“ Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă ( figură prezidențiabilă ) din țară ?”
„ Păi, tu ai fi, stăpîne, dacă n-ar mai fi treișpce ca tine, care se cred muc și sfîrc pentru interesul național !”
Nu, să nu credeți cumva că vreau să vă prezint o variantă modernă a clasicului basm Albă-ca-Zăpada. E doar o invitație la aruncatul unei priviri oneste în oglindă. Acolo ne reflectăm noi, românii, prin cei pe care-i merităm în capul trebii. Și mai e și o încercare de a afla răspuns la eterna întrebare a cetățeanului turmentat : eu pentru cine votez ? Genial și nemuritor, Caragiale !
Dar nici cu Moise nu mi-e rușine, căci de la el citire Dumnezeu fixează traiectoria armoniei sociale. Cum calci pe de lături, primești ce-ai meritat. Iar conducătorii unui popor sunt chipul poporului însuși reflectat în oglindă. Vreți să vă convingeți ?
Spuneam cu altă ocazie că românii, din poporul blând, cuviincios și cu frică de Dumnezeu au ajuns singurul popor ce-L înjură, care avortează precum mănîncă semințe, care minte precum respiră și pentru care hoția este sport național. Nu toți, dar evident, majoritatea, Dintr-un foc s-au șters patru din cele zece porunci.
Cu idolii stăm bine. Cele mai adînci temenele se fac la Căsoaia, Mașinoiu, Plasmalăul și Fița. Iar părinții pe care ar trebui să-i cinstești – pe liber. Cică ar fi mai fericiți să mănînce o friptură la azil decît un cartof fiert, acasă. Între timp, bunul altuia a devenit capra vecinului, permanent condamnată la moarte. Iar traseismul eternelor Eve a întrecut cu mult traseismul politic.
Suntem tot timpul pe lângă drum !!! Și unde mai pui că peste Decalog vine Legea Iubirii, cea care te ridică, pe tine muritor de rînd, la o noblețe absolută. Să-i iubești chiar și pe vrăjmași !!! Iar noi ne sfîșiem între prieteni.
Cînd Caragiale a pus în gura cetățeanului turmentat din celebra sa Scrisoare pierdută zicerea „ eu pentru cine votez”, nu avea de unde să știe că , peste un veac ea va reveni cu obstinație în actualitatea românească. Turmentat de manipulare, cu aceeași replică pe buze mai bine de un un veac, românului i se dă pe la nas cu cea mai hilară – dacă nu ar fi și murdară – campanie. Să mai adăugăm și obsedanta întrebare : cine-o ieși ? Căci mulți cred că din vreo pălărie va țîșni vreun iepuraș sau din vreo mânecă vreun as. Aș !!! Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Iaca, trebuie să vrei și tu să pui umărul la treabă, gîndind cu căpuțul tău, gîndind, nu întrebând bezmetic de jur împrejur, să vezi încotro bate spiritul de turmă. Dumnezeu îți dă conducătorii care te reflectă și prin urmare clar, pe care îi meriți.
Deci e limpede pentru cine votezi, românul meu drag? Pentru tine, reflectat în oglindă.
Publicitate
Publicitate
