Primăria Sibiu ia în calcul, în urma unei dezbateri publice, să taxeze sibienii pentru locurile de parcare din fața blocurilor. În acest sens, a și venit cu o propunere de tarif: 100 lei / lună / loc de parcare. În comunicatul transmis de către Primărie, se constată (în sfârșit!), că ”în zonele de blocuri, cele mai aglomerate din oraș, este necesară ordonarea sistemului de parcare, un fapt pe care și cetățenii ni l-au semnalat”.
E cel puțin înduioșătoare această purtare de grijă a Primăriei, care se lasă atât de prompt sensibilizată de doleanțele cetățenilor și nu pregetă să se preocupe de soluționarea acestei probleme, ”semnalate” de concetățeni. Situația aceasta îmi amintește de un banc de oarecândva, în care se spunea despre un ”cetățean” (asta, ca să rămânem în perimetrul dedicării administrației pentru binele aproapelui pe care îl are în ogradă spre păstorire), care se plânge vecinului său că nu mai are loc de mai nimic în casă. Acesta, ca orice prieten care (a)nevoie de cunoaște, îl sfătuiește să își adăpostească în casă cele orătănii de prin curte: găini, curcani (din ăia adevărați), gâște și ce mai avea omul prin bătătură. Sufocat de atâta mișcare bipedă și bașca ceva patrupedă prin casă, omul nostru își interpelează din nou vecinul să îi ofere o altă soluție. I se răspunde să renunțe, pe rând, la câte ceva de prin casă. În final, când a exilat toate mișcătoarele de prin casă, mofturosul și nemulțumitorul locatar e întrebat de către vecin: ”Ei, cum stai acum cu spațiul?” ”Doamne, mulțam, niciodată nu am fost mai confortabil și cu atât amar de loc în casă ca amu”!
În Sibiu, de ani și ani, s-au amenajat doar câteva parcări, ultimele dintre ele în cartiere mărginașe ale orașului, adică taman acolo unde îl ardea buza mai tare pe parcagiu. În schimb, numai de curând s-au mai închis câteva străzi din centrul urbei, care au devenit pietonale. Desigur, fără a se gândi nimeni că poate ar fi cazul să se găsească soluții de parcare pentru acești posesori de aroganțe auto. În plus, Sibiul e, între altele, un puternic oraș turistic. Nu chiar toți acești turiști ajung în Sibiu cu avion personal, curse aeriene, biciclete, trotinete, deltaplane etc. Sunt și amărășteni care vin cu mașina și vor să viziteze și ei frumusețe de oraș. No, unde să își proptească aceștia și ei mașinile?
Primăria a găsit soluția! Într-un oraș în care nu s-au construit parcări semnificative de ani răi (că buni nu ne-am putea hazarda să îi nominalizăm), care a beneficiat de o dezvoltare economică și o migrare (dinspre, spre) a forței de muncă semnificative, care e soluția primăriei? Să îi taxeze pe sibieni cu 100 lei pe lună pentru un loc de parcare pe spațiul public din fața blocului.
E firesc, în această cheie, ca sibianul să ”semnaleze” că e dispus să plătească (oricât) pentru un loc de parcare, în condițiile în care găsirea unui astfel de loc a devenit o adevărată aventură în Sibiu! După ce dai ture-ture, de jur-împrejurul cartierului / zonei în care locuiești, după ce ai străbătut kilometri întregi, în care știi fiecare metru și fiecare element în parte al habitatului pe care îl tot cercetezi, e absolut normal să dai și 100 de lei pentru un locușor al tău, doar-doar să ai șansa totuși să ajungi și tu nu chiar cu noaptea în cap acasă, peregrinând după o parcare. Pentru alte sfaturi practice, urmăriți soluțiile Primăriei…
