Călin Blaga redactie@vps.sibiu100.ro Cât de greu le este multora să vorbească despre Revoluţia din 1989 fără patimă, chiar şi la 20 de ani după aceasta. Mai ales cei care au participat sau au trăit-o măcar ca adulţi. La Sibiu evenimentele din 1989 au fost dramatice. Mulţi morţi, răniţi. Printre ei o victimă de 3 ani. Da. La Sibiu un copil de 3 ani a fost împuşcat. De către cine? Oare mai contează?! Revoluţia 1989: o palmă dată de istorie pe care nu am învăţat să o digerăm. De aceea mulţi nu pot discuta la rece despre Revoluţie. Anul acesta am realizat o serie de interviuri împreună cu Octavian Repede despre Revoluţia din Sibiu 1989. A ieşit şi un documentar TV. Ce am înţeles eu în acest an? După toate interviurile şi lecturile declaraţiilor celor implicaţi” am înţeles că la Sibiu a fost o mare harababură. Toată lumea primea arme pe bază de buletin şi toţi deveneau revoluţionari. Se trăgea în şi din toate direcţiile din 22 decembrie. Cine trăgea? Revoluţionari, unii într-alţii uneori, aşa cum unele mărturii o arată. A tras şi armata în sediile Securităţii şi ale Poliţiei, deşi din Poliţie sau Securitate nu trăgea nimeni. Unii spun că au fost şi terorişti. ªi ruşi veniţi în vizită la Sibiu. Cred că ruşii erau puşi doar să observe lucrurile. Nu cred în implicarea lor. Cum erau ruşi, erau şi americani” Observatori. Revoluţia de la Sibiu este plină de mistere. Multe alimentate încă din acele zile de panică, necunoaştere şi pasiunea unora de a inflama spiritele” Adevărul nu îl deţinea nimeni. Totul a devenit o luptă pentru putere între diverse forţe revoluţionare, de stat, militare, civile etc. După 20 de ani nu există iertare. Nu există încă la Sibiu sentimentul de recunoaştere a unei vine comune pentru toţi morţii şi răniţii. Există însă multă patimă şi ură. Mai trist este că nimeni nu a înţeles că violenţa Revoluţiei Române nu a rezolvat lucrurile. Se putea face totul paşnic ca în restul ţărilor din fostul bloc de influenţă sovietic? “Fără violenţă!”
Discussion about this post