Toată lumea vorbește în România despre fenomenul consumului de droguri, care a explodat teribil, conform ultimilor statistici, dar nu prea vede nimeni un efort conjugat, articulat, al celor responsabili să facă ceva în acest sens. Peste un milion de persoane au consumat cel puțin o dată în viață droguri, iar potrivit ministrului Justiției, la acest moment avem două milioane de consumatori ocazionali.
Fiecare ţară elaborează strategii și politici publice pentru a lupta cu acest flagel care, în opinia specialiștilor, este cel mai complex fenomen social. Din păcate, România oferă extrem de puține opțiuni pentru prevenirea și, mai ales, tratarea dependenților.
De curând, Agenția Națională Antidrog (ANA), după 21 de ani de aflat în treabă ca metodă de lucru, a fost desființată. În cadrul ANA, existau 47 de Centre de evaluare și prevenție, gândite să acopere fiecare județ. Raportul Curții de Conturi publicat în septembrie anul trecut arăta că niciunul din aceste centre nu și-a îndeplinit misiunea. De curând, ANA a devenit Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor, în subordinea și sub coordonarea Cancelariei Prim-ministrului.
Orice țară responsabilă îşi perfectează sistemul pe trei piloni de lucru. E vorba de prevenire, care este o activitate extrem de complexă; de combatere, care înseamnă probarea activităţii reţelelor internaţionale de traficanţi şi, extrem de important, de tratarea dependenţei de droguri. În domeniul prevenției, teoretic, se organizează o mulțime de conferințe, programe dedicate, se cheltuiesc o mulțime de bani.
În ceea ce privește destructurarea rețelelor internaționale de trafic de droguri, acest gen de activitate este aproape inexistentă. Când ați auzit ultima dată de arestări de traficanți de drog în Sibiu? Deși știm cu toții că sibienii consumă, că cineva le procură acele droguri, că asta se întâmplă de atâția ani!
Cât despre tratarea acestor dependențe, soluția acceptată internațional e cea a centrelor cu internări rezidențiale de lungă durată. Este vorba despre centre de dezintoxicare specializate. O soluție total ignorată de autorități. Și nu doar ignorată, ci de-a dreptul deranjantă pentru ele. Altfel nu s-ar explica de ce inclusiv acele subvenții infime ca sumă au fost sistate anul acesta către astfel de centre private.
Problema consumului de droguri pare să nu intereseze pe nimeni dintre cei care chiar pot schimba lucrurile în bine. Și mă refer, desigur, la autorități. După 21 de ani de activitate ANA, s-a constatat că agenția e ineficientă. În paralel, ca tratare de dependențe, au apărut câteva centre private, cu rezultate notabile, care se chinuie din răsputeri să supraviețuiască. Asta, dacă nu au capitulat deja. Crucea Albastră, la Sibiu, e un astfel de exemplu, de bună practică și eficiență. Desigur, care funcționează în aceleași condiții, fără ca cineva să se dea în vânt să încerce să găsească pârghii să o susțină.
Câtă vreme statul român continuă să fie prizonierul propriei neputințe și oameni ai structurilor sale de forță în cârdășie cu exponenți ai acestor zone de trafic, țara aceasta va fi confruntată cu un fenomen scăpat de sub control, cu un impact devastator atât asupra copiilor noștri, cât și al comunității, ca ansamblu. Mai exact, ne vom confrunta cu o problemă de siguranță națională.
Dar cine să elaboreze astfel de legi/strategii naționale? Când te uiți la configurația actuală a parlamentului, la multe din personajele parcate conjunctural pe acolo și care debitează tot felul de inepții, mai că înțelegi de ce România are două milioane de consumatori de droguri!
