După un an de guvernare USL – Ponta, spirala măririi de taxe şi impozite atinge noi culmi ale absurdului prin impozitarea barajelor, trotuarelor, a stâlpilor de iluminat, dar şi a coşurilor de fum. Noua taxă de benzină ascunde o neputinţă de a înţelege procesul de gâtuire economică pe care fiecare impozit şi fiecare taxă nouă şi fiecare mărire de impozit înseamnă nu mai mulţi bani la buget în 2013 – 2014, ci, culmea, mai puţini!
Guvernul României a împrumutat încă 4 miliarde de dolari de la Banca Mondială şi anunţă asta pe tonul victorios al înecatului la mal, având în vedere deficitul bugetar şi rectificătile negative constante.
Având în vedere faptul că Bugetul de Stat în fiecare an este nominal mai mare, întrebarea legitimă e: cum de nu ajung banii?
Anul 2013, pentru antreprenorii români fără protecţie politică, a fost anul popririlor pe cont, executărilor silite şi al tratării cu duşmănie statală a contribuabilului român. Cu toate că fiscul curăţă sertarele de numerar ale magazinelor, încasările sunt mai slabe decât cele schiţate la început de an de genialii miniştri Voinea şi Chiţoiu.
Aflându-se sub potopul foametei bugetare încă de la începutul de an, investitorii fie au păşit tiptil către economia „gri”, cu un culoar larg deschis către trecerea „la negru”, fie au sucombat subit sub atenta oblăduire a guvernului condus de Victor Ponta. Pentru că domnul prim-ministru, aflat sub presiunea nevoii de bani a statului, a preferat măsurilor inteligente fumăritul secolului XVII. Oriunde în lumea capitalistă există un grad de suportabilitate şi de conformare voluntară faţă de lege şi obligaţiile fiscale, când întinzi coarda prea mult, răspunsul nu poate fi decât un elastic rupt ce te plesneşte direct în faţă.
Taxe mărite nu înseamnă bani mai mulţi strânşi de la contribuabili, ci sărăcirea intensivă a cetăţenilor români şi dispariţia a zeci de firme ce îşi închid porţile în fiecare zi. În loc ca acest guvern să înţeleagă că o reducere a presiunii fiscale, dar mai ales o stabilitate care să ofere predictibilitate pe termen scurt şi mediu, pentru a încuraja investitorii, e răspunsul corect după aproape cinci ani de criză economică, preferă să strângă de gât găina cu ouă de aur. Merită să ne amintim de bancul cu pesimistul, care spune că mai rău de atât nu se poate. Fiţi optimişti: ba se poate!
