Candidaţii mici

Cu siguranţă aţi remarcat că sunt 12 candidaţi la preşedinţie, dar doar 4 sunt promovaţi asiduu. Restul tăcere. Oare de ce? Răspunsul este simplu: cei patru au susţinători puternici în spate: partide şi oameni cu bani. Restul au doar dorinţa de a candida şi partide minuscule care îi susţin, ma­joritatea neparlamentare. ªi uite aşa cei cu bani sunt mediatizaţi ca favoriţi. Dar dacă alesul poporului este printre restul? Suntem puşi în faţa unei dileme de filosofie politică: oare poporul chiar alege sau este manipulat ce să aleagă? Dacă ai bani şi putere ajungi preşedinte, dacă ai doar carismă sau idei bune rămâi în eşalonul doi sau trei. Corect ar fi ca toţi candidaţii să aibă timpi de antenă egali. ªi mai este o problemă: jurnaliştii. Adesea aceştia sunt ironici, agresivi şi răutăcioşi doar cu candidaţii „mici”. Deşi adesea cei patru favoriţi au acelaşi discurs cu ceilalţi, lor li se permite… De ce? De ce unui candidat oarecare, care vorbeşte despre pensii i se dă peste nas că nu este în atribuţia preşedintelui, dar lui Geoană nu îi reproşează nimeni că foloseşte acelaşi discurs? Am citit programele tuturor celor 12 candidaţi, am cântărit ceea ce se spune despre ei, ce vorbesc candidaţii şi eu unul m-am decis cu cine votez. Nu vă spun, pentru a nu vă influenţa decizia, dar este bine să cântărim bine cu cine votăm, pentru că acela va fi preşedintele României. Ne va reprezenta, aşa cum toţi preşedinţii post-revoluţionari ne-au reprezentat… mai bine sau mai rău. Cum arată profilul de preşedinte în 2009? Greu de spus. Dacă este după chipul şi asemănarea generală a poporului de astăzi va asculta manele, va avea maşini luxoase şi va discrimina. Dacă va fi însă un preşedinte ideal, va milita pentru consens, alocări bugetare guvernamentale pentru educaţie şi cultură, va lupta pentru non-discriminare, umanitate. Acesta poate fi unul dintre candidaţii mici.