Din previziunile Sfinţilor părinţi despre vremurile din urmă este una pe care am crezut că o văd cum începe să se împlinească, şi anume aceea că pentru fărădelegile oamenilor Dumnezeu va îngădui sălbăticiunilor să vină peste ei în oraşe, ca să înţeleagă cât s-au sălbăticit şi să-şi vină din nou în firea de om. Coborârea urşilor din munţi şi ieşirea viperelor la drumul mare părea a avea şi o explicaţie. Lăcomia noastră deşănţată le-a stricat casa, adică pădurea, prin urmare au venit să locuiască – logic, nu-i aşa? – la noi.
Dar România s-a sălbăticit altfel, mult mai cumplit! Fiarele suntem noi! Să credem că haitele de turbaţi care au început de acum să bântuie fără frică şi fără oprelişti vor face parte din România normală, propusă nouă în scop electoral de domnul Klaus? Să credem! Pentru că autoritatea statului e nulă în orice împrejurare gravă. Muşchii fiscului, muşchii poliţiei de proximitate, muşchii ANAF se încordează doar când e să stârpească vre-o băbuţă „ilegală” care vinde din mâini bătătorite de muncă şi tremurând de foame vreo legătură de pătrunjel ca să-şi ia o pâine de trei lei.
Pentru toate liftele politice care ne ameţesc cu vorba, indiferent din ce parte a eşicherului politic mârâie la noi, există un singur proiect de ţară cu două variante, una de stânga – România de izbelişte şi una de dreapta – România sat fără câini. Să nu ne amăgim! Dar durerea cea mare e când iese la iveală România împietrită din inima românului. Când zeci de bărbălăi la volanul a zeci de maşini privesc impasibili cum la o aruncătură de băţ de propria portieră două sălbăticiuni se dezlănţuie asupra unui om. Când o muiere turbată de importanţa funcţiei din justiţie !!! târăşte pe jos un copil ca pe o pradă şi masculii feroce în uniformele statului se uită cu mâinile-n sân. (Peste caz, ca şi peste conştiinţe, s-a aşternut demult praful uitării !) Când de săptămâni întregi un scelerat joacă pe degete un chelteu de instituţii impotente, spre greaţa întregii naţiuni şi nimeni nici pe ele nu le desfiinţează şi nici pe el nu-l bagă undeva să nu-i mai vedem rânjetul. Cum să mişte instituţiile statului în front în faţa cohones-urilor mafiote care atârnă de la nivel înalt peste capul întregii naţiuni? Nici măcar un câţelandru din ăsta în călduri care umple de grafiti orice loc curat nu e în stare poliţia să anihileze, darămite o reţea de criminali. Aşa că, mai bine luăm un ban de la pedofil ca să închidem un ochi, împărţim prada cu hoţul că jumate-i ajunge şi mai încercăm câte o fetiţă din astea ambalate pentru export, să vedem dacă marfa-i bună. Toţi trebuie să trăiască, nu-i aşa? Chiar şi noi, autoritatea statului.
Ai grijă, române, ce-ţi doreşti! Ai vrut o ţară ca afară, fără Dumnezeu? Ia de-acilea!
Mai devreme sau mai târziu vei trece la haiducie. Îţi vei conduce copilul la şcoală cu potera de proximitate, îţi vei păzi casa cu levierul şi nevasta cu spray-ul cu piper, iar în loc să mai mergi la vreun teatru sau concert vei merge la cursuri de supravieţuire în jungla urbană.
Publicitate
