Minciuna cronică şi neîncrederea la o primă vedere, însă adevărata percepţie unificată dintre agenţii de vânzări şi politicieni e lăcomia. Lăcomia este un motor al capitalismului, pusă însă într-un context etic. Lipsa de scrupule şi mai ales îmbogăţirea prin orice mijloace transformă două ocupaţii nobile în generalizări ale oprobiului public.
Când vânzătorul e un partener, când doreşte să satisfacă nevoile clientului, să îi asigure servicii ireproşabile, va avea parte nu numai de apreciere, ci va reuşi să îşi construiască relaţii bazate pe încredere şi, dintr-un agent de vânzări agasant, va deveni un consultant respectat şi ascultat. Cum? Prin încredere. Încrederea se câştigă prin efort, respect reciproc şi onestitate. Politicianul este perceput ca un individ suferind de un cinism atroce, ce se distanţează odată cu încheierea perioadei electorale de la declaraţii la fapte concrete. Populismul şi demagogia sunt factorii uriaşului capital de antipatie.
Cum poate un politician să nu mai fie un simbol pentru venalitate, corupţie şi aroganţă fără limite? Prin etică şi morală. Un politician ce îşi doreşte să fie un om politic şi nu un brav „aparat de partid”, ce îşi doreşte intrarea în conştiinţa publică şi în paginile cărţilor de istorie, nu va fi scandalizat când alegătorul îi va cere onestitate, curaj şi respectarea codurilor de conduită. Pentru că a ales cariera aceasta să facă un bine întregii societăţi, nu să o mulgă prin trafic de influenţă şi corupţie.
Modelul „clasic” e bolnav, metodele împământenite sunt în conflict total cu societatea. Ca să inversăm situaţia, strategia corectă ar fi întoarcerea la lucrurile simple, dialog, modestie şi o doză consistentă de bun simţ.
