În România există o specie unică, protejată cu sfințenie: funcționarul care nu semnează nimic.
Nu ursul brun, nu cocoșul de munte.
Dar birocrația? Intangibilă. Eternă. Nemuritoare.
Și în timp ce prin țară se evaporă păduri cu camioane escortate de GPS și complicități, la Arena Platos — atenție, scena e reală, nu teatru absurd — oamenii încearcă de 10 ani să taie legal câțiva copaci pentru extinderea unei pârtii de schi.
În Austria:
– „Vrei să dezvolți o pârtie?”
– „Poftim, aprobarea. Te rog să plantezi niște brazi și să aduci turiști.”
În România:
– „Vrei să dezvolți o pârtie?”
– „Ai avizul pentru sol? Dar pentru mușchi? Dar expertiză dendrologică? Ai verificat cu veverițele? Ai acordul ursului de serviciu ?
La noi pădurea dispare când nu trebuie, și rămâne eternă când trebuie.
Legea permite.
Compensarea forestieră există.
Turismul e prioritate „pe hârtie”.
Investiția e privată, funcțională, benefică Sibiului.
Dar în România, natura nu e apărată de sistem — e ținută ostatică de el.
Vrei să tai 30–50 de copaci legal?
Ți se cere teză de doctorat, mapă cu șină, și eventual certificat că ai respirat corect în timpul depunerii documentelor.
Soluție? Există. Nu e complicată. Doar trebuie făcută.
Hotărâre de Guvern → utilitate publică turistica
PUZ turistic accelerat
Tăiere controlată + împădurire compensatorie x10
Termen fix pentru avize: 30 zile (lege există, doar trebuie aplicată)
Nu trebuie inventată lege nouă. Trebuie aplicată cea existentă.
Până atunci…
În Franța, muntele produce bani.
În România, muntele produce… dosare.
Poate într-o zi vom trăi într-o țară în care e mai greu să furi pădurea decât să dezvolți legal o pârtie.
Și drujba ilegală încă are prioritate în trafic față de ștampila legală.
Avocat Alexandru Zavatin, Baroul Sibiu
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
