Un copil de 13 ani și-a pierdut viața pe străzile Sibiului după un accident banal cu trotineta. Pentru familie este o tragedie ireparabilă, pentru comunitate un semnal dureros, iar pentru administrația locală ar trebui să fie un test de responsabilitate.
Moartea acestui copil nu poate fi privită ca un simplu „ghinion”. Legislația română spune limpede: art. 5 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 obligă administratorul drumurilor să asigure condiții sigure de circulație, iar art. 1349 Cod civil consacră obligația generală de a preveni prejudiciile. Mai mult, la nivel european, art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră obligația pozitivă a statului și a autorităților locale de a proteja viața.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat de nenumărate ori lipsa de prevenție în fața riscurilor cunoscute:
• în cauza Öneryildiz c. Turciei (2004), pentru lipsa de administrare a unei gropi de gunoi ce a dus la moartea a zeci de oameni;
• în cauza Budayeva c. Rusiei (2008), pentru neglijența în fața unor alunecări de teren previzibile;
• în cauza Brincat c. Maltei (2014), pentru neprotejarea cetățenilor de infrastructuri periculoase.
Toate aceste hotărâri arată clar: nu este nevoie de intenție pentru a exista responsabilitate. Este suficient ca un risc cunoscut să fie ignorat.
În Sibiu, pericolele nu sunt ascunse. Ele sunt la vedere, în spațiile publice prin care trecem zilnic. Și, paradoxal, ele nu apar doar în zonele vechi și degradate, ci și pe străzi „nou-nouțe”.
Calea Dumbrăvii, recent modernizată și prezentată ca exemplu de infrastructură urbană, ascunde pentru bicicliști și pentru cei cu trotinete o sumedenie de capcane: piste întrerupte brusc, marcaje incoerente, borduri ridicate și intersecții nesigure. În loc să fie o arteră sigură și modernă, ea a devenit o probă de curaj pentru cei care aleg un mijloc alternativ de transport.
Nu trebuie să mergem prea departe pentru comparații.
Într-un oraș extrem de aglomerat precum Viena, bicicliștii și utilizatorii de trotinete nu sunt tolerați la marginea traficului, ci integrați în el prin piste continue, semaforizare dedicată, spații de parcare și campanii de educație. Acolo, infrastructura nu se face „pentru bicicliști”, ci cu gândul la ei, ca parte din mobilitatea urbană modernă. Rezultatul este un oraș în care alternativele la mașină sunt sigure și atractive, nu o loterie zilnică.
Când trotuarele se rup sub pași, când balustradele par fragile, când locurile de joacă nu mai inspiră încredere, iar până și străzile abia renovate ascund pericole, nu putem vorbi de „accidente inevitabile”. Putem vorbi doar de lipsa de prevenție.
Un copil de 13 ani a plătit prețul acestei lipse. Nu a fost singurul expus, dar a fost cel care a plătit cel mai scump.
Un oraș nu devine modern doar prin fațade renovate , asfalt nou și petreceri la fiecare colț de stradă. Devine modern atunci când infrastructura lui este sigură pentru cei mai vulnerabili: copii, bicicliști, pietoni.
Avocat Alexandru Zavatin, Baroul Sibiu
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
