Câtor „analişti” tv nu li se potriveşte azi proverbul: „dacă tăceai filozof rămâneai”! În campania americană un chelteu de „experţi” – în loc să-şi dea părerea (cum e corect româneşte ) – şi-au dat CU părerea la cap, la gioale, la ţurloaie şi pe unde mai poţi să-ţi dai cu ceva dacă ai chiulit la română.
Dar nu despre vedetele noastre semidocte care-şi dau CU părerea în loc să-şi dea părerea şi care pun accentul la cătină pe ă, la capsulă pe a şi la Sălişte din nou pe ă vreau să vorbesc, ci despre „expertiza” urechiştilor, care ne-au împuiat capul cu pronosticuri trufaşe despre psihologia americană în alegeri şi care ar trebui să se reprofileze profesional rapid.
Între americani şi noi nu e mare diferenţă. Suntem subiecţii globalizării. Mătasea broaştei politice, care la ei se numeşte cu ştaif „establishment”, iar la noi mai mioritic „hahalere politice”, le-a şi ne-a acoperit apa vieţii până la sufocare. „Politically corect” – ul lor, care le-a blocat dreapta judecată, ne-a blocat-o şi nouă, de nu mai ai voie să fii român, să ai demnitate, istorie şi cultură, tradiţii şi opinie şi care contrazice chipul lui Dumnezeu din om, cel „biblically correct”, interzis de anticreştinii plătiţi de adepţii naţiunilor tip „sat fără câini”.
De ce Trump, masculul alfa, în fruntea naţiunii americane? Pentru că oamenilor cinstiţi, care merg duminica la biserică, preţuiesc valorile tradiţionale americane şi mai ales familia, le-a ajuns cuţitul globalizării politically corecte la os, iar măreţia Americii le lipsea ca aerul. O spune singurul analist cu expertiză de care am avut parte, a cărui opinie merită preţuită şi care, întâmplător, este un român, profesor la Harvard. Era limpede că n-aveai cum să câştigi inima Americii profunde cu prezervative plătite de la buget. Zarurile au fost aruncate! Câştigătorii lor sunt expresia vitalităţii democraţiei şi naţiunii americane.
De studiat pentru cei care vor să fie prietenii Americii, după oferta preşedintelui ales. Conform primelor impresii, ca să vrei, trebuie să fii în clubul elitist al competenţilor care se bat pentru „welfare”-ul naţiunilor lor.
La ora asta, România nu are niciun mascul alfa în nicio funcţie politică în stat şi nici pe vreo listă electorală!!! Vrăjeala dâmboviţeană arată ca o scamă pe reverul noii Americi, de care scapi cu un bobârnac. Grijă mare, noua prietenie americană nu se cerşeşte, nu se linguşeşte, nu se negociază. Se obţine cu respect, sau şi de teama celor un milion şi trei sute de mii de militari ruşi, bine antrenaţi, care ne suflă de la răsărit în ceafă. Ar trebui să fim mai atenţi la masculii alfa ai neamului românesc, ca să nu ne potcovim cu „luzării” noştri în noul Parlament al României.