Decența și discreția, lipsa unei apetențe pentru scena publică sunt definiția spionului, nu arhetipul lui James Bond.
Nu am avut ocazia să văd interviul dat de George Maior lui Dan Andronic la B1TV. Ulterior am văzut secvențele difuzate la posturile de televiziunile și reacțiile societății civile la infatuarea fostului șef SRI. Domnul Maior a părut arogant în dozele sale scurte ardelenești ale rafalelor verbale mitraliate în studioul ultrafavorabil persoanei sale și instituției pe care a păstorit-o. Însă abia cu ocazia demisiei sale, acceptate de președintele Iohannis, am remarcat un amănunt semnificativ – fostul șef al SRI avea în birou o fotografie cu el însuși îndreptată orgolios spre camera TV. Câți dintre cetățenii normali ai României ce au fotografii pe birou nu înfățișează familia sau copiii proprii și personali, ci propria persoană? E un amănunt semnificativ despre personalitatea cu tente narcisiste a fostului șef SRI.
Îmi amintesc de un alt șef de serviciu secret, astăzi consilier prezidențial „onorific”, în care universul său se învârtea tot în jurul propriei persoane. Nu știu ce le pun serviciile în pahare șefilor instituționali ca să ajungă la un asemenea nivel de stimă egocentrică a propriei persoane. Nu știu dacă sunt numiți acolo exact pe acest motiv, un profil psihologic cu tente de psihoză. Poate că subversivitatea, accesul la informații confidențiale și senzația de putere îi transformă pe acești domni în lideri mesianici. Cert e că aroganța, suficiența și lipsa de modestie îi caracterizează pe foștii șefi de servicii secrete numiți de fostul președinte.
A fost și s-a dus domnul Maior și probabil se visează și el ca și fostul șef SIE, Ungureanu, să devină un mare lider politic, de data acesta pe stânga probabil pesedistă.
Există și vești proaste pe de altă parte. Chiar dacă SRI și SIE nu își extrag viabilitatea din managementul unor politicieni de rangul doi, ci competenței agenților secreți români, șansa de a avea un catastrofic șef de serviciu secret e destul de ridicată. După consilieri prezidențiali de calibrul fostului pesedist nesimițit anti-american Mihalache, un șef SIE sau SRI ca Ludovic Orban sau Mihăiță Calimente sunt opțiuni posibile ale domnului președinte Klaus Iohannis. Pentru că se poate și mai rău! Mai ales când nici un politician nu a pus drepturile și libertățile cetățenești deasupra unei nevoi de securitate invocate insistent în ciuda rezoluțiilor triple ale Curții Constituționale sau ale Curții Europene de justiție.
Sau poate Cristian Ghinea are dreptate în Dilema Veche și e posibil ca însăși legea de funcționare a SRI să fie declarată neconstituțională?