Un semnal de alarmă cu privire la lotul 3 al autostrăzii Sibiu – Orăștie a fost tras în această săptămână de unul dintre analiștii de infrastructură rutieră din România. Pe scurt, între kilometrii 270 și 280 ai tronsonului Săliște – Cunța, pâmântul lucrează zi și noapte, astfel încât elemente ale structurii autostrăzii au început deja să fie avariate. Cel mai grav ar fi fost afectat viaductul Aciliu, unde terasamentul din jurul culeei (capătul de viaduct) dinspre Apoldu, s-a prăbușit. Acest lucru, alături de mai multe alunecări de teren produse în debleul creat în mijlocul dealului, cu marginile rămase încă neconsolidate, pune în pericol atât pasagerii care circulă pe autostradă, cât și pe calea ferată din zonă.
După astfel de informații, preluate și dezbătute de toată presa centrală, te-ai fi așteptat ca și autoritățile să reacționeze într-un fel. La nivel local, după o serie de telefoane la instituțiile din fruntea județului, m-am lămurit că pericolul semnalat a rămas fără ecou. Nicio instituție sibiană nu consideră că ar avea ceva de transmis către mai-marii cu putere de decizie de la București, iar în cazul în care se va produce un dezastru, ați înțeles, se vor arăta „surprinse”. Cu toții așteaptă ca CNADNR să gestioneze problema, de la centru. Ca și când cei din fruntea companiei ar trebui să știe ce se petrece în ograda noastră, în loc să fim noi cei care le atragem atenția.
În acest moment, această bucată de autostradă dată în circulație, cu toate că încă nu a fost recepționată, are în continuare statutul de șantier. Deschiderea ei, așa cum și-au dorit premierul Ponta și fostul ministru al Transporturilor, Ioan Rus, cu două zile înaintea alegerilor prezidențiale a fost doar o manevră politică, pentru un plus de voturi. Acum însă, deși a trecut mai bine de jumătate de an lucrările sunt încă neterminate. După ce a costat peste 180 de milioane de euro, soluțiile tehnice agreate de stat și constructor, de tipul „castele pe nisip”, nu par să fie în concordanță cu relieful din zonă. Nisipurile mișcătoare din aria Aciliu – Apoldu sunt o realitate, iar forța de alunecare se pare că ar putea genera oricând o tragedie de proporții.
Să nu uităm că în 2010 s-a prăbușit capătul pistei aeroportului și într-o singură noapte, o porțiune de pământ de aproximativ 70-80 de metri a alunecat spre localitatea Cristian, creând gropi adânci de 5 – 6 metri. Să ne imaginăm ce ar însemna ca o bucată de autostradă să pornească la vale la o oră de trafic de vârf sau ca un capăt al viaductului, traversat în viteză de un convoi de mașini, să se prăbușească.
Din nefericire, autoritățile nu mai doresc să se implice. Se mulțumesc să facă o cârpeală de suprafață, atunci când pe carosabil apare câte o crăpătură prevestitoare și să acopere gunoiul sub preș. Nu se fac expertize tehnice, așa cum s-ar autosesiza și ar face imediat orice stat responsabil, pentru că ar ieși la iveală incompetența celor care au avizat soluțiile tehnice actuale și ar fi vorba de alte costuri uriașe pentru remediere. Rămâne însă o întrebare: pe noi, cetățenii, șoferii și pasagerii care circulăm pe această autostradă, cine ne protejează?
Publicitate
