Timp de 26 de ani deviza „lasă că merge și așa” a fost cu rare excepții, regula după care a funcționat statul român. Periodic au venit inundații și oamenii și-au construit în continuare casele în albiile râurilor. S-au furat milioane de metri cubi de lemn din pădurile României și ne-am ales doar cu un număr de telefon pentru semnalizarea ilegalităților. Ba chiar statul român a băgat nesperat și diverși infractori cu gulere albe la pușcărie, iar de acolo ne-au dat cu tifla achiziționând „lucrări științifice” pentru a-și înjumătăți pedeapsa.
De la o vreme lucrurile au evoluat diferit, excesul de zel pe alocuri a înlocuit indiferența autorităților. După însemnatul număr de victime de la clubul Colectiv lucrurile s-au schimbat. Ba chiar înainte, când ANAF vâna fără milă micii comercianți după baciș și monetare. Dintr-o dată se descoperă lipsa de autorizații pentru prevenirea incendiilor pentru stadioane, școli și instituții publice. Arena Națională e nefolosită. După ani de zile în care legile antifumat erau printre cele mai relaxate din Uniunea Europeană, am ajuns la cea mai drastică lege din domeniu.
Dintr-o dată excesul de zel al acelorași autorități publice care ignorau situații flagrante vin să omoare cu barosul o muscă. Protecția Consumatorului e gata să închidă cea mai mare stație de metrou din București pentru că cineva i-a sesizat că s-a împiedicat pe peron. Disproporția dintre sesizare și modul de acțiune e colosală. Dacă află aceiași autoritate că americanii au interzis selfiurile în anumite zone turistice pentru că diverși căscați își rupeau gâtul? Poate ne trezim și cu utilizarea interzisă a camerei de la telefon pe stradă. Rămâne ca un adolescent să își pocnească nasul de un stâlp butonând Facebook-ul.
În Târgu Mureș polițiștii locali au ajuns să dea amenzi și să le confiște PET-urile celor mai săraci cetățeni. Se pare că autoritățile devin extrem de zeloase când rezistența beneficiarilor măsurilor de pedeapsă au prea puțină forță de influență. Un cult protestant poate transforma un caz penal scandinav într-o dramă națională, un cetățean răpit într-o țară africană e uitat în totalitate. Sau cum a fost în cazul planorului dispărut, e nevoie de zăpadă și de întâmplare.
Ignoranța autorităților, trecerea cu vederea a deficiențelor și nerespectării legii este un lucru inacceptabil. Însă excesul de zel, doar în anumite situații și doar cu anumite persoane în stilul „Mircea fă-te că lucrezi” e o mare aiureală. Marii evazioniști din România au făcut un an de închisoare și și-au păstrat averile. Cele 24 de mine de uraniu închise, dar neecologizate împrăștie gaz radioactiv și astăzi. Râurile de munte sunt poluate cu rumeguș de decenii. Numai că astfel de cazuri sunt ignorate. Autoritățile prind teroriști olteni „autoradicalizați” și iredentiști pedardă, iar paramilitarii ridicoli ai lui Bogdan Diaconu sunt acceptabili.
Statul ar putea să fie stat și să renunțe la dubla măsură. Nu ar trebui să existe companii și cetățeni cărora trebuie să le trecem cu vederea excesele și infracțiunile. Iar când ne enervăm vehement și luăm măsuri, trebuie să ne amintim de cumpătare și moderație. Nu uneori, ci tot timpul.
Publicitate
Publicitate
