Copiii lor, copiii noştri

Călin Blaga; [email protected] De peste două luni părinţii copiilor de 6 şi 7 ani trec prin mare stres şi emoţii din cauza unui proces complicat şi adesea corupt de înscriere în clasa I sau în clasa pregătitoare. Săracii micuţi, după marele şoc traumatic al trecerii de la grădiniţă la şcoală, de la joacă la învăţătură, mai văd şi atâta agitaţie şi adesea respingere. De ce respingere? Pentru că aşa cum ne-am obişnuit în România, unde e lege, e şi tocmeală. Altfel spus, degeaba legea şi metodologia prevăd clar cum se fac înscrierile, deoarece directorii de şcoli au devenit brusc regi. ªi încep să apară interesele. Părinţii disperaţi să dea copilul la cea mai bună şcoală îşi mută reşedinţa la altă adresă în acte ca să apară în zona de circumscripţie. Apoi, cei care chiar stau în zonă rămân pe dinafară. Apar tot felul de invenţii, precum testări şi examene pentru copii de 6-7 ani. În ritmul acesta, copiii noştri trebuie să dea examene de admitere la creşă, altul de competenţe la grădiniţă şi, probabil, licenţă pentru înscrierea la şcoală. De ce nu este mai simplu să se suplimenteze numărul de clase în şcolile căutate de părinţi şi să se închidă altele? Pe principiul competiţiei. Eşti o şcoală bună, te extinzi, eşti o şcoală slabă te poţi şi închide. Dar ştim că lucrurile nu merg aşa. Plus că la Sibiu a apărut de ceva ani nebunia numită limba germană. Dacă pe vremea când făceam eu şcoala limba engleză începea să prindă teren versus omniprezenta franceză, acum limba lui Molière a devenit rara avis, iar germana este la mare căutare, inclusiv ca limbă de predare intensivă, chit că este folosită în doar două ţări pe glob, unde engleza este, de asemenea, obligatorie pentru orice afacere. Revenind la micuţii sibieni traumatizaţi şi la părinţii stresaţi în această perioadă, aceştia pot căuta soluţia în instanţe, pentru că instituţiile abilitate dau din umeri a neputinţă, oricum este an electoral şi se schimbă toate conducerile pe criterii politice, din nou. Este anormal ca înscrierea la şcoală să fie un eveniment atât de stresant şi complicat, dar aceasta este societatea pe care ne-o clădim, unde copiii nu sunt egali ca valoare, iar şansa lor la educaţie şi viaţă este dictată de cine sunt părinţii. Mi-e dor de o societate în care fie că eşti fiu de ţăran, fie de director, ai aceleaşi şanse la educaţie. P.S.: De fapt, nu ştiu de ce ne mai mirăm de haosul din sistemul educaţional, când ambele persoane propuse de noul guvern pentru funcţia de ministru al educaţiei au falsificat lucrări. Notă: Editorialul şi alte articole de opinie sau cronici din ziarul Sibiu 100% aparţin autorilor şi nu se supun principiului dreptului la replică conform rezoluţiei Consiliului Europei (74) 26.