Cunoaşteţi proverbul: „Când doi se ceartă, al treilea (care de regulă este străin de neamul românesc şi mai întotdeauna rus sau ungur) câştigă”. Nu ştiu dacă vă veţi mai aduce aminte peste vreun an de articolul acesta, ca să verificăm adevărul lucrurilor, dar ştiu că proverbele româneşti – izvorâte din înţelepciunea unui popor permanent răstignit în istorie – sunt infailibile. Peste un an vom fi câştigat o distanţă confortabilă faţă de evenimentele de acum, pentru a le putea evalua urmările „la rece”. Bineînţeles, suportând consecinţele, deoarece, se ştie din legile fizicii, nicio reacţie nu rămâne fără o contrareacţie.
Dar, să vedem cum „lucrează” un alt proverb românesc infailibil: „ Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă !” Asta pentru că El lucrează cât se poate de fin şi respectând întru totul libertatea omului. Trebuie să ştii în ce traistă să bagi darurile dumnezeieşti, astfel încât să-ţi fie pe drumul istoriei merinde şi nu povară. Să punem, deci, cap la cap elementele ecuaţiei.
PSD câştigă alegerile parlamentare din România cu o formulă nouă, în loc de veşnicul scandal: un program politic serios şi perceput ca atare de electorat. Ce face cu victoria? O îndeasă în traista perdanţilor! Aceştia, parţial slugi ale unui sistem extern anticreştin şi antiromânesc, după ce şi-au dezamăgit stăpânul, încearcă să-şi bage în traistă cu forţa, ceea ce nu au putut să-şi bage prin vot, ca să nu se spună că nu şi-au achitat nota de plată. Şi uite aşa ne privim în oglindă de câteva seri încoace, cum ne dăm, noi românii, cu stângul în dreptul între noi şi cum am ajuns exact în situaţia pentru care, la fiecare Sfântă Liturghie preoţii Bisericii noastre strămoşeşti se roagă să NU ajungem: la războiul cel dintre noi !
Între timp, Ungaria tricotează un „pulover” de politică externă care-i va ţine cald multă vreme de acum înainte, iar „ prietenii” de la răsărit se pregătesc să ne readucă aminte ce înseamnă iarna rusească. În Monitorul Oficial al României ar exista, se spune, un „proiect de ţară” cu inima scoasă, semnat, cum altfel decât Tokeş, care şi-a şi băgat în traistă preşedinţia acestei inimi smulse din trupul României. Îi dă mâna, pentru că duşmanul românesc se luptă cu el însuşi şi nu mai vede pădurea de copaci. Cum să nu-i furi ţara din traistă când ţi-o întinde cu mânuţa lui? Iar nea Dodon, la răsărit, pare să-şi dea doctoratul în împuns România cu suliţa în coastă, sperând să-şi îndese şi el în traistă favorurile Moscovei, dacă tot s-a ales cu traista pe umeri.
Asta-i, fraţi români, împotriva prostiei nu există leac !
Publicitate
Publicitate
