Când am uitat eroii?

Poporul român trece prin cea mai mare criză de identitate naţională. Pentru cei ce vor să vadă realitatea, românii s-au transformat în nişte oameni fără neam, ţară şi valori. Nu ştiu cum am ajuns să ne vindem cu tot cu suflet unor interese materiale. Am transformat ţara unde locuim, şi pe care o mai numim România, într-un tărâm al mercantilului, al maşinilor de ,,fitze” etalate cu nonşalanţă de pungaşi, al fetelor sexy care îşi vând trupul pentru celebritate. Despre toate acestea am mai scris, dar nu credeam să ajung să scriu despre uitarea valorilor naţionale: steagul, imnul şi eroii. În 9 septembrie am participat la comemorarea a 95 de ani de la atacul de noapte din Dealul Dăii, din cadrul bătăliei Sibiului din 1916. Mii de români au murit atunci, alături de milioane în războaiele care ne-au oferit independenţa şi integritatea ţării în care trăim. Toate aceste jertfe au fost mereu la loc de cinste şi cultul eroilor – un simbol al esenţei româneşti. Dar, iată că în 2011, eroii nu mai contează. La comemorarea din Dealul Dăii, alături de actuale şi foste cadre militare, de veterani de război veniţi în cârje, au fost şi câţiva politicieni. Puţini. Prefectul, preşedintele Consiliului Judeţean, primarul din Roşia – toţi în calitate oficială. Au lipsit mulţi alţii, deşi invitaţi. PSD-iştii au venit în număr mare, PDL-iştii iar au fost reprezentaţi de acelaşi consilier municipal de Sibiu prezent peste tot, de parcă partidul de guvernământ are un singur om căruia îi pasă de oraş. PNL-iştii nici nu i-am zărit. Restul de partide, inclusiv cele ce se laudă fi naţionaliste, au lipsit. Jenantă a fost şi absenţa presei de la eveniment, cu excepţia ziarelor ,,Sibiu 100%” şi ,,Tribuna”. Probabil că a fost mai confortabil să meargă la conferinţa de presă organizată la aceeaşi oră de un deputat PDL, decât să stea în vânt pomenind eroii neamului. Este trist ce se întâmplă cu memoria eroilor. ªi în judeţul nostru Filiala Cultul Eroilor se chinuie să păstreze vie amintirea acestora, dar, din păcate, puţine şcoli şi mai puţine autorităţi locale îşi dau interesul. Cimitire dispar sau sunt lăsate în ruină, monumente sunt profanate, distruse ori mâncate de liane. Asta este situaţia într-un judeţ ca al nostru. Dar ea este general valabilă în toată ţara. Trăim sentimentul de dezrădăcinare mai aprig decât l-au trăit părinţii noştri mutaţi de la sat la oraş în marea industrializare comunistă. Ne-am vândut simbolurile naţionale, printre care şi memoria eroilor, pentru interese meschine. Până când? Poate a venit vremea să ne trezim! Să acceptăm ca un lucru firesc intonarea imnului naţional în şcoli şi cinstirea eroilor. Fără moartea lor astăzi eram poate în ,,Imperiul Nazist” sau ,,Marea Ungarie ori vreo republică din Federaţia Rusă”. Notă: Editorialul şi alte articole de opinie sau cronici din ziarul Sibiu 100% aparţin autorilor şi nu se supun principiului dreptului la replică conform rezoluţiei Consiliului Europei (74) 26. Călin Blaga; [email protected]