Săptămâna aceasta, jurnaliștii din Sibiu sunt invitați la o inaugurare, un eveniment ceremonios, cu conferință de presă, apă minerală și cafea. Este finalul unei investiții realizate de Consiliul Județean, cu ajutorul fondurilor bugetare și al celor locale. Poate vă așteptați să fie un obiectiv major de infrastructură sau de turism, în județ. Nu vă ridicați așteptările prea sus: este sediul Salvamont din Păltiniș, o construcție cât o casă mai mare, care are 5-6 camere, plus ceva anexe. Să nu fiu greșit înțeles: ceea ce s-a construit la Păltiniș este extrem de util pentru turiști, pentru sibienii care merg la schi, dar mai ales pentru cei din Salvamont, care vor putea să-și facă treaba în condiții mult mai bune, umane le-am putea spune. Sincer, sper să se plictisească, să stea degeaba cât mai mult și să aibă cât mai puține intervenții. Dar, pentru că știm că vor avea destul de lucru, spun că e bine că vor avea la dispoziție un spațiu pentru prim-ajutor, camere pentru cazarea echipelor de intervenție, spații de depozitare, sală de mese, săli pentru pregătire. Așadar, nu despre utilitatea bazei vreau să scriu, ci despre bătălia politică ce s-a dat în jurul acestei investiții.
În primul rând, să ne amintim că vorbim despre un proiect care a început acum aproape 20 de ani. Atât a fost necesar pentru guvernările și administrațiile din județ și din țară (nu mai înșir partide, le știm cu toții) ca să construiască o bază Salvamont mare cât o vilă mai acătării. Terenul are 500 de metri pătrați, sunt în Sibiu curți private mai mari decât acesta, iar prețul este destul de relevant pentru „amploarea” investiției: circa 700.000 de euro. Da, dar pentru baza asta, pentru acești „șapte sute de mii”, s-au transmis zeci de comunicate de presă, atât din partea CJ, cât și din partea PSD, pentru baza asta se mobilizează jurnaliști și se aprind artificii. PNL face sărbătoare națională, iar cei de la PSD sunt nemulțumiți că nu sunt și ei băgați în seamă. Și totul, în jurul unui obiectiv social care ar fi trebuit să fie gata de acum 15 ani, construit cu discreție și decența necesară unei funcții publice.
Dar nu aici voiam să ajung. Când am văzut o invitație legată de o investiție la Păltiniș, am tresărit, pentru că am crezut că se anunță un nou proiect pentru pârtiile de schi mult visate de noi toți, pe cel mai abandonat domeniu de schi din țară, aflat în cea mai veche stațiune montană din România. Să recapitulăm: sibienii se duc în weekenduri și vacanțe să schieze prin alte județe, pentru că, în munții Cindrel, stațiunea Păltiniș se prăbușește pe noi, iar pârtia Oncești e ruginită toată. Și, din păcate, nici în acest an nu s-a gândit nimeni să înceapă, cu mintea limpede, cu viziune pentru economia și turismul Sibiului, un proiect pentru un domeniu de schi pe măsura munților pe care îi are județul. E în regulă că facem baza, numai că, în curând, eroii din Salvamont s-ar putea să nu mai aibă pe cine să salveze.
România a înregistrat în ultimii 30 de ani o creștere accelerată a lungimii și suprafețelor pârtiilor de schi omologate. Primari din aproape toate localitățile montane au făcut proiecte, au luat bani și mulți dintre ei au reușit deja să deschidă noi pârtii. În Bucegi, în Moldova, în Maramureș, în vestul sau sud-vestul țării, au apărut zeci de pârtii noi. Unele cu bani privați, dar cu sprijinul statului, altele cu bani publici, cu fonduri europene. În Sibiu, în schimb, cele două instituții care aveau la un moment dat pe lista de priorități extinderea pârtiilor de schi din Păltiniș – Consiliul Județean și Primăria Sibiu – stau la geam, privesc cum ninge și așteaptă nerăbdătoare trecerea iernii.
PS. Fotografia este din stațiunea austriacă St. Anton, deschisă în urmă cu aproape 100 de ani, cam în același timp cu Păltiniș. SURSA: https://www.snow-forecast.com
Publicitate
