la toţi credincioşii. La fel – rachiul. Cu o seară înainte, li se puneau la geamul dinspre uliţă cununi împletite, din saschiu, cu flori de hârtie.
În Iacobeni, după slujbă, fiecare Ion invita la el acasă pe cine voia şi-i omenea cu bucături şi rachiu. Feciorii mergeau la Ioni în Retiş şi trăgeau cu puşca înainte de a intra în casă, iar muzica cânta la fereastră. Tot în Retiş, fetele, până vorbeau cu Ionii, le făceau un buchet, iar în anul dinaintea căsătoriei, o cunună, seara în ajun. Cununa era agăţată în geam şi, a doua zi, feciorul chema fata şi o omenea cu bucături.
În Vărd şi Veseud, la ferestrele Ionilor se puneau buchete de flori sau cununi confecționate din hârtie, de femeile din sat. După o săptămână, acestea erau chemate la casa celui sau celei căreia i s-a pus buchet sau cunună şi servite cu băutură şi prăjituri.
În Marpod, în ajun de Sf. Ion, seara, feciorii şi fetele colindau la casele Ionilor din ceată. O colindă foarte mult cântată era cea a Soarelui (Soarele Domnului Doamne). La ieşirea de la slujbă, bărbații din Nucet se adunau la unul din Ioni şi petreceau. Ilimbăşenii mergeau la Ioni la gratulat şi le cântau romanțele Se scuturau toţi trandafirii şi Pe sub fereastră curge-un râu. Seara de Bobotează era socotită sara Ionilor în Bărcut. Se mergea cu muzica la toţi Ionii. Trăgeau cu puşca şi le cântau la geam Mulţi ani trăiască! În casă erau omeniti.
Foto: discover.turistintransilvania.com
Urmărește Sibiu 100% în Google News